DECIZIE Nr. 16 din 9 februarie 1999
privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 pct. 2 lit.
a), ale art. 361 lit. c) si ale art. 385^1 lit. c) din Codul de procedura
penala
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 136 din 1 aprilie 1999
Lucian Mihai - presedinte
Costica Bulai - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Ioan Muraru - judecator
Nicolae Popa - judecator
Lucian Stangu - judecator
Romul Petru Vonica - judecator
Florin Bucur Vasilescu - judecator
Ion Bonini - procuror
Claudia Miu - magistrat-asistent sef
Pe rol, solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 29 pct. 2 lit. a), ale art. 361 lit. c) si ale art. 385 lit. c) din Codul
de procedura penala, exceptie ridicata de Mariana Stoian si de Rodica-Maria
Stanescu in Dosarul nr. 2.048/1997 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia
penala.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 21 ianuarie 1999, in
prezenta avocatilor Ilie-Iordanescu Ion si Andrei Dumitru, reprezentanti ai
autoarei exceptiei Mariana Stoian, si in lipsa celeilalte autoare a exceptiei,
Rodica-Maria Stanescu. Dezbaterile au fost consemnate in incheierea din acea
data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea
pentru data de 26 ianuarie 1999, apoi pentru data de 4 februarie 1999 si,
respectiv, pentru data de 9 februarie 1999.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 8 mai 1998 a Curtii Supreme de Justitie - Sectia
penala, pronuntata in Dosarul nr. 2.048/1997 al acestei instante, Curtea
Constitutionala a fost sesizata cu exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 29 pct. 2 lit. a), ale art. 361 lit. c) si ale art. 385 lit.
c) din Codul de procedura penala, exceptie ridicata in cadrul unui proces penal
de Mariana Stoian, fost judecator, si de Rodica-Maria Stanescu, fost avocat.
Obiectul cauzei il constituie recursurile declarate de inculpate si de
Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bucuresti impotriva Deciziei penale nr. 1
din 9 aprilie 1997 a Curtii de Apel Bucuresti, Sectia I penala, prin care
inculpatele au fost condamnate pentru savarsirea unor infractiuni in legatura
cu exercitarea profesiei lor. Curtea de Apel Bucuresti a judecat procesul penal
in prima instanta.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, in esenta, ca
decizia mentionata a Curtii de Apel Bucuresti, potrivit prevederilor art. 29
pct. 2 lit. a) din Codul de procedura penala, nu poate fi atacata cu apel, ci
numai cu recurs, "in timp ce, pentru alte persoane, in cazul comiterii
acelorasi infractiuni, retinute in sarcina lor, aceasta cale de atac nu este
exclusa". Codul de procedura penala, se sustine in continuare, asa cum a
fost modificat prin Legea nr. 45/1993, instituie unele derogari de la regula
potrivit careia sentintele prin care cauza a fost solutionata in fond la prima
instanta sunt supuse numai recursului, nu si apelului, cu doua justificari:
gradul redus de pericol social al unor infractiuni, prevazute la art. 279 alin.
2 din Codul de procedura penala: "gradul de pregatire profesionala si
competenta judecatorilor ce functioneaza in cadrul instantelor care au
solutionat cauza in prima instanta", situatie ce se reflecta in art. 361
lit. c) si in art. 385^1 lit. c) din Codul de procedura penala. Se mai sustine
ca, pe langa aceste derogari, apare si "un alt criteriu legal de
determinare a competentei, si anume dupa calitatea pe care a avut-o
faptuitorul, dar nici acesta nu poate incalca egalitatea in drepturi a
cetatenilor si nici accesul liber la justitie, drepturi prevazute la art. 16 si
21 din Constitutie. Accesul liber la justitie, arata autoarele exceptiei, este
in deplina concordanta cu prevederile art. 128 din Constitutie, potrivit carora
"Impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul
Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii". Este
neconstitutional, in opinia acelorasi autoare, si "criteriul legal"
referitor la "competenta personala", care incalca egalitatea in
drepturi a cetatenilor prevazuta la art. 16 si 21, raportate la dispozitiile
art. 125 si 128 din Constitutie. Principiul unicitatii si egalitatii justitiei
pentru toti, consacrat in "dispozitiile" art. 125 in stransa legatura
cu art. 16 din Constitutie, este in concordanta cu prevederile art. 6 si 14 din
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale,
ratificata prin Legea nr. 30/1994.
Tot in motivarea exceptiei este invocata practica jurisdictionala a Curtii
Constitutionale, care ar putea fi interpretata in sensul ca "se respinge
ideea unei discriminari in ce priveste folosirea cailor de atac, deoarece si
prin asemenea restrictii se poate ajunge la incalcarea principiului egalitatii
cetatenilor in fata legii si la o discriminare in privinta accesului acestora la
folosirea drepturilor lor legitime".
Dispozitiile legale atacate contravin si prevederilor unor documente
juridice internationale, cum este conventia mentionata anterior, referitoare la
posibilitatea unor restrangeri, prin legea nationala, a drepturilor si
libertatilor universale, insa asemenea restrictii trebuie sa fie compatibile cu
cerintele unei societati democratice. Prin art. 49 din Constitutie este
reglementata posibilitatea restrangerii exercitiului unor drepturi, insa numai
atunci cand se impune pentru: apararea sigurantei nationale, a ordinii, a
sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor;
desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati
naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav. Or, afirma autoarele
exceptiei, "in reglementarile mentionate nu se regaseste posibilitatea
restrangerii dreptului de acces la justitie".
Potrivit art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicata, instanta de
judecata si-a exprimat opinia in sensul ca exceptia este intemeiata, fiindca
reglementarea accesului partial la justitie nu respecta principiul potrivit
caruia "justitia este unica si egala pentru toti", trebuind sa se
respinga existenta oricaror privilegii si discriminari, astfel incat cetatenii
sa poata beneficia de aceleasi cai de atac si de aceeasi procedura in cauze
similare. Astfel, este greu de sustinut, potrivit opiniei instantei, ca legea
asigura "egalitatea sanselor" justitiabililor, "atata timp cat o
categorie dintre acestia este exclusa de la posibilitatea folosirii acelorasi
cai de atac impotriva hotararilor pronuntate de instanta de fond, pe care le au
toti ceilalti". In sprijinul opiniei sale instanta de judecata invoca
Decizia nr. 60/1993 a Curtii Constitutionale, care "respinge ideea unei
discriminari in folosirea cailor de atac, aducandu-se atingere dispozitiilor
art. 16 din Constitutie". In final, se conchide ca "se impune o
analiza a continutului legii sub aspectul principiilor si libertatilor
invocate, pentru a se vedea daca modul de organizare a competentei instantelor
de judecata dupa calitatea inculpatului este compatibil sau nu cu principiile
unei societati democratice si cu cele constitutionale referitoare la egalitatea
cetatenilor, la tratarea lor nediscriminatorie in fata legii".
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
au fost solicitate puncte de vedere presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului si Guvernului.
Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca sustinerile autoarelor
exceptiilor nu sunt intemeiate pentru urmatoarele motive:
1. Cu privire la critica adusa prevederilor art. 29 pct. 2 lit. a), ale
art. 361 lit. c) si ale art. 385^1 lit. c) din Codul de procedura penala, in
sensul ca se deroga de la regula ca justitia se infaptuieste in trei grade de
jurisdictie, stabilind ca hotararile penale pot fi atacate numai cu recurs
atunci cand ele sunt pronuntate in prima instanta de curtile de apel si de
Curtea Militara de Apel, incalcandu-se dispozitiile art. 16 din Constitutie, se
sustine ca aceasta critica nu este fondata. In sprijinul sustinerii sale,
apreciaza ca autoarele exceptiei au dat o interpretare eronata principiului
egalitatii consacrat in art. 16 din Constitutie, interpretare care este in
vadita contradictie cu modul in care a statuat Curtea Constitutionala in
jurisprudenta sa.
2. Referitor la sustinerea potrivit careia dispozitiile legale atacate ar
contraveni prevederilor art. 21, 125 si 128 din Constitutie, se invoca practica
jurisdictionala a Curtii Constitutionale, care a statuat in mod constant ca
accesul liber la justitie nu presupune ca in toate cazurile trebuie sa fie
asigurat accesul la toate structurile judecatoresti si la toate caile de atac
prevazute de lege, intrucat competenta de judecata si procedura sunt stabilite
de legiuitor, care poate prevedea reguli deosebite, asigurand partilor
posibilitatea de a ajunge in fata instantelor judecatoresti.
3. Dispozitiile legale atacate indeplinesc conditiile prevazute de art. 2
din Protocolul nr. 7 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale si sunt, asadar, compatibile cu prevederile acesteia.
4. Critica vizand neconstitutionalitatea acelorasi prevederi legale,
intrucat ele se bazeaza pe ideea excluderii pentru anumite categorii de
cetateni a caii de atac a apelului, tinandu-se seama de calitatea lor in
procesele penale, este inexacta. Si aceasta intrucat textele de lege mentionate
privesc, in parte, infractiuni savarsite de anumite categorii de persoane, iar,
in rest, se refera la anumite categorii de infractiuni.
