DECIZIE Nr.
1565 din 19 noiembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 244 1 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 65 din 28 ianuarie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Aspazia Cojocaru
-judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre
Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean
-judecător
Carmen-Cătălina Gliga -
procuror
Mihaela Senia Costinescu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 2441 din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de Comisia locală
de fond funciar de pe lângă Primăria Oraşului Haţeg în
Dosarul nr. 161/240/2008 al Judecătoriei Haţeg.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public,
care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstitutionalitate ca
neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale
în această materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 6 noiembrie 2008,
pronunţată în Dosarul nr. 161/240/2008, Judecătoria
Haţeg a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 2441 din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de Comisia
locală de fond funciar de pe lângă Primăria Oraşului
Haţeg.
In motivarea excepţiei de neconstitutionalitate
autorul susţine că dispoziţiile art.
2441 din Codul de procedură civilă sunt
neconstituţionale, contravenind principiului egalităţii în
drepturi a cetăţenilor, întrucât împotriva încheierii prin care
instanţa de judecată a respins cererea de suspendare a judecării
cauzei nu poate fi exercitată calea de atac decât odată cu fondul,
spre deosebire de încheierea prin care se admite o astfel de cerere, care poate
fi atacată separat. Or, o atare împrejurare este de natură a crea o
situaţie discriminatorie între părţile aflate în proces, ceea ce
contravine prevederilor art. 16 şi art. 21 din Constituţie. Liberul
acces la justiţie, ca şi dreptul la un proces echitabil presupun
inclusiv posibilitatea părţilor să atace efectiv soluţia
nelegală ori de câte ori drepturile şi interesele lor legitime sunt
în mod abuziv încălcate de instanţa de judecată.
Judecătoria Haţeg consideră excepţia de neconstitutionalitate ca fiind
neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1)
din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului
şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu
privire la excepţia de neconstitutionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, invocând
în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în
această materie.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernul nu au
comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 2441 din Codul de
procedură civilă, care au următorul conţinut: „Asupra
suspendării judecării procesului, instanţa se va pronunţa
prin încheiere care poate fi atacată cu recurs în mod separat, cu
excepţia celor pronunţate în recurs.
Recursul se poate declara cât timp durează
suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin
care s-a dispus suspendarea, cât şi împotriva încheierii prin care s-a
respins cererea de repunere pe rol a procesului."
Autorul excepţiei susţine că
dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile
constituţionale ale art. 16 care consacră egalitatea în drepturi a
cetăţenilor şi art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie
şi dreptul la un proces echitabil. De asemenea, sunt invocate şi
prevederile art. 6 paragraful întâi din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra unei critici
asemănătoare. Astfel, prin Decizia nr. 324 din 26 noiembrie 2002,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 938 din 20
decembrie 2002, Curtea a statuat că textul legal criticat nu conţine
nicio dispoziţie discriminatorie, regimul juridic diferit - constând în
aceea că numai încheierea prin care s-a dispus suspendarea
judecăţii poate fi atacată cu recurs separat, în vreme ce
încheierea prin care s-a respins cererea de suspendare poate fi atacată
doar odată cu fondul - fiind determinat de deosebirea de situaţii
care impune soluţii legislative diferite, ambele fiind determinate de
asigurarea celerităţii soluţionării cauzelor aflate pe
rolul instanţelor. Reglementarea procedurală dedusă controlului
nu contravine nici art. 21 din Constituţie, întrucât, chiar dacă
încheierea de respingere a cererii de suspendare nu poate fi atacată cu
recurs separat, ea poate fi atacată odată cu fondul, potrivit
prevederilor art. 282 alin. 2 din Codul de procedură civilă, care
constituie reglementarea de drept comun în materie.
Pe de altă parte, Curtea constată că
împotriva încheierii susceptibile de a fi atacată separat poate fi
exercitată aceeaşi cale de atac precum împotriva hotărârii
pronunţate pe fondul cauzei. Imprejurarea că încheierea prin care se
dispune suspendarea judecării procesului este pronunţată în faza
procesuală a recursului justifică pe deplin opţiunea
legiuitorului în sensul exceptării ei de la posibilitatea exercitării
căii de atac prevăzute de lege pentru celelalte situaţii.
Astfel, întrucât stadiul procesual este recursul, hotărârea care
soluţionează cauza are caracter irevocabil. Prin urmare, încheierea
prin care se dispune suspendarea judecăţii îşi
însuşeşte acest caracter, tocmai pentru că, pregătind pronunţarea
hotărârii finale, ea urmează soarta acesteia din urmă. O atare
soluţie împiedică prelungirea excesivă a duratei procesului
şi contribuie la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art.
1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2441 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Comisia locală de fond funciar
de pe lângă Primăria Oraşului Haţeg în Dosarul nr.
161/240/2008 al Judecătoriei Haţeg.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţata în şedinţa publică din
data de 19 noiembrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu