DECIZIE Nr. 157 din 21 septembrie 2000
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 362 alin.
1 lit. c) si ale art. 385^2 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 653 din 13 decembrie 2000
Lucian Mihai - presedinte
Costica Bulai - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Ioan Muraru - judecator
Nicolae Popa - judecator
Lucian Stangu - judecator
Florin Bucur Vasilescu - judecator
Romul Petru Vonica - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 362 alin. 1 lit. c) si ale art. 385^2 din Codul de procedura
penala, exceptie ridicata de Georgiana Raluca Tomescu, prin mama sa Mimi
Tomescu, in Dosarul nr. 656/2000 al Tribunalului Vaslui.
La apelul nominal raspunde Dumitru-Daniel Olaru, personal si asistat de
avocat Marian Priceputu, lipsind autorul exceptiei, fata de care procedura de
citare a fost legal indeplinita.
Aparatorul lui Dumitru-Daniel Olaru arata ca exceptia este neintemeiata,
deoarece prevederile legale criticate nu aduc atingere dispozitiilor
constitutionale invocate. Partea interesata poate declara apel in cauzele in
care procesul penal a fost declansat in urma formularii unei plangeri prealabile.
Procurorul pune in miscare actiunea penala in virtutea dispozitiilor art. 130
din Constitutie. Se mai arata ca prevederile legale criticate nu sunt in
dezacord cu dispozitiile art. 16, 21, 125 si 128 din Constitutie, nici cu cele
ale art. 6 si 14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale, asa cum sustine autorul exceptiei, deoarece la
situatii deosebite se impune tratament diferit, dupa cum la situatii egale se
impune tratament egal. Se mai arata ca legislatia penala romana asigura un
proces echitabil, asa cum cer prevederile art. 6 din conventia amintita, precum
si nediscriminarea prevazuta la art. 14 din conventie. Sub acest aspect Curtea
Constitutionala, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, a statuat ca "Egalitatea
partilor in procesul civil nu poate fi redusa numai la exercitarea cailor de
atac". In fine, se arata ca textele criticate sunt constitutionale si se
solicita respingerea exceptiei.
Reprezentantul Ministerului Public sustine ca tragerea la raspundere in
dreptul penal roman se realizeaza pe baza principiilor legalitatii si
oficialitatii procesului penal. Legislatia penala romana stabileste rolul
persoanei vatamate in procesul penal in ceea ce priveste reparatiile la care
aceasta are dreptul, in timp ce instructia penala se realizeaza din oficiu. Se
mai arata ca dispozitiile constitutionale invocate de autorul exceptiei nu sunt
incalcate prin prevederile criticate, deoarece din continutul acestora nu
reiese ca ele ar duce la restrangerea unor drepturi. In consecinta, se
considera exceptia ca fiind nefondata si se solicita respingerea acesteia.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 3 mai 2000, pronuntata in Dosarul nr. 656/2000,
Tribunalul Vaslui a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 362 alin. 1 lit. c) si ale art.
385^2 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Georgiana Raluca
Tomescu, prin mama sa Mimi Tomescu, ca reprezentant legal in dosarul acelei
instante.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca dispozitiile
art. 362 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala, privitoare la apel, si,
in mod corespunzator, cele ale art. 385^2 din Codul de procedura penala,
privitoare la recurs, care prevad ca partea vatamata poate declara apel,
respectiv recurs numai in cauzele in care actiunea penala se pune in miscare la
plangerea prealabila si numai in ce priveste latura penala, contravin
dispozitiilor constitutionale privind egalitatea in drepturi (art. 16), precum
si celor referitoare la restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor
libertati (art. 49). De asemenea, dispozitiile criticate reprezinta o
restrangere a dreptului partii vatamate de a exercita caile de atac ale
apelului si recursului, ceea ce conduce implicit la o inegalitate de tratament
juridic pentru partea vatamata fata de celelalte parti din procesul penal,
respectiv fata de stat si de inculpat. Se arata ca partea vatamata este
considerata un subiect procesual secundar, alaturat subiectului principal,
respectiv statului. Or, in literatura de specialitate se considera ca partea
vatamata trebuie sa aiba dreptul de a participa la desfasurarea procesului
penal, aceasta participare raspunzand unui interes legitim, in sensul art. 21
din Constitutie. Datorita faptului ca partea vatamata nu are posibilitatea de a
exercita caile de atac ale apelului si recursului, ea este pusa in situatie de
inferioritate in raport cu celelalte parti. Se mai arata ca dispozitiile
criticate contravin si prevederilor art. 6 din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitoare la dreptul la un
proces echitabil. De asemenea, intrucat restrangerea drepturilor partii
vatamate nu este prevazuta printre cazurile aratate la art. 49 din Constitutie,
dispozitiile legale criticate contravin si acestor prevederi. Autorul exceptiei
considera ca singura posibilitate pe care o are partea vatamata in ceea ce
priveste latura penala este sa se adreseze procurorului pentru ca acesta sa
declare apel sau recurs impotriva hotararii pe care o considera nedreapta, iar
procurorul procedeaza asa cum considera el ca este legal. Or, partea vatamata
trebuie sa aiba dreptul de a folosi caile de atac si pe latura penala, fara sa
depinda de procuror in legatura cu realizarea unui interes legitim.
Tribunalul Vaslui, exprimandu-si opinia asupra exceptiei de
neconstitutionalitate ridicate, apreciaza ca aceasta este intemeiata si ca
dispozitiile art. 362 alin. 1 lit. c) si ale art. 385^2 din Codul de procedura
penala sunt constitutionale numai in masura in care nu limiteaza dreptul
persoanei vatamate de a exercita caile de atac ale apelului si recursului doar
la ipoteza prevazuta in text. Aceste dispozitii legale restrang posibilitatea
partii vatamate de a exercita caile de atac, ajungandu-se la inegalitatea de
tratament juridic al acestei parti in raport cu celelalte parti din proces.
Dispozitiile art. 21 din Constitutie permit oricarei persoane accesul la
justitie pentru apararea intereselor sale legitime. Este subinteles ca accesul
liber la justitie permite depunerea oricaror cereri a caror rezolvare este de
competenta instantelor judecatoresti. Caracterul legitim sau nelegitim al
pretentiilor formulate in actiunea in justitie va rezulta numai in urma
judecarii pricinii respective si va fi constatat prin hotarare judecatoreasca.
Folosind expresia "interese legitime", textul constitutional nu pune
conditia admisibilitatii actiunii in justitie, ci obliga justitia sa ocroteasca
numai interesele legitime. Instanta mai precizeaza ca, daca in faza judecatii
in prima instanta, partea vatamata are aceleasi drepturi ca si inculpatul,
constand in propunerea si administrarea de probe, in schimb, in caile de atac
partii vatamate i se restrange dreptul de a solicita verificarea temeiniciei si
a egalitatii hotararii pronuntate in ceea ce priveste latura penala.
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea
de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului
si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei
ridicate.
Guvernul, in punctul sau de vedere, arata ca exceptia este neintemeiata. In
cauzele in care actiunea penala se pune in miscare din oficiu, cum este cazul
in speta, unde, fiind vorba de infractiunea de raport sexual cu o minora,
pentru care punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata
constituie atributul procurorului, persoana vatamata nu are dreptul sa decida
nici declansarea procesului penal, nici incetarea acestuia si, in mod firesc,
nici continuarea procesului penal prin promovarea cailor de atac ale apelului
si recursului. In aceste cauze isi gaseste aplicarea principiul oficialitatii,
care constituie regula in dreptul procesual penal roman. Nu se poate sustine ca
imposibilitatea legala a promovarii apelului sau recursului de catre partea
vatamata ar fi de natura sa aduca prejudicii acesteia. Potrivit art. 130 din
Constitutie, reflectat in art. 2 alin. 3 din Legea nr. 92/1992 pentru
organizarea judecatoreasca, Ministerul Public reprezinta in activitatea
judiciara interesele generale ale societatii si apara ordinea de drept, precum
si drepturile si libertatile cetatenilor. In virtutea principiului
impartialitatii, care, alaturi de principiile legalitatii si controlului
ierarhic, sta la baza organizarii Ministerului Public, procurorul trebuie sa
manifeste in activitatea sa obiectivitate si echidistanta, sa aiba in toate
cauzele aceleasi criterii de desfasurare a activitatii sale. Procurorul trebuie
sa se constituie intr-un garant al respectarii si aplicarii juste a legii.
Atunci cand procurorul constata ca legea nu a fost respectata sau a fost gresit
aplicata, el va folosi calea de atac a apelului sau a recursului, dupa caz,
pentru restabilirea legalitatii. In concluzie, se arata ca situatia in care
actiunea penala se pune in miscare din oficiu apare ca profund diferita de
aceea in care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila, motiv
pentru care se impune un tratament juridic diferentiat. Principiul egalitatii,
consacrat in art. 16 din Constitutie, nu trebuie sa atraga aplicarea aceluiasi
regim juridic unor situatii diferite. Se citeaza in acest sens deciziile Curtii
Constitutionale nr. 70 din 15 decembrie 1993, nr. 74 din 13 iulie 1994 si nr.
139 din 19 noiembrie 1996. In ceea ce priveste neconcordanta cu prevederile
art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale, se arata ca art. 362 alin. 1 lit. c) si art. 385^2 din Codul de
procedura penala nu contravin art. 16 din Constitutie si, pe cale de
consecinta, nu contravin nici dispozitiilor art. 6 din conventie.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra exceptiei.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul
intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
362 alin. 1 lit. c) si cele ale art. 385^2 din Codul de procedura penala, care
au urmatorul cuprins:
Art. 362
"Pot face apel: [...] c) partea vatamata, in cauzele in care actiunea
penala se pune in miscare la plangerea prealabila, dar numai in ce priveste
latura penala;"
Art. 385^2
"Pot face recurs persoanele aratate in art. 362, care se aplica in mod
corespunzator."
Textele constitutionale invocate de autor sunt urmatoarele:
Art. 16 alin. (1) si (2)
"Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara
privilegii si fara discriminari.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.";
Art. 21
"(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea
drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.";
Art. 49
"(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans
numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea sigurantei
nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a
libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor
unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrangerea trebuie sa fie proportionala cu situatia care a
determinat-o si nu poate atinge existenta dreptului sau a libertatii."
Textul art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale, referitor la dreptul la un proces echitabil, este
urmatorul:
"1. Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod
public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta
independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie asupra
incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra
temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa.
Hotararea trebuie sa fie pronuntata in mod public, dar accesul in sala de
sedinta poate fi interzis presei si publicului pe intreaga durata a procesului
sau a unei parti a acestuia in interesul moralitatii, al ordinii publice, al
securitatii nationale intr-o societate democratica, atunci cand interesele
minorilor sau protectia vietii private a partilor la proces o impun, sau in
masura considerata absolut necesara de catre instanta atunci cand, in
imprejurari speciale, publicitatea ar fi de natura sa aduca atingere
intereselor justitiei.
2. Orice persoana acuzata de o infractiune este prezumata nevinovata pana
ce vinovatia sa va fi legal stabilita.
3. Orice acuzat are, in special, dreptul:
a) sa fie informat, in termenul cel mai scurt, intr-o limba pe care o
intelege si in mod amanuntit, asupra naturii si cauzei acuzatiei aduse
impotriva sa;
b) sa dispuna de timpul si de inlesnirile necesare pregatirii apararii
sale;
c) sa se apere el insusi sau sa fie asistat de un aparator ales de el si,
daca nu dispune de mijloacele necesare pentru a plati un aparator, sa poata fi
asistat in mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci cand interesele
justitiei o cer;
d) sa intrebe sau sa solicite audierea martorilor acuzarii si sa obtina
citarea si audierea martorilor apararii in aceleasi conditii ca si martorii
acuzarii;
e) sa fie asistat in mod gratuit de un interpret, daca nu intelege sau nu
vorbeste limba folosita la audiere."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea Constitutionala
constata ca aceasta este neintemeiata si, in consecinta, urmeaza sa fie
respinsa.
Art. 362 din Codul de procedura penala stabileste persoanele care pot face
apel impotriva sentintelor penale pronuntate in prima instanta, printre
acestea, la alin. 1 lit. c), numarandu-se partea vatamata, dar numai in ceea ce
priveste latura penala in cauzele in care actiunea penala se pune in miscare la
plangerea prealabila. Prevederile art. 362 se aplica "in mod
corespunzator" si in ceea ce priveste recursul, asa cum se arata in art.
385^2 din Codul de procedura penala.
In aplicarea prevederilor art. 130 din Constitutie privind rolul
Ministerului Public, procurorul este titularul actiunii publice in procesul
penal, ca reprezentant al intereselor generale ale societatii. In acest context
interdictia partii vatamate de a ataca latura civila a cauzei nu duce la o
limitare a accesului acesteia la justitie. Instanta de control judiciar
sesizata de partea vatamata nu poate fi impiedicata sa constate, atunci cand
este cazul, ca inculpatul a fost gresit achitat pentru motivul ca fapta
imputata nu exista sau ca aceasta nu a fost savarsita de el. Aceasta constatare
produce efecte numai asupra actiunii penale, care poate fi admisa, cea civila
ramanand insa definitiva. Cu toate astea, contrarietatea de hotarari poate fi
insa inlaturata prin exercitarea cailor extraordinare de atac.
Curtea mai retine ca, in ceea ce priveste drepturile procesuale ale partii
vatamate in procesul penal roman, Codul de procedura penala in vigoare face
distinctie intre situatiile speciale in care actiunea penala se pune in miscare
la plangerea prealabila a persoanei vatamate, cand, cu foarte rare exceptii, nu
numai lipsa plangerii prealabile sau retragerea acesteia, dar si impacarea
partilor inlatura raspunderea penala, pe de o parte, si situatiile obisnuite,
cand actiunea penala se pune in miscare si se exercita din oficiu, pe de alta
parte. In aceste conditii dreptul partii vatamate de a declara apel sau recurs
in ceea ce priveste latura penala a cauzei, drept prevazut la art. 362 alin. 1
lit. c) in ceea ce priveste apelul si la art. 385^2 in ceea ce priveste
recursul, apare ca o completare a dreptului ei de a dispune cu privire la
punerea in miscare si exercitare a actiunii penale. Spre deosebire de aceasta
situatie, in cauzele in care actiunea penala se pune in miscare din oficiu,
persoana vatamata nu are dreptul sa decida nici declansarea, nici incetarea
procesului penal si, in consecinta, nici continuarea acestuia prin promovarea
caii de atac a apelului [art. 362 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura
penala] sau a recursului (art. 385^2 din Codul de procedura penala). In aceste
cauze isi gaseste aplicare principiul oficialitatii inscris la art. 2 din Codul
de procedura penala, care constituie regula in procesul penal roman. Faptul ca
in cazul dat partea vatamata nu poate declara apel sau recurs nu este de natura
sa ii aduca prejudicii. Potrivit prevederilor art. 130 din Constitutie,
referitoare la rolul Ministerului Public, care isi gasesc exprimare in art. 2
alin. 3 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, Ministerul
Public reprezinta in activitatea judiciara interesele generale ale societatii
si apara ordinea de drept, drepturile si libertatile cetatenilor. In virtutea
principiilor impartialitatii, legalitatii si controlului ierarhic, care stau la
baza organizarii Ministerului Public, procurorul trebuie sa manifeste in
activitatea sa obiectivitate si echidistanta. El se constituie intr-un garant
al aplicarii corecte a legii, iar atunci cand constata ca legea a fost gresit
aplicata, foloseste calea de atac a apelului sau a recursului, dupa caz, pentru
restabilirea legalitatii.
Curtea constata ca, desi in cele doua situatii drepturile procesuale ale
partii vatamate sunt diferite, aceasta nu constituie o incalcare a principiului
egalitatii in drepturi, prevazut la art. 16 din Constitutie, deoarece acest
principiu nu trebuie sa atraga aplicarea aceluiasi regim juridic unor situatii
diferite. In acest sens s-a pronuntat Curtea Constitutionala, in mod constant,
in jurisprudenta sa. Mentionam in acest sens Decizia nr. 256 din 17 iunie 1997,
in care Curtea a subliniat ca principiul egalitatii nu se opune ca o lege sa
stabileasca reguli diferite in raport cu persoane care se afla in situatii
diferite. Or, situatia in care punerea in miscare a actiunii penale se face din
oficiu, asa cum este cazul in speta, apare ca total diferita de aceea in care
punerea in miscare a actiunii penale se face la plangerea prealabila a
persoanei vatamate, fapt pentru care se impune un tratament juridic
diferentiat.
Intrucat posibilitatea legala a promovarii apelului sau recursului de catre
partea vatamata nu este de natura sa ii aduca prejudicii, avand in vedere ca
sarcina apararii intereselor sale revine Ministerului Public, ca titular al
actiunii penale, nu se poate sustine ca dispozitiile legale criticate ar
contraveni prevederilor art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului
si a libertatilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.
Curtea mai constata ca, in cauzele in care functioneaza principiul
oficialitatii in procesul penal (art. 2 din Codul de procedura penala),
Ministerul Public, in baza atributiilor stabilite prin art. 130 din
Constitutie, este titularul actiunii publice, fiind singurul in masura sa
dispuna, in conditiile legii si in numele societatii, in ceea ce priveste
folosirea cailor de atac impotriva hotararilor judecatoresti cu privire la
latura penala. Asa cum, in cauzele in care actiunea penala se pune in miscare
la plangerea prealabila a persoanei vatamate, procurorul nu poate dispune
punerea in miscare si exercitarea actiunii penale impotriva vointei persoanei
vatamate, tot asa, in cazurile in care functioneaza principiul oficialitatii,
persoana vatamata, cand participa in proces in calitate de parte vatamata, desi
are anumite drepturi procesuale, nu poate dispune asupra actiunii penale si
nici asupra continuarii procesului penal prin folosirea cailor de atac
impotriva hotararii judecatoresti pronuntate in cauza. Altfel, partea vatamata
s-ar substitui Ministerului Public, singurul imputernicit prin Constitutie sa
reprezinte interesele societatii in procesul penal.
Pentru argumentele mai sus aratate nu poate fi retinuta nici critica
potrivit careia dispozitiile art. 362 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura
penala contravin art. 49 din Constitutie.
De altfel, asupra constitutionalitatii prevederilor art. 362 din Codul de
procedura penala Curtea Constitutionala s-a pronuntat, cu opinia separata a
patru judecatori, si prin Decizia nr. 45 din 14 martie 2000, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 370 din 9 august 2000.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23
alin. (3) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, cu
majoritate de voturi,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 362 alin. 1
lit. c) si ale art. 385^2 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de
Georgiana Raluca Tomescu, prin mama sa Mimi Tomescu, in Dosarul nr. 656/2000 al
Tribunalului Vaslui.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 21 septembrie 2000.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Laurentiu Cristescu
Intrucat magistratul-asistent Laurentiu Cristescu se afla in incapacitate
temporara de munca, in locul sau semneaza, in temeiul art. 261 din Codul de
procedura civila,
Magistrat-asistent sef,
Claudia Miu
*
OPINIE SEPARATA
Consideram ca dispozitiile art. 362 alin. 1 lit. c), precum si cele ale
art. 385^2 din Codul de procedura penala sunt neconstitutionale, iar solutia
care se impunea in speta era aceea de admitere a exceptiei de neconstitutionalitate.
La aceasta concluzie se ajunge, intrucat, in privinta dispozitiilor art.
362 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala, sunt aplicabile - in mod
direct (astfel cum, de altfel, se precizeaza in cuprinsul deciziei pronuntate
in prezenta speta cu votul majoritatii membrilor Curtii) - argumentele pe care
le-am infatisat in opinia separata formulata la Decizia nr. 45 din 14 martie
2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 370 din 9
august 2000.
Prezenta opinie separata are ca unic scop precizarea ca aceleasi argumente
conduc - deopotriva - si la concluzia neconstitutionalitatii dispozitiilor art.
385^2 din Codul de procedura penala.
Raman, de asemenea, pe deplin aplicabile consideratiile expuse in
anterioara opinie separata cu privire la obligativitatea oricarei decizii a
Curtii Constitutionale, indiferent de eventuala existenta a unor opinii
separate, asa cum este aceea formulata in prezenta cauza.
Lucian Mihai
Romul Petru Vonica
Ioan Muraru
Kozsokar Gabor