Decizia Nr.1557 din 06.12.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (3), art. 15 alin. (1) şi art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepţie ridicată de Rodica Piticar în Dosarul nr. 4.099/302/2010 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 627D/2011.La apelul nominal răspunde Ioan Piticar, mandatar al autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, cu procură judiciară depusă la dosar. De asemenea, domnul Ioan Piticar răspunde şi în calitate de împuternicit, cu împuternicire depusă la dosar, al Societăţii Comerciale „Energie & Eko Pyt“ - S.R.L. din Bucureşti - titulară a unei cereri de intervenţie accesorie. Lipseşte cealaltă parte, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.La solicitarea preşedintelui Curţii, Ioan Piticar arată că nu are studii juridice, dar că are de ridicat două chestiuni prealabile. În primul rând, solicită să se reţină că Societatea Comercială „Energie & Eko Pyt“ - S.R.L. nu este parte în contradictoriu cu Rodica Piticar, ci este intervenient accesoriu în interesul acesteia. În al doilea rând, susţine că Societatea Comercială „Energie & Eko Pyt“ - S.R.L. a achiesat la excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Rodica Piticar şi că, la rândul ei, a ridicat excepţia de neconstituţionalitate referitoare la dispoziţiile art. 11 alin. (3), art. 14 alin. (3), art. 15 alin. (1), art. 18 şi art. 38 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008, având deci un obiect mai larg decât cel reţinut de Curtea Constituţională.Curtea, deliberând, respinge solicitările mandatarului autorului excepţiei de neconstituţionalitate, iar preşedintele Curţii îi acordă posibilitatea de a depune concluzii scrise, având în vedere că nu are studii juridice.Mandatarul autorului excepţiei de neconstituţionalitate, Ioan Piticar, depune concluzii scrise prin care solicită admiterea celor două excepţii de neconstituţionalitate.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 5 aprilie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 4.099/302/2010, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (3), art. 15 alin. (1) şi art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă. Excepţia a fost ridicată de pârâta-reclamantă Rodica Piticar într-o cauză civilă având ca obiect pretenţii.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că, prin dispoziţiile criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008, se atribuie instanţelor judecătoreşti un rol eminamente administrativ-fiscal în rezolvarea unei evidente solicitări de înlesnire fiscală, prin substituirea instituţiei specializate a Ministerului Finanţelor Publice. Pe de altă parte, este criticabil aspectul de înlăturare a controlului judecătoresc ulterior asupra actelor administrativ-fiscale (ajutorul judiciar) de către instanţe, prin răsturnarea principiului controlului instanţelor judecătoreşti asupra actelor administrative emise de autorităţile publice, completele fiind ele însele numite la emiterea unor acte de înlesnire fiscală (aprobare cerere ajutor judiciar) pentru care ulterior se prevede un control exercitat de către o autoritate administrativă (Ministerul Justiţiei). Nu se poate admite ipoteza unei „cereri de acordare ajutor judiciar“ (ca act administrativ-fiscal) emis de o judecătorie, ce urmează a fi atacată pe calea contenciosului la o instanţă superioară, fără un dublu grad de jurisdicţie. Or, o astfel de inversare a raporturilor de putere constituţională în materia contenciosului administrativ privind cererile de ajutor judiciar (de esenţă fiscală) contravine evident prevederilor constituţionale invocate şi nici nu a fost sugerată în Directiva Consiliului Uniunii Europene 2003/8/CE.Mai arată că art. 11 alin. (3) şi art. 13 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 sunt lipsite de precizie şi instituie un tratament juridic diferit, în sensul că, pe fond, cererea de autor judiciar se judecă de acelaşi complet, iar la calea de atac se menţionează de către legiuitor că partea se adresează „instanţei competente“, cu titlu generic şi imprecis. Astfel, aceste aspecte „au condus treptat la o veritabilă afacere fiscală în interiorul instituţiilor de justiţie“.Precizează că, deşi nu se află în postura de potenţial beneficiar al normei, supune atenţiei Curţii Constituţionale aspecte de neconstituţionalitate ce se deduc din practică. Astfel, menţiunea că instanţa „solicită orice lămuriri şi dovezi părţilor“ devine inaplicabilă şi induce confuzie juridică, deoarece această atribuţie a instanţelor nu se poate exercita decât prin citarea legală a părţilor în vederea discutării cererii de acordare a ajutorului public judiciar, fiind astfel încălcat dreptul la informaţie al cetăţeanului. Prin însăşi titulatura sa, ajutorul public judiciar presupune o procedură transparentă, cu caracter public, care nu se poate respecta în lipsa citării părţilor. Totodată, justiţiabilul nebeneficiar al ajutorului public judiciar este plasat a priori într-o poziţie de inferioritate juridică faţă de partea adversă, beneficiar al ajutorului public judiciar.Totodată, procedura acordării ajutorului public judiciar ar trebui să aibă un caracter public, nu tainic, întrucât - fără citarea părţilor - modul de luare a deciziei administrative este lipsit de transparenţă şi contravine art. 127 din Constituţie, mai ales că decizia poate afecta financiar cealaltă parte, fără ca aceasta să fi fost informată în mod corect, complet şi oportun despre situaţie, potrivit principiului contradictorialităţii. În acest context, susţine că şi prevederile art. 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008, privind medierea, sunt lipsite de precizie şi conţin formulări dubitative.În concluzie, dispoziţiile art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 sunt neconstituţionale, deoarece un justiţiabil „căzut în pretenţii“ în faţa unui beneficiar de ajutor public judiciar nu se regăseşte în aceeaşi poziţie juridică - în situaţia plăţii cheltuielilor judiciare - faţă de un nebeneficiar de ajutor public judiciar. Acelaşi justiţiabil se poate regăsi - prin efectul normei criticate - în condiţiile unei proceduri lipsite de transparenţă, contradictorialitate şi opozabilitate - în faţa unui creditor cu drepturi prioritare - statul român, fără a putea lua cunoştinţă de pretenţiile părţii adverse şi caracterul real al acestora (de exemplu, cuantumul posibil disproporţionat al onorariului de avocat al părţii adverse).Mai arată că Directiva Consiliului Uniunii Europene 2003/8/CE menţionează, la art. 3, principiul garantării egalităţii părţilor, iar Curtea Europeană a Drepturilor Omului (care a stabilit, prin hotărârile Kremar împotriva Cehiei şi Dombo împotriva Olandei, că părţilor trebuie să li se asigure egalitatea armelor în cadrul unui proces) are prevăzută procedura ajutorului judiciar în regulamentul propriu, dar cu o modalitate de tratament imparţial şi echidistant faţă de ambele părţi (art. 93 pct. 2 din regulament).Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă consideră că dispoziţiile criticate sunt constituţionale.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că dispoziţiile de lege criticate nu sunt neconstituţionale, ci, dimpotrivă, reprezintă o garantare a dreptului părţilor la un proces echitabil şi a cărui durată să nu depăşească un termen rezonabil, sens în care este posibilă argumentarea susţinerilor părţilor prin dovezi apreciate utile, dar şi derularea procesului fără formalităţi excesive care ar tergiversa inutil soluţionarea cererii.Stabilirea unor limite şi condiţii privind acordarea ajutorului public judiciar a fost determinată de posibilitatea asigurării resurselor financiare publice necesare acordării ajutorului, de realizarea unei distribuiri echitabile a ajutorului în formele prevăzute la art. 6 din ordonanţă, de prevenirea exercitării abuzive a cererii de ajutor din partea statului şi fără a se îngrădi accesul liber la justiţie.Discriminarea este rezultatul unui tratament juridic diferit aplicabil aceleiaşi categorii de subiecte de drept sau unor situaţii care nu se deosebesc în mod subiectiv şi rezonabil. Or, raţiunea întregului act normativ în care se regăsesc dispoziţiile criticate constă în înlesnirea accesului la justiţie al cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor lor legitime.Referitor la critica de neconstituţionalitate privind posibilitatea formală de a ataca încheierea prin care s-a soluţionat cererea de ajutor public judiciar, consideră că aceasta este neîntemeiată, deoarece, potrivit art. 15 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008, împotriva încheierii prin care se respinge cererea de ajutor public judiciar, cel interesat poate formula cerere de reexaminare, care se soluţionează în camera de consiliu, de un alt complet, fiind astfel îndeplinite toate cerinţele dreptului la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile mandatarului autorului excepţiei de neconstituţionalitate, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare şi din dispozitivul acesteia, îl constituie dispoziţiile art. 14 alin. (3), art. 15 alin. (1) şi art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 193/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 24 octombrie 2008.Curtea reţine că, în Dosarul nr. 4.099/302/2010 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă, pârâta-reclamantă Rodica Piticar a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (3), art. 15 alin. (1) şi art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă. În aceeaşi cauză, Societatea Comercială „Energie & Eko Pyt“ - S.R.L. a depus la dosar o cerere de intervenţie accesorie în interesul pârâtei-reclamante Rodica Piticar şi note scrise prin care a achiesat la excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Rodica Piticar şi prin care a ridicat şi excepţia de neconstituţionalitate referitoare la dispoziţiile art. 11 alin. (3) şi art. 38 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008.Instanţa judecătorească a prorogat discutarea admisibilităţii cererii de intervenţie a Societăţii Comerciale „Energie & Eko Pyt“ - S.R.L. şi a sesizat, prin Încheierea din 5 aprilie 2011, Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (3), art. 15 alin. (1) şi art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepţie ridicată de pârâta-reclamantă Rodica Piticar.Curtea reţine că, potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a Curţii îl reprezintă încheierea instanţei judecătoreşti, iar litigiul constituţional se desfăşoară numai în limitele determinate prin încheierea de sesizare, fără ca acestea să poată fi modificate.În concluzie, Curtea constată că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 14 alin. (3), art. 15 alin. (1) şi art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008, având următorul cuprins:– Art. 14 alin. (3): „Instanţa poate solicita orice lămuriri şi dovezi părţilor sau informaţii scrise autorităţilor competente.“;

– Art. 15 alin. (1): „Asupra cererii de ajutor public judiciar instanţa se pronunţă, fără citarea părţilor, prin încheiere motivată dată în camera de consiliu.“;

– Art. 18: „Cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviinţarea ajutorului public judiciar vor fi puse în sarcina celeilalte părţi, dacă aceasta a căzut în pretenţiile sale. Partea căzută în pretenţii va fi obligată la plata către stat a acestor sume.“Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că aceste texte de lege contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 31 privind dreptul la informaţie şi ale art. 127 privind caracterul public al dezbaterilor. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele: Cu privire la dispoziţiile criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008, cât şi la ordonanţă, în ansamblul său, Curtea s-a pronunţat prin numeroase decizii (de exemplu, prin Decizia nr. 1.577 din 7 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 11 februarie 2011), respingând ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a acestora. În cauza de faţă, însă, criticile de neconstituţionalitate sunt diferite de cele asupra cărora Curtea s-a pronunţat până în prezent, textul art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 fiind criticat din perspectiva părţii căzute în pretenţii, care va fi obligată la plata către stat a cheltuielilor ocazionate de încuviinţarea ajutorului public judiciar celeilalte părţi. Curtea reţine că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă reprezintă transpunerea în planul legislaţiei interne a Directivei 2003/8/CE a Consiliului din 27 ianuarie 2003 de îmbunătăţire a accesului la justiţie în litigiile transfrontaliere prin stabilirea unor norme minime comune privind asistenţa judiciară acordată în scopul acestei reglementări fiind prevăzut la art. 1 şi constând în asigurarea dreptului la un proces echitabil şi garantarea accesului egal la actul de justiţie, pentru realizarea unor drepturi sau interese legitime pe cale judiciară, inclusiv pentru executarea silită a hotărârilor judecătoreşti sau a altor titluri executorii. În vederea realizării acestui deziderat, legiuitorul a reglementat ajutorul public judiciar ca formă de asistenţă acordată de stat, în condiţiile legii, oricărei persoane fizice, în situaţia în care aceasta nu poate face faţă cheltuielilor unui proces sau celor pe care le implică obţinerea unor consultaţii juridice în vederea apărării unui drept sau interes legitim în justiţie, fără a pune în pericol întreţinerea sa ori a familiei sale, prin această reglementare urmărindu-se asigurarea efectivităţii dreptului de acces la justiţie. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la art. 16 din Constituţie privind egalitatea în faţa legii, în sensul că - în cazul în care reclamantul beneficiază de ajutor public judiciar - partea căzută în pretenţii este obligată să suporte cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviinţarea ajutorului public judiciar şi să le plătească statului, fiind astfel pusă în inferioritate faţă de pârâţii din alte cauze, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, deoarece, în toate cazurile, potrivit art. 274 din Codul de procedură civilă, partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. În cazul acordării ajutorului public judiciar, revine părţii care a căzut în pretenţii numai obligaţia de plată către stat a cheltuielilor pentru care cealaltă parte a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviinţarea ajutorului public judiciar. Această obligaţie nu este condiţionată de cererea celeilalte părţi, însă soluţia legislativă criticată este firească, de vreme ce statul suportă cheltuielile ocazionate de acordarea ajutorului public judiciar sub formă de scutiri sau reduceri, iar nu partea adversă. În concluzie, diferenţa de tratament juridic acordată celor două categorii de părţi căzute în pretenţii este justificată în mod obiectiv şi rezonabil, nefiind astfel încălcat principiul egalităţii în faţa legii, prevăzut de art. 16 din Constituţie. Potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Europene a Drepturilor Omului în aplicarea prevederilor art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenţia privind apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, reprezintă o încălcare a acestor prevederi orice diferenţă de tratament săvârşită de stat între indivizi aflaţi în situaţii analoage, fără o justificare obiectivă şi rezonabilă (a se vedea, de exemplu, Hotărârea din 13 iunie 1979, pronunţată în Cauza Marckx împotriva Belgiei şi Hotărârea din 29 aprilie 2008, pronunţată în Cauza Burden împotriva Regatului Unit al Marii Britanii). Referitor la critica de neconstituţionalitate raportată la art. 21 din Constituţie privind accesul liber la justiţie, Curtea constată că şi aceasta este neîntemeiată, deoarece partea care a căzut în pretenţii şi care are obligaţia de plată către stat a cheltuielilor pentru care cealaltă parte a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviinţarea ajutorului public judiciar are la dispoziţie suficiente garanţii care conduc la respectarea dreptului la judecarea în mod echitabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, care va hotărî asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil. Astfel, potrivit art. 17 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008, orice persoană interesată va putea sesiza oricând instanţa care a încuviinţat ajutorul public judiciar, prezentând dovezi cu privire la situaţia reală a celui căruia i s-a încuviinţat cererea, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi text, dacă instanţa constată că cererea de ajutor public judiciar a fost făcută cu reacredinţă, prin ascunderea adevărului, va obliga, prin încheiere, pe cel care a beneficiat nejustificat de ajutor public judiciar la restituirea cu titlu de despăgubire a sumelor de care a fost scutit, precum şi la o amendă în cuantum de până la 5 ori suma pentru care a obţinut nejustificat scutirea. Totodată, Curtea reţine că normele de lege criticate reglementează competenţa şi procedura de acordare a ajutorului public judiciar, iar legiuitorul are competenţa exclusivă de a stabili regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, astfel cum rezultă din art. 126 alin. (2) din Constituţie. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a art. 24 privind dreptul la apărare şi art. 127 din Constituţie privind caracterul public al dezbaterilor, Curtea constată că aceasta nu poate fi reţinută, deoarece normele constituţionale menţionate sunt invocate din perspectiva părţii care a beneficiat de ajutor public judiciar, iar nu a părţii adverse, autor al excepţiei de neconstituţionalitate. Critica referitoare la dispoziţiile art. 31 din Constituţie privind dreptul la informaţie nu poate fi reţinută, deoarece această normă constituţională nu are legătură cu dispoziţiile de lege criticate. În final, Curtea reţine că celelalte aspecte invocate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu constituie veritabile critici de neconstituţionalitate, ci aspecte de fapt a căror stabilire intră în competenţa instanţelor judecătoreşti, iar nu a Curţii Constituţionale. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (3), art. 15 alin. (1) şi art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepţie ridicată de Rodica Piticar în Dosarul nr. 4.099/302/2010 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 decembrie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean