DECIZIE Nr.
1571 din 7 decembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 102 alin. (1) si (2) si ale art. 103
lit. f) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul
strainilor în Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 88 din 2 februarie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluţionarea
excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 102 alin. (1) şi (2) şi
ale art. 103 lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind
regimul străinilor în
România, excepţie ridicată de Zheng Guoyou în Dosarul nr. 11.582/2/2009 al
Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Se prezintă domnul Ioan
Budura, interpretul autorizat de limba chineză solicitat pentru a asigura
traducerea în cauză.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că nu se impune
reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 22 februarie 2010, pronunţată în
Dosarul nr. 11.582/2/2009, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 102 alin. (î) şi (2) şi ale art. 103 lit. f) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Zheng Guoyou într-o cauză având ca obiect
acordarea regimului tolerării şederii acestuia pe teritoriul României pentru o
perioadă de 6 luni, cu posibilitatea prelungirii până la încetarea motivelor
care îl împiedică să se reîntoarcă în China.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textele de lege criticate sunt lipsite de
precizie şi claritate, întrucât nu conţin prevederi care să reglementeze cu
privire la situaţii similare celei în care se află autorul excepţiei, noţiunile
de „motive obiective" şi de „împrejurări independente de voinţa străinului,
imprevizibile şi de neînlăturat" fiind prea vagi şi imprecise pentru
ca acesta să poată avea o indicare precisă asupra normelor aplicabile în
situaţia sa. Se arată că normele criticate nu protejează suficient străinii
care se află în România împotriva arbitrariului şi abuzurilor Oficiului Român
pentru Imigrări. Autorul excepţiei precizează că a încălcat Legea planificării
familiale din China şi, dacă s-ar întoarce în această ţară, ar fi supus unor
pedepse umilitoare, inclusiv sterilizarea, ceea ce constituie un tratament
inuman şi degradant. Susţine că, prin lipsa de precizie şi claritate a textelor
de lege criticate, este afectată însăşi substanţa dreptului dedus judecăţii,
ceea ce aduce o vătămare gravă dreptului său la un proces echitabil.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 102 alin. (1) şi (2) şi ale art. 103 lit. f) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 421 din 5 iunie 2008, care au următorul conţinut:
-Art. 102 alin. (1) şi (2): „(1)
Tolerarea rămânerii pe teritoriul României,
denumită în continuare tolerare, reprezintă permisiunea de a rămâne pe teritoriul ţării acordată de
Oficiul Român pentru Imigrări străinilor care nu au dreptul de şedere şi, din
motive obiective, nu părăsesc teritoriul României.
(2) Prin motive obiective, în sensul prezentei
ordonanţe de urgenţă, se înţelege acele împrejurări independente de voinţa străinului, imprevizibile şi care
nu pot fi înlăturate, datorită cărora străinul nu poate părăsi teritoriul
României."
- Art. 103 lit. f): „Străinii
prevăzuţi la art. 102 alin. (1) pot fi toleraţi în următoarele situaţii: (...)
f) atunci când Oficiul Român pentru Imigrări
constată că aceştia se află în imposibilitatea de a părăsi temporar România din
alte motive obiective."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
textele de lege criticate contravin dispoziţiilor care consacră dreptul la un
proces echitabil şi celor care interzic tortura, pedepsele sau tratamentele
inumane ori degradante, cuprinse în art. 21 alin. (3) şi, respectiv, în art. 22
alin. (2) din Constituţie, precum şi în art. 6 paragraful 1 şi, respectiv, în
art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii textelor de lege
criticate, din perspectiva unor critici asemănătoare, în acest sens putând fi
menţionate, cu titlu de exemplu, Decizia nr. 112 din 9 februarie 2010,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 149 din 8 martie 2010, sau Decizia nr. 1.037 din 14 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 660 din 24 septembrie 2010.
In ceea ce priveşte modul de redactare a textelor de
lege criticate sub aspectul pretinsei lipse de precizie şi claritate, Curtea a
reţinut că este firesc ca legiuitorul să fi indicat acele elemente definitorii
pentru identificarea unor „motive obiective" care îl împiedică pe străin să părăsească teritoriul României şi să
nu fi exemplificat situaţii concrete, întrucât acestea nu pot fi enumerate şi
totodată epuizate în cuprinsul unei norme juridice. Referitor la respectarea
criteriului calităţii legii în cadrul procesului de legiferare, însăşi Curtea
Europeană a Drepturilor Omului a precizat că previzibilitatea consecinţelor ce
decurg dintr-un act normativ determinat nu poate avea o certitudine absolută,
întrucât, oricât s-ar dori aceasta, ea ar da naştere unei rigidităţi excesive a reglementării (Hotărârea din
20 mai 1999, pronunţată în Cauza Reckvenyi contra
Ungariei).
Totodată, referitor la dispoziţiile art. 103 lit. f)
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, Curtea Constituţională a
reţinut că acestea oferă străinilor şansa de a le fi tolerată rămânerea pe
teritoriul României şi în alte cazuri decât cele enumerate la lit. a)-e) ale
art. 103 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, dacă autoritatea
competentă apreciază că aceasta este în mod obiectiv necesară. Prin urmare,
textul de lege criticat are o redactare care permite flexibilitate în
stabilirea motivelor pentru care se poate acorda tolerarea, ceea ce este de
natură să avantajeze destinatarul normei.
In plus, deciziile Oficiului Român pentru Imigrări pot
fi contestate în faţa instanţei de judecată, care va putea înlătura eventualul
refuz nejustificat de acordare a tolerării. Plângerea va fi soluţionată de o
instanţă independentă şi imparţială, în cadrul unui proces care prezintă toate
garanţiile specifice procesului echitabil şi în care părţile vor beneficia de
toate drepturile procesuale şi îşi vor putea susţine apărările pe care le
consideră necesare. Aşadar, nu se poate reţine susţinerea referitoare la
pretinsa nesocotire a dreptului la un proces echitabil.
Curtea constată că prevederile de lege criticate nu
contravin nici dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale care interzic
tortura, pedepsele sau tratamentele inumane ori degradante, rămânând în sarcina
judecătorului învestit cu soluţionarea plângerii îndreptate împotriva deciziei
Oficiului Român pentru Imigrări să stabilească dacă, în circumstanţele concrete
ale fiecărei speţe, există riscul ca, în ţara de origine, solicitantul să fie
supus la torturi, pedepse sau tratamente inumane ori degradante, risc care să
reprezinte un motiv suficient pentru tolerarea şederii acestuia pe teritoriul
României.
Pentru considerentele expuse
mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art.11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din
Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată,
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 102 alin. (1) şi (2) şi
ale art.103 lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind
regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Zheng Guoyou în Dosarul nr.
11.582/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios
administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 decembrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăţeanu