DECIZIE Nr.
1561 din 19 noiembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12, art. 13 alin. (5), art. 41 alin.
(1), art. 45, art. 53 si art. 55 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, precum si ale Legii nr.
409/2001 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 51/1998
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 909 din 24 decembrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12, art. 13 alin. (5), art. 41 alin.
(1), art. 45, art. 53 şi art. 55 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, precum şi ale Legii nr.
409/2001 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998,
excepţie ridicată de Ana Capetti în Dosarul nr. 8.122/2/2007 al Inaltei Curţi
de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercială.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere
a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că statul are
obligaţia de a proteja interesele naţionale, inclusiv prin recuperarea
creanţelor sub forma titlurilor de stat. De aceea, celeritatea impusă de lege
procedurii de recuperare a acestor titluri, precum şi poziţia privilegiată a
A.V.A.S. sunt justificate, nefiind contrare dispoziţiilor Constituţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 20 februarie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 8.122/2/2007, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia
comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12, art. 13 alin. (5), art. 41 alin.
(1), art. 45, art. 53 şi art. 55 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, precum şi ale Legii nr.
409/2001 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998. Excepţia
a fost ridicată de Ana Capetti cu prilejul soluţionării unui litigju comercial.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că art. 12 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 creează un subiect de drept privat
privilegiat, respectiv A.V.A.S. In calitate de cesionar al unor credite de la
bănci, atribuţiile conferite instituţiei prin acest text legal corespund
dreptului civil comun şi ar fi trebuit supuse principiilor şi normelor
dreptului comun, pentru a nu genera inegalităţi şi discriminări. Or, A.V.A.S
beneficiază de un regim privilegiat printr-o reglementare legală specială faţă
de toţi ceilalţi creditori titulari de drepturi civile similare, inclusiv faţă
de debitorii cedenţi incluşi în sfera de aplicare a ordonanţei. In ceea ce îi
priveşte pe aceştia din urmă, arată că unei datorii de natură delictuală a unei
persoane care nu s-a aflat în niciun raport juridic cu A.V.A.S. şi care nu este
nici debitor în raport cu contractul de cesiune, este susceptibilă de a i se
aplica fie dreptul execuţional comun, fie prevederile mai puţin favorabile ale
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998, după calitatea şi vrerea
creditorului. Astfel, urmare a cesiunii către A.V.A.S, debitorul se găseşte în
litigiu cu un cesionar cu drepturi mai mari decât cele ale creditorului cedent.
Aşa fiind, se aduce atingere dispoziţiilor constituţionale care prevăd că „Justiţia
este unică, imparţială şi egală pentru toţi."\n continuare, arată că
A.V.A.S., se bucură de puteri discreţionare, aşa cum reiese din dispoziţiile
art. 41, art. 53, art. 55 alin. (1) lit. b) şi c)din aceeaşi ordonanţă, care
aduc atingere drepturilor fundamentale prevăzute de art. 26 alin. (1), art. 27
alin. (1) şi art. 28 din Constituţie. Această restrângere nu putea opera, însă,
printr-o ordonanţă de urgenţă, aşa cum reiese din art. 115 alin. (6) din
Constituţie, iar această ordonanţă nu a fost aprobată prin lege organică.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia
comercială consideră că dispoziţiile de lege
criticate nu contravin textelor constituţionale menţionate de autorul
excepţiei.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere solicitate, asupra excepţiei
de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 12, art. 13 alin. (5), art. 41 alin. (1), art. 45,
art. 53 şi art. 55 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind
valorificarea unor active ale statului, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 948 din 24 decembrie 2002, aprobată cu modificări prin
Legea nr. 409/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
398 din 19 iulie 2001, lege care, în ansamblul său, face de asemenea obiect al
excepţiei de neconstituţionalitate.
Prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
51/1998 criticate ca fiind neconstituţionale au următorul conţinut:
- Art. 12: „(1) In vederea îndeplinirii rolului său,
A.V.A.S. are următoarele atribuţii principale:
a) preluarea cu plată a creanţelor neperformante şi
a creanţelor comerciale asociate acestora. Plata sau emiterea de titluri de
valoare negociabile se va face în condiţiile art. 17;
b) preluarea fără plată a unor creanţe fiscale,
conform legii;
c) preluarea cu/fără plată a unor creanţe
comerciale, conform legii;
d) preluarea fără plată a unor acţiuni/părţi sociale
deţinute de stat;
e) exercitarea tuturor drepturilor şi îndeplinirea
tuturor obligaţiilor ce decurg din calitatea de acţionar/asociat a statului;
f) valorificarea creanţelor neperformante,
creanţelor comerciale şi a creanţelor fiscale preluate, la valoarea nominală a
acestora, prin:
- plata eşalonată, efectuată de debitor după
încheierea unei convenţii de eşalonare cu A.V.A.S., asigurată în mod
corespunzător cu garanţii;
- cesiunea creanţelor, prin negociere directă, ca
urmare a primirii unei oferte de cumpărare;
- subrogaţia în drepturile de creanţă ale A.V.A.S.,
prin negociere directă, ca urmare a primirii unei oferte de plată integrală de
la un terţ;
- stingerea creanţelor ca efect al dării în plată;
- conversia creanţelor în acţiuni;
g) valorificarea creanţelor neperformante,
creanţelor comerciale şi a creanţelor fiscale preluate, la valoarea de piaţă a
acestora, rezultată din raportul dintre cerere şi ofertă, prin:
- cesiunea creanţelor prin licitaţie publică;
- executarea silită prin poprirea tuturor
veniturilor debitorului, urmăribile potrivit legii;
- executarea silită a bunurilor mobile şi imobile
aflate în proprietatea debitorului sau garanţilor, declarate urmăribile
potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă, în vederea valorificării prin
licitaţie publică;
- alte măsuri de natură să faciliteze valorificarea
superioară a creanţelor, inclusiv valorificarea asociată cu creanţe comerciale
preluate de către A.V.A.S.;
h) valorificarea acţiunilor deţinute de stat şi
administrate de A.V.A.S., la valoarea de piaţă a acestora, rezultată din
raportul dintre cerere şi ofertă, prin:
- operaţiuni specifice pieţelor reglementate,
interne sau internaţionale, pentru societăţile deţinute public;
- cesiunea acţiunilor prin licitaţie publică, internă
sau internaţională, pentru societăţile de tip închis;
i) valorificarea părţilor sociale deţinute de stat
şi administrate de A.V.A.S., la valoarea de piaţă a acestora, rezultată din
raportul dintre cerere şi ofertă, prin:
- cesiunea părţilor sociale prin negociere directă,
în cazul în care există şi alţi asociaţi în societatea comercială;
- cesiunea părţilor sociale prin licitaţie publică;
j) valorificarea unor active ale regiilor autonome
şi societăţilor comerciale la care statul este acţionar majoritar, prin
licitaţie publică.
(2) A. VA. S. îndeplineşte orice alte atribuţii care
îi revin prin acte normative."
- Art. 13 alin. (5): „Termenul de prescripţie a
dreptului de a cere executarea silită a creanţelor preluate de A.V.A.S.,
constatate prin acte care constituie titlu executoriu sau care, după caz, au
fost învestite cu formulă executorie, este de 7 ani. Acest termen nu se aplică
creanţelor pentru care dreptul de a cere executarea silită a fost
prescris."
- Art. 41 alin. (1): „Titlul executoriu se comunică
debitorului şi se pune în executare fără nicio formalitate."
- Art. 45: „Cererile de orice natură privind
drepturile şi obligaţiile în legătură cu activele bancare preluate deA.V.A.S.,
inclusiv cele formulate pentru angajarea răspunderii civile a persoanelor
fizice şi juridice, altele decât debitorii definiţi la art. 38, sunt de
competenţa Curţii de apel în a cărei rază teritorială se află sediul sau, după
caz, domiciliul pârâtului şi se judecă de urgenţă şi cu precădere."
- Art. 53: „Organele de poliţie, persoanele fizice
şi juridice, precum şi celelalte organe competente prevăzute la art. 52 alin.
(2) sunt obligate să dea de îndată relaţiile solicitate de corpul de executori,
fără perceperea vreunei taxe ori a vreunui tarif."
- Art. 55: „(1) In exercitarea atribuţiilor ce le
revin executorii A.V.A.S. pot:
a) să intre în orice incintă de afaceri a
debitorului persoană juridică sau în alte incinte ale acestuia, în scopul
identificării bunurilor sau valorilor care pot fi executate silit;
b) să intre în toate încăperile în care se găsesc
bunuri sau valori ale debitorului persoană fizică, precum şi să cerceteze toate
locurile în care acesta îşi păstrează bunurile;
c) să solicite şi să cerceteze orice document sau
element material care poate constitui o probă în determinarea bunurilor
proprietate a debitorului.
(2) Executorii pot intra în încăperile ce reprezintă
domiciliul sau reşedinţa unei persoane fizice, cu consimţământul acesteia, iar
în caz de refuz executorul va cere autorizarea instanţei judecătoreşti
competente, aplicându-se dispoziţiile Codului de procedură civilă, privind
ordonanţa preşedinţială."
Autorul excepţiei consideră că aceste texte de lege
sunt contrare următoarelor texte din Constituţie: art. 124 alin. (2) care
consacră caracterul unic imparţial şi egal al justiţiei, art. 115 alin. (6)
prin care se arată că dispoziţiile unei ordonanţe de urgenţă nu pot afecta
drepturile şi libertăţile prevăzute de Constituţie, art. 26 alin. (1) privind
respectarea şi ocrotirea de către autorităţile publice a vieţii intime,
familiale şi private, art. 27 alin. (1) referitor la inviolabilitatea
domiciliului, art. 28 privind secretul corespondenţei şi art. 76 alin. (1)
referitor la majoritatea cu care se adoptă legile organice.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că, în esenţă, criticile autorului excepţiei vizează atribuţiile pe
care A.V.A.S. este chemată potrivit legii să le îndeplinească, cât şi procedura
de valorificare a activelor statului care derogă de la dreptul comun. Astfel, A.V.A.S.
este concepută ca un simplu cesionar, pentru care nu se justifică instituirea
unei proceduri speciale şi ale cărei atribuţii care privesc recuperarea şi
valorificarea creditelor sunt abuzive. Autorul excepţiei susţine, prin urmare,
că este încălcat însuşi caracterul unic şi imparţial al justiţiei, precum şi o
serie de drepturi fundamentale.
Faţă de aceste susţineri, Curtea constată că, aşa cum
este definit în art. 1 alin. (2) al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
23/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 23
aprilie 2004, A.V.A.S. este o „instituţie de specialitate a administraţiei
publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului." Atribuţiile
principale ale acestei instituţii, prevăzute de art. 12 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 51/1998, includ preluarea şi valorificarea creanţelor
neperformante şi a creanţelor comerciale asociate acestora, a unor creanţe
fiscale şi unor creanţe comerciale, preluarea, administrarea şi valorificarea unor
acţiuni/părţi sociale deţinute de stat, precum şi valorificarea unor active ale
regiilor autonome şi societăţilor comerciale la care statul este acţionar
majoritar.
Prin urmare, rolul îndeplinit de A.V.A.S., prin însăşi
natura activelor valorificate, care au o strânsă legătură cu bugetul de stat şi
datoria publică internă, nu poate fi redus la acela de simplu cesionar al unor
creanţe, aşa cum se susţine în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate.
Această împrejurare justifică instituirea unor proceduri care să asigure
celeritatea şi siguranţa valorificării activelor de către A.V.A.S., inclusiv
prin instituirea unui termen de prescripţie special, a unei proceduri de
soluţionare a litigiilor şi a unei proceduri de executare speciale. Atât timp
cât, pe parcursul acestor proceduri, persoanele interesate nu sunt împiedicate
să-şi exercite drepturile lor procesuale garantate de Constituţie, legiuitorul
este liber, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din acest act normativ
fundamental, să reglementeze competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura
de judecată, în funcţie de situaţiile specifice avute în vedere.
Această reglementare nu contravine prevederilor art.
124 alin. (2) din Constituţie, care consacră caracterul unic şi egal al
justiţiei. Astfel, semnificaţia unicităţii justiţiei este aceea că aceasta se
înfăptuieşte de acelaşi sistem de organe, al instanţelor judecătoreşti,
indiferent de natura litigiului, aspect ce nu este înfrânt de dispoziţiile de
lege criticate.
In ceea ce priveşte egalitatea înfăptuirii justiţiei,
aceasta, asemănător principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor, nu
presupune uniformitate, astfel că existenţa unor dispoziţii legale cu caracter
special, justificate de situaţiile deosebite avute în vedere de legiuitor, nu înseamnă
nesocotirea acestei cerinţe constituţionale.
In ceea ce priveşte aspectul invocat de autorul
excepţiei, potrivit căruia, nefiind parte în contractul de credit cu A.V.A.S.,
nu este justificat ca, prin preluarea creanţei de către această autoritate, să
fie supus unui tratament diferit de cel aplicabil altor debitori, Curtea
constată că, pe lângă obligaţiile asumate prin contract, părţile trebuie să se
supună în egală măsură şi prevederilor legale. Astfel, părţile unui contract
îşi asumă nu doar drepturile şi obligaţiile stabilite prin acesta, ci şi toate
consecinţele juridice prevăzute în legislaţia în vigoare.
In ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia măsurile
de executare a creanţelor de către A.V.A.S. ar fi abuzive, ducând la încălcarea
unor drepturi fundamentale, precum dreptul la respectarea vieţii intime,
familiale şi private, inviolabilitatea domiciliului şi secretul corespondenţei,
Curtea constată că executarea silită a unei obligaţii intervine ca urmare a
neîndeplinirii benevole a ei de către debitor, aşa cum a fost asumată. Altfel
spus, protejarea drepturilor fundamentale amintite nu trebuie absolutizată,
astfel încât să conducă la însăşi negarea posibilităţii creditorului de a-şi
valorifica dreptul său. In plus, Curtea observă că, pe parcursul executării,
debitorul beneficiază de garanţii ce au în vedere protejarea drepturilor sale.
In acest sens, art. 55 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
51/1998 prevede că dreptul executorilor de a intra în încăperile ce reprezintă
domiciliul sau reşedinţa unei persoane fizice se realizează doar cu acordul
acesteia, iar în caz de refuz executorul va trebui să obţină autorizarea
instanţei judecătoreşti competente, pe calea ordonanţei preşedinţiale.
Prin urmare, Curtea apreciază că nu poate fi reţinută
critica de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea drepturilor
fundamentale consacrate de art. 26 alin. (1), art. 27 alin. (1) şi art. 28 din
Constituţie şi, pe cale de consecinţă, nici a criticilor referitoare la neconstituţionalitatea
extrinsecă a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 şi a Legii nr.
409/2001.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 12, art. 13 alin. (5), art. 41 alin. (1), art. 45, art. 53
şi art. 55 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind
valorificarea unor active ale statului, precum şi ale Legii nr. 409/2001 pentru
aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998, excepţie ridicată de
Ana Capetti în Dosarul nr. 8.122/2/2007 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
- Secţia comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 noiembrie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea