DECIZIE Nr.
1564 din 7 decembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005
pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 88 din 2 februarie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Oana Cristina Puică - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Marinela Mincă.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005
pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicată de
Alexandru-Iban Dumitriu în Dosarul nr. 11882./3/2006 al Tribunalului Bucureşti
- Secţia a II-a penală.
La apelul nominal, pentru
autorul excepţiei răspunde apărătorul ales George-Dominic Pop, iar pentru
partea Antonio Vruşea se prezintă apărătorul ales Marian-Alexe Daşcov, cu
împuterniciri avocaţiale la dosar. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Apărătorul autorului excepţiei solicită admiterea
criticii de neconstituţionalitate, susţinând că art. 10 alin. (1) din Legea nr.
241/2005 încalcă dreptul la un proces echitabil şi prezumţia de nevinovăţie,
întrucât aplicarea cauzei de reducere a pedepsei sau de nepedepsire este
condiţionată de acoperirea integrală a prejudiciului în cursul urmăririi penale
sau al judecăţii, până la primul termen de judecată, deşi prejudiciul este
incert înainte de pronunţarea unei hotărâri definitive. Depune şi note scrise.
Avocatul părţii prezente arată că subscrie la
concluziile formulate de apărătorul autorului excepţiei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens,
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 14 aprilie 2010, pronunţată în
Dosarul nr. 11882/3/2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a penală a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi
combaterea evaziunii fiscale.
Excepţia a fost ridicată de Alexandru-Ioan Dumitriu cu
ocazia soluţionării unei cauze penale având ca obiect săvârşirea unor
infracţiuni de evaziune fiscală.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 10 alin. (1) din Legea
nr. 241/2005 încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind
dreptul la un proces echitabil şi ale art. 23 alin. (11) referitoare la
prezumţia de nevinovăţie, precum şi prevederile art. 6 paragraful 2 şi
paragraful 3 lit. d) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale privind prezumţia de nevinovăţie şi dreptul
acuzatului de a interoga martorii
acuzării şi pe cei în apărarea sa în aceleaşi condiţii, întrucât condiţionează
aplicarea cauzei de reducere a pedepsei sau de nepedepsire de acoperirea
integrală a prejudiciului, care, în cursul urmăririi penale sau al judecăţii,
până la primul termen de judecată, nu are caracter cert. Autorul excepţiei
consideră că această cauză de reducere a pedepsei sau de nepedepsire ar trebui
să fie operabilă în tot cursul judecăţii, până la soluţionarea definitivă a
cauzei, inclusiv în căile ordinare de atac.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
deoarece prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 nu aduc nicio
atingere dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru
prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 672
din 27 iulie 2005, având următorul cuprins: „In cazul săvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscală prevăzute
de prezenta lege, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la
primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă integral
prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârşită
se reduc la jumătate. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii
este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se poate
aplica pedeapsa cu amenda. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi
condiţii este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se
aplică o sancţiune administrativă, care se înregistrează în cazierul
judiciar."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi
de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale
art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 23 alin.
(11) referitoare la prezumţia de nevinovăţie, precum şi a prevederilor art. 6
paragraful 2 şi paragraful 3 lit. d) din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale privind prezumţia de nevinovăţie şi
dreptul acuzatului de a interoga martorii acuzării şi pe cei în apărarea sa în
aceleaşi condiţii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile de lege criticate au fost supuse, în numeroase
rânduri, controlului instanţei de contencios constituţional, prin raportare la
aceleaşi prevederi din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, invocate şi în prezenta cauză, şi cu
motivări similare. Astfel, prin Decizia nr. 1.053 din 9 octombrie 2008,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 14 noiembrie 2008, Curtea, respingând ca neîntemeiată
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Legea nr.
241/2005, a reţinut că legiuitorul este liber să aprecieze atât pericolul
social în funcţie de care urmează să stabilească natura juridică a faptei
incriminate, cât şi condiţiile răspunderii juridice pentru această faptă.
Faptul că de reducerea limitelor pedepsei prevăzute de lege beneficiază numai
învinuitul ori inculpatul care acoperă integral prejudiciul cauzat, în cursul
urmăririi penale sau al judecăţii, până la primul termen de judecată, nu are
semnificaţia îngrădirii liberului acces la justiţie. Cel în cauză are
posibilitatea de a se adresa instanţelor judecătoreşti în cazul în care
consideră că drepturile, libertăţile sau interesele sale legitime au fost
încălcate şi de a beneficia de toate garanţiile procesuale prevăzute de lege,
inclusiv în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, în deplină concordanţă cu imperativele dreptului
la un proces echitabil.
Referitor la susţinerile autorului excepţiei privind
încălcarea prevederilor art. 23 alin. (11) din Constituţie, Curtea a reţinut că
acestea sunt neîntemeiate, deoarece, dacă este îndeplinită condiţia prevăzută
de textul criticat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârşită
se reduc la jumătate, urmând ca instanţa de judecată, în caz de condamnare, să
stabilească pedeapsa în cadrul acestor limite. Prin urmare, nu se poate susţine
că inculpatul este obligat să se declare vinovat, nesocotindu-se astfel
prezumţia de nevinovăţie, şi să accepte necondiţionat pretenţiile părţii civile.
In acelaşi sens este şi Decizia nr. 1.594 din 26
noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 15 ianuarie 2010.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei
de neconstituţionalitate pronunţată de Curte prin deciziile mai sus menţionate,
precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează valabilitatea şi
în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art.
1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005
pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicată de
Alexandru-Ioan Dumitriu în Dosarul nr. 11882./3/2006 al Tribunalului Bucureşti
- Secţia a II-a penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 decembrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică