DECIZIE Nr. 158 din 14 octombrie 1999
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. 2
din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 64 din 14 februarie 2000
Lucian Mihai - presedinte
Costica Bulai - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Ioan Muraru - judecator
Nicolae Popa - judecator
Lucian Stangu - judecator
Florin Bucur Vasilescu - judecator
Romul Petru Vonica - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Marioara Prodan - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 2 alin. 2 din Codul de procedura penala, ridicata de Dumitru
Debecan in Dosarul nr. 7.032/1998 al Judecatoriei Medgidia.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este legal
indeplinita.
Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public
solicita respingerea exceptiei ca fiind inadmisibila, intrucat autorul
exceptiei nu a indicat textele constitutionale considerate a fi incalcate.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 7 iunie 1999 Judecatoria Medgidia a sesizat Curtea
Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 din
Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Dumitru Debecan, prin aparator,
in Dosarul nr. 7.032/1998. Obiectul procesului penal, in care a fost ridicata
exceptia de neconstitutionalitate, il constituie tragerea la raspundere penala
a lui Dumitru Debecan pentru savarsirea infractiunii de furt calificat,
prevazuta la art. 208 alin. 1 si la art. 209 lit. g) si i), cu aplicarea art.
41 alin. 2 din Codul penal, fapta comisa in paguba partii vatamate
"Consumcoop" Cobadin, care nu a depus plangere impotriva autorului.
In motivarea exceptiei se sustine ca dispozitiile art. 2 din Codul de
procedura penala sunt neconstitutionale, intrucat, pe baza principiului
oficialitatii procesului penal, inscris in acest text, "autorizarea
statului de a dispune peste vointa proprietarului, sanctionand astfel pe cel
impotriva caruia nu se plange, este contrara Constitutiei".
Exprimandu-si opinia, instanta considera ca exceptia de
neconstitutionalitate este neintemeiata, intrucat dispozitiile art. 2 din Codul
de procedura penala nu contravin Constitutiei. Potrivit prevederilor art. 130
din Constitutie, in activitatea judiciara Ministerul Public reprezinta
interesele generale ale societatii si apara ordinea de drept, precum si
drepturile si libertatile cetatenilor, atributie care impune indeplinirea din
oficiu a actelor necesare desfasurarii procesului penal, cu exceptia cazurilor
expres prevazute de lege.
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea
de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului
si Guvernului pentru a-si exprima punctele lor de vedere asupra exceptiei de
neconstitutionalitate ridicate.
Presedintele Camerei Deputatilor apreciaza in punctul sau de vedere ca
exceptia vizeaza doar dispozitiile alin. 2 al art. 2 din Codul de procedura
penala, care consacra principiul oficialitatii. In continuare se considera ca,
intrucat autorul exceptiei nu a invocat nici o norma constitutionala incalcata
de textul de lege criticat, iar Curtea Constitutionala "nu i se va putea
substitui in determinarea motivelor de neconstitutionalitate", exceptia
este inadmisibila.
In punctul de vedere al Guvernului se apreciaza ca exceptia ridicata este
neintemeiata, deoarece ambele principii inscrise in art. 2 din Codul de
procedura penala, respectiv principiul legalitatii si cel al oficialitatii
procesului penal, sunt conforme cu normele si principiile constitutionale,
"iar respectarea acestora constituie garantia protectiei unor drepturi
constitutionale". Se mai arata ca principiul oficialitatii asigura si indeplinirea
rolului Ministerului Public in activitatea judiciara, rol prevazut in art. 130
alin. (1) din Constitutie, potrivit caruia "In activitatea judiciara,
Ministerul Public reprezinta interesele generale ale societatii si apara
ordinea de drept, precum si drepturile si libertatile cetatenilor".
Presedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei
Deputatilor si Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor,
concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la
prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
In temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 23 din Legea nr.
47/1992, republicata, Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este
competenta sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie, in realitate,
numai dispozitiile alin. 2 al art. 2 din Codul de procedura penala, deoarece
autorul exceptiei critica principiul oficialitatii procesului penal, inscris in
acest text. Alin. 1 al art. 2 din acelasi cod consacra principiul legalitatii,
care nu este supus criticii de neconstitutionalitate.
Dispozitiile art. 2 alin. 2 din Codul de procedura penala au urmatorul
cuprins: "Actele necesare desfasurarii procesului penal se indeplinesc din
oficiu, afara de cazul cand prin lege se dispune altfel."
Autorul exceptiei nu a indicat, cu ocazia ridicarii exceptiei in fata
instantei judecatoresti, nici un text sau principiu constitutional care ar fi
infrant prin dispozitia legala criticata si nu motiveaza pentru ce anume
aceasta este neconstitutionala, aratand doar ca principiul oficialitatii
procesului penal incalca vointa proprietarului lezat prin savarsirea unei
infractiuni contra patrimoniului si indreptateste statul sa sanctioneze si
persoana impotriva careia nu exista plangerea penala a persoanei vatamate.
Rezulta insa din aceasta "motivare" ca autorul exceptiei considera ca
ar fi fost incalcat dreptul proprietarului bunului sustras de a cere sau nu
tragerea la raspundere penala a autorului sustragerii.
In notele scrise, depuse la dosarul Curtii Constitutionale, autorul
exceptiei apreciaza ca principiul oficialitatii contravine dispozitiilor
constitutionale cuprinse in art. 23 referitoare la libertatea individuala, in
art. 26 referitoare la viata intima, familiala si privata si in art. 41
referitoare la protectia proprietatii private. Aceasta sustinere nu respecta
insa dispozitiile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicata,
potrivit carora "Sesizarile trebuie facute in forma scrisa si
motivate". Conform dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie,
"Curtea Constitutionala hotaraste asupra exceptiilor ridicate in fata
instantelor judecatoresti privind neconstitutionalitatea legilor si a
ordonantelor". Rezulta, chiar din norma constitutionala, ca motivarea
exceptiei cu indicarea prevederilor constitutionale incalcate prin textul de
lege criticat, precum si a substantei contrarietatii trebuie facuta anterior
sesizarii Curtii, si anume in momentul ridicarii exceptiei de
neconstitutionalitate in fata instantei de judecata. Curtea Constitutionala
este competenta sa se pronunte numai in limitele sesizarii. Or, din motivarea
exceptiei de neconstitutionalitate rezulta ca, in opinia autorului acesteia,
prin textul de lege criticat au fost incalcate prevederile art. 41 din
Constitutie referitoare la protectia proprietatii private.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata in raport cu aceste
prevederi constitutionale, Curtea constata ca aceasta este neintemeiata si sub
acest aspect. Potrivit definitiei date in art. 17 alin. 1 din Codul penal,
"Infractiunea este fapta care prezinta pericol social, savarsita cu
vinovatie si prevazuta de legea penala". Existenta pericolului social
impune masuri adecvate de aparare a societatii, a intereselor generale, a
ordinii de drept, sens in care autoritatile statului, abilitate de lege,
trebuie sa actioneze, indiferent daca persoana fizica sau juridica lezata prin
fapta concreta o solicita sau nu.
Conform art. 51 din Constitutie, "Respectarea Constitutiei, a
suprematiei sale si a legilor este obligatorie". Tot legea fundamentala
prevede la art. 125 alin. (3): "Competenta si procedura de judecata sunt
stabilite prin lege." Principiul legalitatii procesului penal, inscris in
art. 2 alin. 1 din Codul de procedura penala, este conform acestor dispozitii
constitutionale, iar principiul oficialitatii, inscris in alin. 2 al aceluiasi
articol, este o cerinta si o continuare fireasca a celui dintai.
Legiuitorul roman a optat pentru regula generala de urmarire, judecare si
sanctionare din oficiu a infractiunilor, ca fapte antisociale. Este dreptul
constitutional al legiuitorului de a stabili si anumite exceptii de la aceasta
regula generala. Astfel, s-a prevazut ca in anumite cazuri, datorita
caracterului si continutului concret al faptelor, statutului special al
autorului faptei ori al persoanei vatamate sau relatiilor speciale dintre
faptuitor si persoana lezata, punerea in miscare a actiunii penale sa fie
conditionata de existenta plangerii prealabile a persoanei vatamate.
Generalizarea acestei conditionari ar impiedica insa, in mod evident, protectia
eficienta a societatii, a intereselor generale fata de faptele care prezinta
pericol social, prevazute de legea penala.
Curtea constata, de asemenea, ca nu poate fi primita nici sustinerea
referitoare la incalcarea prin textul de lege criticat a principiului disponibilitatii,
principiu de baza al procesului civil, deoarece acesta nu este un principiu
constitutional, ci priveste doar judecarea actiunilor civile. Legea penala si
cea procesual penala consacra principiul oficialitatii, apreciind ca valori
sociale importante pot fi mai eficient ocrotite prin interventia directa a
statului si prin indeplinirea din oficiu a actelor necesare desfasurarii
procesului penal. De asemenea, nu se poate sustine ca protectia constitutionala
a proprietatii private este lezata prin indeplinirea din oficiu a actelor
necesare derularii procesului penal. Dimpotriva, urmarirea penala din oficiu a
infractiunilor contra patrimoniului asigura o protectie mai energica a
proprietatii, fiind deci chiar in interesul proprietarului.
Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin.
(2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al
art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. 2
din Codul de procedura penala, ridicata de Dumitru Debecan in Dosarul nr.
7.032/1998 al Judecatoriei Medgidia.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 14 octombrie 1999.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat asistent,
Marioara Prodan