5. In legislatia tuturor statelor este concretizata necesitatea stabilirii
de competente speciale in raport cu calitatea unor categorii de persoane;
argumentul determinant in aceasta privinta il constituie dispozitiile
constitutionale care stabilesc competente speciale pentru anumite categorii de
demnitari.
6. "Neprevederea caii de atac a apelului in cazul sentintelor
pronuntate, in prima instanta, de Curtea de apel si de Curtea Militara de Apel
nu inseamna ca in acele situatii nu sunt garantate drepturile procesuale
prevazute pentru cazurile in care exista posibilitatea exercitarii, in afara de
recurs, si a apelului."
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul
judecatorului-raportor, sustinerile aparatorilor, concluziile procurorului si
dispozitiile legale atacate, raportate la prevederile Constitutiei si ale Legii
nr. 47/1992, retine urmatoarele:
In temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 23 din Legea nr.
47/1992, republicata, Curtea Constitutionala este competenta sa solutioneze
exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
Prin Incheierea din 8 mai 1998 a Curtii Supreme de Justitie - Sectia penala
Curtea Constitutionala a fost sesizata cu exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 29 pct. 2 lit. a), ale art. 361 lit. c) si ale art. 385 lit.
c) din Codul de procedura penala. Atat din cuprinsul cererii pentru motivarea
exceptiei de neconstitutionalitate, cat si din cuprinsul citativului incheierii
de sesizare, se constata ca a fost atacata dispozitia legala cuprinsa in art.
385^1 lit. c) din Codul de procedura penala, potrivit careia sentintele
pronuntate de curtile de apel si de Curtea Militara de Apel Bucuresti pot fi
atacate numai cu recurs, care se judeca de Curtea Suprema de Justitie.
Desi instanta de judecata a luat in discutie aceasta norma legala, totusi,
savarsind o eroare materiala, prin dispozitivul incheierii a sesizat Curtea
Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 385
lit. c) din Codul de procedura penala, care reglementeaza limitele rejudecarii.
Prin urmare, Curtea urmeaza sa examineze constitutionalitatea art. 385^1 lit.
c) din Codul de procedura penala.
Dispozitiile legale atacate care fac obiectul controlului de
constitutionalitate au urmatorul cuprins:
"Art. 29
Curtea Suprema de Justitie:
..............................................................................
2. ca instanta de recurs, judeca:
a) recursurile impotriva hotararilor penale pronuntate, in prima instanta,
de curtile de apel si de Curtea Militara de Apel;"
"Art. 361
Sentintele pot fi atacate cu apel. Nu pot fi atacate cu apel:
..............................................................................
c) sentintele pronuntate de curtile de apel si Curtea Militara de
Apel;"
"Art. 385^1
Pot fi atacate cu recurs:
..............................................................................
c) sentintele pronuntate de curtile de apel si Curtea Militara de
Apel;"
Autoarele exceptiei, si anume Mariana Stoian si Maria-Rodica Stanescu, fost
judecator si, respectiv, fost avocat, au fost judecate in prima instanta de
Curtea de Apel Bucuresti in temeiul dispozitiilor art. 28^1 pct. 1 lit. b) din
Codul de procedura penala, conform carora Curtea de apel este competenta sa
judece in prima instanta, intre altele, infractiunile savarsite de judecatorii
de la judecatorii si tribunale.
Coroborand dispozitiile legale procesuale penale, atacate pe calea
exceptiei de neconstitutionalitate, se retine ca hotararile pronuntate in prima
instanta de curtile de apel pot fi atacate numai cu recurs, nu si cu apel.
Se pretinde ca dispozitiile legale atacate sunt neconstitutionale pentru
ca, prin ingradirea accesului unei categorii de justitiabili la calea de atac a
apelului, se limiteaza liberul acces la justitie si se incalca principiul
egalitatii in drepturi a cetatenilor, contravenind astfel prevederilor art. 16,
21, 125 si 128 din Constitutie, precum si prevederilor art. 6 si 14 din
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
In activitatea sa jurisdictionala anterioara Curtea Constitutionala a
examinat daca liberul acces la justitie este compatibil cu instituirea unor
proceduri speciale pentru situatii deosebite sau daca el implica existenta unor
proceduri unice chiar si pentru situatii deosebite, inclusiv in ceea ce
priveste exercitarea cailor de atac. De asemenea, Curtea a analizat in ce
conditii existenta unor particularitati procedurale, in special referitoare la
exercitarea cailor de atac, este in concordanta cu principiul egalitatii
cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, prevazut la art. 16 alin.
(1) din Constitutie.
Prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Curtea a statuat ca
liberul acces la justitie presupune si accesul la mijloacele procedurale prin
care se infaptuieste justitia. Instituirea regulilor de desfasurare a
procesului in fata instantelor judecatoresti este de competenta exclusiva a
legiuitorului. Aceasta solutie decurge din dispozitiile constitutionale ale
art. 125 alin. (3), potrivit carora "Competenta si procedura de judecata
sunt stabilite de lege", precum si din cele ale art. 128, in conformitate
cu care: "Impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si
Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii".
In considerentele aceleiasi decizii se retine ca semnificatia art. 21 alin.
(2) din Constitutie, potrivit caruia accesul la justitie nu poate fi ingradit
prin lege, este aceea ca nici o categorie sau grup social nu se poate exclude
de la exercitiul drepturilor procesuale pe care le-a instituit. Insa
legiuitorul poate institui, in considerarea unor situatii deosebite, reguli
speciale de procedura, precum si modalitati de exercitare a drepturilor
procedurale, astfel incat accesul liber la justitie nu inseamna accesul, in
toate cazurile, la toate structurile judecatoresti si la toate caile de atac.
In acest sens Curtea Constitutionala s-a pronuntat si prin Decizia nr. 92 din 11
septembrie 1996, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 297
din 20 noiembrie 1996.
In legatura cu argumentul ca s-a incalcat principiul egalitatii cetatenilor
in fata legilor si a autoritatilor publice, consacrat de art. 16 alin. (1) din
Constitutie, Curtea Constitutionala a decis ca nu este contrar acestui
principiu "instituirea unor reguli speciale, inclusiv in ceea ce priveste
caile de atac, atata timp cat ele asigura egalitatea juridica a cetatenilor in
utilizarea lor". Principiul egalitatii nu inseamna uniformitate, asa
incat, daca la situatii egale trebuie sa corespunda un tratament egal, la
situatii diferite tratamentul nu poate fi decat diferit. In acest sens s-a
statuat prin deciziile nr. 70/1993, nr. 74/1994 si nr. 85/1994, in concordanta
cu practica constitutionala din alte tari, precum si cu jurisprudenta Curtii
Europene a Drepturilor Omului, iar prin Decizia nr. 44/1996 Curtea
Constitutionala a statuat ca nu constituie o discriminare, incalcandu-se astfel
un principiu constitutional, faptul ca prin aplicarea unor prevederi legale
anumite persoane pot ajunge in situatii defavorabile, apreciate ca atare prin
prisma propriilor lor interese subiective.
Curtea retine, de asemenea, ca legiuitorul constituant sau cel ordinar, prin
dispozitii constitutionale ori prin dispozitii legale, a stabilit regimuri
diferite in raport cu natura unor autoritati si cu atributiile acestora. Acest
tratament priveste chiar exercitarea unei singure cai de atac (recursul). Este
cazul sentintelor care privesc infractiunile savarsite de senatori, deputati,
membrii Guvernului, judecatorii Curtii Constitutionale, consilierii de conturi,
judecatorii, procurorii si controlorii financiari ai Curtii de Conturi,
presedintele Consiliului Legislativ, maresalii, amiralii si generalii, sefii
cultelor religioase organizate potrivit legii si ceilalti membri ai Inaltului
Cler care au cel putin rangul de arhiereu sau echivalentul acestuia,
judecatorii si magistratii-asistenti de la Curtea Suprema de Justitie, judecatorii
de la curtile de apel si de la Curtea Militara de Apel si de procurorii de pe
langa aceste instante etc.
Cu privire la exercitarea cailor de atac si la concordanta legii procesuale
romanesti cu art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale, care consacra dreptul persoanei la un proces
echitabil, Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin Decizia nr. 73 din 4 iunie
1996, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 255 din 22
octombrie 1996, statuand ca, in sensul practicii europene, conceptul de
"proces echitabil" nu implica in mod necesar "existenta mai
multor grade de jurisdictie, a unor cai de atac al hotararilor judecatoresti,
inclusiv exercitarea acestor cai de atac de catre toate partile din
proces".
Intrucat nu au survenit elemente noi care sa determine schimbarea practicii
Curtii, urmeaza ca exceptia de neconstitutionalitate sa fie respinsa.
Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie,
precum si al art. 2 alin. (3), al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23 din
Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 pct. 2
lit. a), ale art. 361 lit. c) si ale art. 385^1 lit. c) din Codul de procedura
penala, ridicata de Mariana Stoian si de Rodica-Maria Stanescu in Dosarul nr.
2.048/1997 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia penala.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica din data de 9 februarie 1999.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat asistent sef,
Claudia Miu