DECIZIE Nr.
1552 din 7 decembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) teza întai din
Legea nr. 221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masurile
administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945-22
decembrie 1989
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 86 din 2 februarie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr.
221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative
asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989,
excepţie ridicată de statul român, prin Ministerul Finanţelor Publice -
Direcţia Generală a Finanţelor Publice Vâlcea, în Dosarul nr. 1.374/46/2009 al
Curţii de Apel Piteşti - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi
fiscal si care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr.
582D/2010.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr.
644D/2010, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată
de acelaşi autor în Dosarul nr. 3.925/90/2009 al Tribunalului Vâlcea - Secţia
civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea
dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public susţine că nu se
opune conexării cauzelor.
Curtea, având în vedere
identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5)
din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii
Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune
conexarea Dosarului nr. 644D/2010 la Dosarul nr. 582D/2010,
care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca devenită inadmisibilă, faţă
de Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.358/2010, prin care s-a admis
neconstituţionalitatea textului de lege criticat.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 8 ianuarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 1.374/46/2009, şi prin Incheierea din 9
februarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 3.925/90/2009, Curtea de Apel
Piteşti - Secţia comercială şi de contencios administrativ si fiscal si
Tribunalul Vâlcea - Secţia civilă au sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 din Legea nr. 221/2009 privind
condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora,
pronunţate în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989. Excepţia de neconstituţionalitate a fost
ridicată de statul român, prin Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia
Generală a Finanţelor Publice Vâlcea, în cadrul soluţionării unor acţiuni prin
care se solicită plata unor despăgubiri pentru daunele morale suferite ca
urmare a unor condamnări cu caracter politic şi măsuri administrative asimilate
acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 5 din Legea nr.
221/2009 sunt vădit neconstituţionale şi încalcă prevederile art. 74 alin. (3)
şi art. 138 alin. (5) din Legea fundamentală. In acest sens, arată că, prin
comparare cu prevederile art. 18 şi următoarele din Legea nr. 247/2005 privind
reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri
adiacente, cu modificările aduse prin Legea nr. 192/2009 privind aprobarea
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2008 pentru modificarea şi
completarea titlului XI „Renta
viageră agricolă" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile
proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, care prevăd în mod
expres sursele de finanţare, în procesul de legiferare al Legii nr. 221/2009
există deficienţe ce conduc la încălcarea normelor constituţionale privind
iniţiativa legislativă şi a prevederilor art. 29-31 din Legea nr. 24/2000
privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea unor acte normative.
Astfel, autorul excepţiei apreciază că „Legea nr.
221/2009 este extrem de sumară, cuprinzând numai câteva menţiuni generice cu
privire la noţiunea de condamnare cu caracter politic, a categoriilor de
persoane îndreptăţite, fără a se indica modalitatea şi sursele de
finanţare", care implică aplicarea acestui act normativ, ceea ce
contravine art. 74 alin. (3) şi art. 138 alin. (5) din Constituţie. Aşa fiind,
„prin modul deficitar de redactare, aceste prevederi legale prevăzute de Legea
nr. 221/2009 nu corespund exigenţelor de tehnică legislativă specifică normelor
juridice". In final, susţine că prevederile de lege criticate contravin
dispoziţiilor constituţionale ale art. 51 alin. (1) şi art. 52 alin. (3),
întrucât legiuitorul a extins în mod abuziv şi nelegal exercitarea dreptului de
a introduce acţiune privind condamnările cu caracter politic şi măsurile
administrative asimilate acestora, dând mandat oricărei persoane fizice şi
juridice interesate, precum şi Parchetului de pe lângă tribunalul din
circumscripţia căruia domiciliază persoana interesată.
Curtea de Apel Piteşti - Secţia comercială şi de
contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalul Vâlcea - Secţia civilă şi-au exprimat opinia în sensul netemeiniciei excepţiei de
neconstituţionalitate. Astfel, instanţele au apreciat că nestabilirea sursei de
finanţare a drepturilor ce urmează să fie acordate potrivit Legii nr. 221/2009
nu este de natură a încălca vreo dispoziţie din Legea fundamentală.
* A se vedea opinia separată de
la Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.461 din 9 noiembrie 2010, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 860 din 22
decembrie 2010.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că prevederile art. 5 din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter
politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6
martie 1945-22 decembrie 1989 sunt constituţionale. In acest sens, arată că
reglementarea criticată nu contravine dispoziţiilor art. 138 alin. (5) din
Legea fundamentală, iar, referitor la celelalte dispoziţii constituţionale
invocate, arată că acestea nu au incidenţă în cauzele de faţă.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum
rezultă din încheierile de sesizare, îl constituie prevederile art. 5 din Legea
nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile
administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22
decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009. Din susţinerile
autorului excepţiei de neconstituţionalitate rezultă că, în realitate, acesta
critică doar dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009,
care, la data ridicării excepţiei de neconstituţionalitate, aveau următoarea
redactare:
- Art. 5 alin. (1) lit. a): „(1)
Orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6
martie 1945- 22
decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter
politic, precum şi, după decesul acestei persoane, soţul sau descendenţii
acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanţei de judecată,
în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea
statului la:
a) acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul
moral suferit prin condamnare. La stabilirea cuantumului despăgubirilor se va
ţine seama şi de măsurile reparatorii deja acordate persoanelor în cauză în
temeiul Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi
persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere
de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite
în prizonieri, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, şi al
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 214/1999, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 568/2001, cu modificările şi completările
ulterioare;".
Dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 au fost modificate prin art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru
modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter
politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6
martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii
din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii
şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 1
iulie 2010, dispoziţiile modificatoare având următoarea redactare:
„Art. I. - Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi
măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22
decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009, se
modifică şi se completează după cum urmează:
1. La articolul 5 alineatul (1), litera a) se
modifică şi va avea următorul cuprins:
«a) acordarea unor
despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de până
la:
1.10.000 de euro pentru persoana care a suferit
condamnarea cu caracter politic în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989 sau care a făcut
obiectul unor măsuri administrative cu caracter
politic;
2. 5.000 de euro pentru soţul/soţia şi
descendenţii de gradul I;
3. 2.500 de euro pentru descendenţii de gradul al
II-lea; [...]»".
Curtea constată că art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 62/2010 modifică şi completează
dispoziţiile de lege criticate, prin introducerea a 3 puncte ce stabilesc
plafoane maxime ale cuantumului despăgubirilor, iar fraza a doua a art. 5 alin.
(1) lit. a) din lege a fost preluată şi completată prin art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 62/2010 referitor la introducerea unui nou alineat al art. 5, si
anume alin. (11).
Potrivit art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele
de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, dispoziţiile de modificare şi de completare
se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază,
identificându-se cu acesta.
Prin Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr.
III/1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, instanţa
de contencios constituţional a statuat că, în cazul în care, după invocarea
unei excepţii de neconstituţionalitate în faţa instanţelor judecătoreşti,
prevederea legală supusă controlului a fost modificată, Curtea Constituţională
se pronunţă asupra constituţionalităţii prevederii legale, în noua sa
redactare, numai dacă soluţia legislativă din legea modificată este, în
principiu, aceeaşi cu cea dinaintea modificării.
Or, Curtea observă că dispoziţiile art. 5 alin. (1)
lit. a) din Legea nr. 221/2009, astfel cum au fost modificate şi completate
prin art. I pct. 1 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010, cuprind două soluţii legislative
distincte, şi anume: pe de-o parte, teza întâi privind acordarea unor
despăgubiri (soluţie legislativă preluată şi de dispoziţiile modificatoare),
iar pe de altă parte, teza a doua, adică pct. 1-3 ale lit. a), referitoare la
plafonarea cuantumului acestor despăgubiri (soluţie legislativă introdusă prin
dispoziţiile modificatoare).
Intrucât în cauza de faţă autorul excepţiei de
neconstituţionalitate critică soluţia legislativă de acordare a despăgubirilor
[soluţie cuprinsă şi de dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr.
221/2009, în forma anterioară modificării], Curtea constată că obiect al
excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, aşadar, numai dispoziţiile
art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009, modificate prin
art. XIII din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea
soluţionării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010,
dispoziţii care, în prezent, au următorul cuprins:
„(1) Orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri
administrative cu caracter politic, precum şi, după decesul acestei persoane,
soţul sau descendenţii acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanţei prevăzute la art. 4 alin.
(4), în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi,
obligarea statului la:
a) acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul
moral suferit prin condamnare în cuantum de până la: [...]."
Statul român, prin Ministerul
Finanţelor Publice, în calitate de autor al excepţiei de neconstituţionalitate,
consideră că textul de lege criticat contravine dispoziţiilor constituţionale
ale art. 1 alin. (5) conform cărora „In România, respectarea Constituţiei, a
supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie", ale art. 51 alin. (1)
privind dreptul de petiţionare, ale art. 52 alin. (3) referitoare la dreptul
persoanei vătămate de o autoritate publică, ale art. 74 alin. (3) referitoare
la iniţiativa legislativă şi ale art. 138 alin. (5) potrivit cărora „Nicio
cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de
finanţare".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că, ulterior sesizării sale prin încheierile din 8 ianuarie 2010 şi 9 februarie 2010, prin deciziile nr. 1.358
din 21 octombrie 2010 şi nr. 1.360 din 21 octombrie 2010, publicate în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010, a admis excepţia de
neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. a)
teza întâi din Legea nr. 221/2009 sunt neconstituţionale.
Or, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind
neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale".
Prin urmare, reţinând că acest caz de inadmisibilitate
a excepţiei de neconstituţionalitate a intervenit între momentul sesizării
Curţii Constituţionale şi momentul pronunţării instanţei de contencios
constituţional asupra excepţiei de neconstituţionalitate, aceasta urmează să
fie respinsă ca devenită inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din
Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile
administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22
decembrie 1989, excepţie ridicată de statul român, prin Ministerul Finanţelor
Publice - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Vâlcea, în Dosarul nr.
1.374/46/2009 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia comercială şi de contencios
administrativ şi fiscal şi în Dosarul nr. 3.925/90/2009 al Tribunalului Vâlcea
- Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 decembrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean