DECIZIE   Nr. 159 din 22 aprilie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (1), (2) si (4) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 437 din 19 iunie 2003

    Nicolae Popa       - presedinte
    Costica Bulai      - judecator
    Nicolae Cochinescu - judecator
    Constantin Doldur  - judecator
    Kozsokar Gabor     - judecator
    Petre Ninosu       - judecator
    Lucian Stangu      - judecator
    Ioan Vida          - judecator
    Aurelia Popa       - procuror
    Maria Bratu        - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (1), (2) si (4) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicata de Emil Stratulat si Liliana Stratulat in Dosarul nr. 7.371/2002 al Tribunalului Sibiu.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Curtea dispune a se face apelul si in dosarele nr. 451C/2002 si nr. 528C/2002, avand in vedere ca obiectul exceptiei de neconstitutionalitate este identic cu cel al cauzei mentionate.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Curtea, din oficiu, pune in discutie conexarea dosarelor.
    Reprezentantul Ministerului Public considera ca sunt indeplinite conditiile legale pentru conexare.
    Curtea, in temeiul prevederilor art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicata, si ale art. 164 alin. 1 si 2 din Codul de procedura civila, dispune conexarea dosarelor nr. 451C/2002 si nr. 528C/2002 la Dosarul nr. 450C/2002, care este primul inregistrat.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei, aratand ca asupra constitutionalitatii textelor legale criticate Curtea s-a pronuntat prin deciziile nr. 191/2002, nr. 71/2002 si nr. 73/2003, statuand ca acestea sunt constitutionale. Precizeaza ca nu au intervenit elemente noi de natura a determina reconsiderarea jurisprudentei Curtii.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin incheierile din 11 noiembrie 2002 si din 3 decembrie 2002, pronuntate in dosarele nr. 7.371/2002, nr. 7.372/2002 si nr. 6.794/2002, Tribunalul Sibiu a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (1), (2) si (4) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicata de Emil Stratulat, Liliana Stratulat, Elisabeta Huditean, Dan Huditean si Marius Gheorghe Gligor.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca textele criticate contravin prevederilor art. 15 alin. (2) din Constitutie. In opinia autorilor exceptiei "vanzarea-cumpararea unor imobile, initial valabila in baza Legii nr. 112/1995, este declarata retroactiv nevalabila, ceea ce inseamna ca Legea nr. 10/2001 se aplica si unor situatii legal constituite pe baza unor legi anterioare".
    Tribunalul Sibiu apreciaza ca dispozitiile legale atacate nu contravin prevederilor constitutionale.
    Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata. De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
    Presedintele Camerei Deputatilor, in punctul sau de vedere, apreciaza ca dispozitiile criticate care fac obiectul exceptiei nu incalca principiul neretroactivitatii. Alin. (1) al art. 46 nu face decat sa intareasca validitatea unor acte anterioare Legii nr. 10/2001, incheiate cu respectarea legilor in vigoare la acea data. De asemenea, se arata ca prin alin. (2) al aceluiasi articol se asigura stabilitatea raporturilor juridice, fara a aduce elemente de noutate. In ceea ce priveste alin. (4) al art. 46, se arata ca acest alineat nu face decat sa constate nulitatea absoluta a unor acte, dar ca aceasta nulitate nu opereaza in temeiul Legii nr. 10/2001, ci ca urmare a nerespectarii unor dispozitii imperative ale legilor in vigoare la data incheierii acelor acte. In concluzie se apreciaza ca dispozitiile legale criticate de autorii exceptiei sunt constitutionale.
    Guvernul apreciaza ca dispozitiile alin. (1) si cele ale alin. (4) ale art. 46 reprezinta o consacrare a principiului neretroactivitatii legii, in sensul ca incheierea actelor juridice si regimul juridic al nulitatii acestora sunt reglementate de legea in vigoare la momentul incheierii lor. In ceea ce priveste alin. (2) al art. 46, se arata ca ipoteza este aceea a actului de instrainare a bunului altuia, considerandu-se ca aceste dispozitii reprezinta o aplicare a principiului constitutional al ocrotirii proprietatii private si al bunei-credinte a celui care a devenit proprietar al imobilului.
    In concluzie, se apreciaza ca dispozitiile art. 46 alin. (1), (2) si (4) din Legea nr. 10/2001 sunt constitutionale, iar exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
    Avocatul Poporului arata ca in ce priveste dispozitiile alin. (1) si (4) al art. 46 acestea reprezinta o consacrare a principiului tempus regit actum. Sub acest aspect Curtea Constitutionala a statuat in mod constant in jurisprudenta sa ca nu intra in competenta Curtii controlul aplicarii dispozitiilor unor legi sub raportul actiunii lor in timp, ci numai constatarea daca sub aspectul retroactivitatii aceste dispozitii sunt in concordanta cu Constitutia.
    In concluzie, apreciaza ca dispozitiile legale criticate sunt constitutionale.
    Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

    CURTEA,
examinand incheierile de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor, Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele intocmite de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie art. 46 alin. (1), (2) si (4) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, text de lege care are urmatorul continut:
    - Art. 46 alin. (1), (2) si (4): "(1) Actele juridice de instrainare, inclusiv cele facute in cadrul procesului de privatizare, avand ca obiect imobile care cad sub incidenta prevederilor prezentei legi, sunt valabile daca au fost incheiate cu respectarea legilor in vigoare la data instrainarii.
    (2) Actele juridice de instrainare, inclusiv cele facute in cadrul procesului de privatizare, avand ca obiect imobile preluate fara titlu valabil, sunt lovite de nulitate absoluta, in afara de cazul in care actul a fost incheiat cu buna-credinta.
    [...]
    (4) Actele juridice de instrainare, inclusiv cele intocmite in cadrul procesului de privatizare, avand ca obiect imobile preluate cu titlu valabil, sunt lovite de nulitate absoluta daca au fost incheiate cu incalcarea dispozitiilor imperative ale legilor in vigoare la data instrainarii."
    Textul constitutional invocat de autorii exceptiei ca fiind incalcat este cel al art. 15 alin. (2).
    Examinand criticile de neconstitutionalitate referitoare la incalcarea prevederilor art. 15 alin. (2) din Constitutie, potrivit carora: "Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile", Curtea constata ca acestea sunt neintemeiate, urmand a fi respinse.
    In realitate, autorii exceptiei solicita Curtii sa se pronunte asupra aplicarii in timp a prevederilor legale considerate de acestia ca fiind neconstitutionale. Or, sub acest aspect, jurisprudenta Curtii Constitutionale a statuat in mod constant ca nu intra in competenta Curtii controlul aplicarii dispozitiilor unei legi sub raportul actiunii lor in timp, ci numai constatarea daca, sub aspectul retroactivitatii, aceste dispozitii sunt in concordanta cu Constitutia. In acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 283 din 1 iulie 1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 169 din 24 iulie 1997, si Decizia nr. 171 din 2 noiembrie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 603 din 9 decembrie 1999.
    Art. 46 alin. (1) din lege, recunoscand validitatea actelor juridice de instrainare incheiate cu respectarea legilor in vigoare la acea data, consacra riguros, in materia ce face obiectul reglementarii, principiul tempus regit actum.
    De altfel, asupra constitutionalitatii art. 46 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, raportat la art. 15 alin. (2) din Constitutie, Curtea s-a pronuntat prin Decizia nr. 55 din 19 februarie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 232 din 8 aprilie 2002, statuand ca acest text este constitutional.
    Solutia pronuntata in aceasta decizie este valabila si in aceasta cauza, neintervenind elemente noi de natura a determina o reconsiderare a jurisprudentei Curtii.
    Cat priveste alin. (2) al art. 46, solutia legislativa consacrata prin acest text nu aduce nimic nou si, drept urmare, nu se poate considera ca acest text de lege produce efecte retroactive prin incalcarea principiului neretroactivitatii.
    Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat asupra constitutionalitatii art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 prin Decizia nr. 191 din 25 iunie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 567 din 1 august 2002. In aceasta decizie Curtea, aplicand principiul ocrotirii bunei-credinte si pe cel al aparentei de drept, a decis ca acest text este constitutional, dat fiind ca solutia pe care o consacra nu are nimic novator si, prin urmare, nu poate fi socotit retroactiv.
    Atat solutia, cat si considerentele din aceasta decizie sunt valabile si in prezenta cauza, neintervenind elemente noi de natura a determina o reconsiderare a jurisprudentei Curtii.
    Cat priveste art. 46 alin. (4), Curtea constata ca acest text de lege nu are un caracter novator fata de reglementarea preexistenta, cauza de nulitate existand inca de la incheierea actului. Pentru a exista retroactivitate ar trebui ca intre cele doua prevederi sa fie o deosebire, iar noua reglementare sa se aplice situatiilor juridice anterioare intrarii sale in vigoare. Dar cum in acest caz sanctiunea care intervine este aceeasi atat la momentul incheierii actului, cat si in cazul noii legi, se observa ca exista o continuitate care exclude, prin ipoteza, retroactivitatea.

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, al art. 1 - 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), precum si al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (1), (2) si (4) din Legea nr. 10/2001, exceptie ridicata de Emil Stratulat, Liliana Stratulat, Elisabeta Huditean, Dan Huditean si Marius Gheorghe Gligor in dosarele nr. 7.371/2002, nr. 7.372/2002 si nr. 6.794/2002 ale Tribunalului Sibiu.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 22 aprilie 2003.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Maria Bratu