DECIZIE Nr.
154 din 27 februarie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 38 din Legea fondului funciar nr.
18/1991, art. 25 din Legea arendarii nr. 16/1994 si ale art. 4, art. 14, art.
15, art. 19 si art. 24 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de
proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate
potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr.
169/1997
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 256 din 17 aprilie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion
Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Antonia Constantin - procuror
Maria Bratu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 din Legea fondului funciar nr.
18/1991, art. 25 din Legea arendării nr. 16/1994 şi ale art. 4, art. 14, art.
15, art. 19 şi art. 24 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de
proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate
potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr.
169/1997, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Leader
Internaţional" - S.A. din Constanţa în dosarele nr. R5.549/2006 şi nr.
R12.199/2005 ale Judecătoriei Constanta si în dosarele nr. 2.615/2004, nr.
2.609/2004, nr. 2.611/2004 şi nr. 2.608/2004 ale Tribunalului Constanţa -
Secţia civilă.
La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei, prin
avocat Ion Creţu, părţile Dumitru Doroş, Rodica Şuşnea şi Cristian Răzvan
Martinez, reprezentate de avocat Mihaela Cibotaru. De asemenea, sunt prezente,
personal, părţile Ecaterina Grosu, Nicolae Scripcariu şi Gheorghe Scripcariu
Ochiai, lipsă fiind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este
legal îndeplinită.
Având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate
ridicate în dosarele nr. 2.047D/2006, nr. 2.049D/2006, nr. 2.366D/2006, nr.
2.367D/2006, nr. 2.389D/2006 şi nr. 143D/2007 au acelaşi obiect, Curtea pune în
discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Părţile prezente şi reprezentantul Ministerului Public
arată că sunt de acord cu conexarea cauzelor.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr.
47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 2.049D/2006,
nr. 2.366D/2006, nr. 2.367D/2006, nr. 2.389D/2006 şi nr. 143D/2007 la Dosarul
nr. 2.047D/2006, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, avocatul autorului
excepţiei solicită admiterea excepţiei, susţinând oral aceleaşi motive de
neconstituţionalitate pe care Ie-a invocat în faţa instanţei de judecată.
Depune note scrise în acest sens.
Avocata Mihaela Cibotaru solicită respingerea ca
inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate referitoare la prevederile
art.14, 15 şi 19 din Legea nr. 1/2000, acestea fiind în prezent abrogate, şi ca
neîntemeiată în privinţa prevederilor art. 38 din Legea nr. 18/1991, ale art.
25 din Legea nr. 16/1994 şi ale art. 4 şi 24 din Legea nr. 1/2000. Astfel,
arată că măsurile reparatorii şi restabilirea legalităţii dispuse prin legile
fondului funciar au un scop reparatoriu. Faptul că autorul excepţiei nu are
vocaţie la reconstituire nu poate duce la concluzia că îi sunt încălcate
drepturile constituţionale, întrucât nu a suferit niciun prejudiciu în perioada
comunistă, pretinsele abuzuri săvârşite de către comisiile de aplicare a
acestor legi fiind supuse controlului judecătoresc. Depune în acest sens note
scrise.
Părţile Ecaterina Grosu, Nicolae Scripcariu şi Gheorghe
Scripcariu Ochiai solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate a art. 14, 15
şi 19 din Legea nr. 1/2000, deoarece aceste texte sunt abrogate, precum şi a
excepţiei de neconstituţionalitate a art. 24 din aceeaşi lege, întrucât acest
text nu are legătură cu speţa dedusă judecăţii. In ce priveşte art. 38 din
Legea nr. 18/1991, art. 25 din Legea nr. 16/1994 şi art. 4 din Legea nr.
1/2000, arată că aceste prevederi de lege nu contravin dispoziţiilor
constituţionale invocate, astfel că solicită respingerea ca neîntemeiată a
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată
următoarele:
Judecătoria Constanţa, prin
încheierile din 11 iulie 2006 şi din 21 iulie 2006,
pronunţate în dosarele nr. R5.549/2006 şi nr. R12.199/2005, şi Tribunalul
Constanţa - Secţia civilă, prin încheierile din 13 noiembrie 2006,
pronunţate în dosarele nr. 2.615/2004, nr. 2.609/2004, nr. 2.611/2004 şi nr. 2.608/2004, au sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor „art. 38
din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în temeiul art. VII din
Legea nr. 169/1997; art. 25 din Legea arendării nr. 16/1994, cu modificările şi
completările ulterioare; art. 14, art. 15 şi art. 19 din Legea nr. 1/2000
pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi
celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.
18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, nemodificată; art. 19 din Legea nr. 1/2000,
astfel cum a fost modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
102/2001; art. 19 din Legea nr. 1/2000, astfel cum a fost aprobată prin Legea
nr. 400/2002 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 102/2001;
art. 4 şi art. 24 din Legea nr. î/2000, cu modificările şi completările
ulterioare, inclusiv cele aduse de Legea nr. 247/2005 privind reforma în
domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente".
In motivarea
excepţiei de neconstituţionalitate autorul
acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate contravin
dispoziţiilor constituţionale invocate, deoarece „prin aceste texte s-a
realizat o expropriere forţată a proprietarilor investiţiilor aflate pe
terenurile agricole" şi o „decapitalizare brutală şi neconstituţională a
societăţilor comerciale". Se mai susţine că prin textele criticate „s-a
instituit un regim privilegiat pentru persoanele beneficiare ale legilor
fondului funciar" şi că „prin reconstituirea dreptului de proprietate pe
terenurile care se aflau în exploatarea societăţilor comerciale s-a realizat o
expropriere a investiţiilor de pe aceste terenuri, care în majoritatea
cazurilor aveau o valoare mai mare decât a terenului, fără ca în prealabil să se acorde o dreaptă şi
prealabilă despăgubire".
Judecătoria Constanţa apreciază
că excepţia este neîntemeiată, deoarece prin textele criticate sunt reglementate
unele dispoziţii în materia restituirii fondului funciar, fără ca prin aceasta
să se aducă atingere dreptului de proprietate al persoanelor juridice asupra
investiţiilor făcute.
Tribunalul Constanţa - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In acest sens, arată că actele normative criticate au un caracter reparatoriu
în materia proprietăţii şi nu contravin principiului constituţional al
egalităţii în faţa legii. Referitor la invocarea dispoziţiilor constituţionale
privind proprietatea privată, instanţa apreciază că aceste susţineri vizează
interpretarea şi aplicarea legii de către instanţele judecătoreşti.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate vizând prevederile art. 14, 15 şi 19 din
Legea nr. 1/2001 este inadmisibilă, întrucât aceste prevederi au fost abrogate.
In ce priveşte celelalte prevederi de lege criticate, apreciază că acestea nu
contravin dispoziţiilor constituţionale invocate, deoarece ele reglementează proceduri
şi etape aplicate în domeniul reconstituirii dreptului de proprietate pentru
persoanele fizice cărora li s-a stabilit calitatea de acţionar în temeiul art.
37 din Legea nr. 18/1991, pentru persoanele cărora li s-au stabilit drepturi la
institutele şi staţiunile de cercetare agricole şi la regiile autonome cu
profil agricol, precum şi persoanelor care au calitatea de locator potrivit
art. 25 din Legea arendării nr. 16/1994.
Avocatul Poporului arată
că excepţia referitoare la prevederile art. 14, art. 15 şi art. 19 din Legea
nr. 1/2000 este inadmisibilă, întrucât aceste prevederi au fost abrogate prin
Legea nr. 247/2005, iar în ce priveşte celelalte texte de lege criticate,
consideră că sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite în cauză de
judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, notele scrise depuse la
dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2),ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie
art. 38 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din
15 ianuarie 1998, cu modificările şi completările ulterioare; art. 25 din Legea
arendării nr. 16/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 91 din 7 aprilie 1994, modificată şi
completată prin articolul unic din Legea nr. 58/1995, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 124 din 21 iunie 1995; art. 4, 14, 15 şi 19 din Legea nr.
1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere,
solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale
Legii nr. 169/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000. Analizând
excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:
I. Art. 14 din Legea nr. 1/2000 a fost abrogat prin art.
I pct. 19 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
102/2001 privind modificarea şi completarea Legii nr. 1/2000, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 29
iunie 2001. De asemenea, art. 15 şi 19 din aceeaşi
lege au fost abrogate prin art. I pct. 19 al titlului
VI din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile
proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22
iulie 2005.
In consecinţă, potrivit art. 29 alin. (1), coroborat cu
alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii
Constituţionale, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14, 15
şi 19 din Legea nr. 1/2000 este inadmisibilă.
II. Cât priveşte art. 24 din
Legea nr. 1/2000, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a
acestor prevederi a fost ridicată într-o cauză civilă având ca obiect anularea
unor titluri de proprietate emise de comisiile de aplicare a legilor fondului
funciar în favoarea foştilor proprietari. Aceste titluri de proprietate privesc
însă terenuri agricole, or, textul de lege criticat reglementează reconstituirea
dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere.
De aceea, având în vedere
prevederile art. 29 alin. (1) coroborate cu alin. (6) din Legea nr. 47/1992,
excepţia de neconstituţionalitate a art. 24 din Legea nr. 1/2000 este
inadmisibilă.
III. In continuare, Curtea
examinează pe fond următoarele prevederi de lege:
- Art. 38 din Legea fondului
funciar nr. 18/1991, având următoarea redactare: „(1) Persoanele fizice
cărora li s-a stabilit calitatea de acţionar în temeiul art. 37, persoanele cărora
li s-au stabilit drepturi la institutele şi staţiunile de cercetare agricole şi
la regiile autonome cu profil agricol, potrivit Legii nr. 46/1992, precum şi
persoanele care au calitatea de locatori, potrivit art. 25 din Legea arendării
nr. 16/1994, pot cere reconstituirea dreptului de proprietate şi pentru
diferenţa de peste 10 ha de familie, până la limita suprafeţei prevăzute la
art. 3 lit. h) din Legea nr. 187/1945, indiferent dacă reconstituirea urmează
să se facă în mai multe localităţi sau de la autori diferiţi, în termenul, cu
procedura şi în condiţiile prevăzute la art. 9 din prezenta lege.
(2) Persoanele prevăzute la alin. (1), cărora li s-a
stabilit dreptul în acţiuni, în limita suprafeţei de până la 10 ha în
echivalent arabil, pot face cerere, în cazul în care prin aplicarea
coeficientului de echivalare, prevăzut în regulamentul aprobat de Hotărârea
Guvernului nr. 131/1991, suprafaţa de teren putea depăşi, ca echivalenţă, 10 ha
teren arabil, în termenul, cu procedura şi în condiţiile prevăzute la art. 9
alin. (3) - (9). ";
- Art. 25 din Legea
arendării nr. 16/1994, care prevede: „(l)Persoanele fizice, cărora Ie-a fost
stabilită calitatea de acţionar în baza prevederilor art. 36 din Legea nr.
18/1991, pot opta, până la data de 1 octombrie 1995, pentru calitatea de
locator, în condiţiile legii.
(2) Societăţile comerciale agricole vor încunoştinţa
în scris, până la data de 1 septembrie 1995, pe acţionarii care nu şi-au
manifestat opţiunea în sensul prevederilor alin. 1, despre termenul limită
pentru comunicarea opţiunii.
(3) Contractul de locaţiune se încheie, pentru
perioada minimă de arendare prevăzută la art. 7 alin. 2, între societatea
comercială care deţine terenul în cauză şi persoana fizică care a optat pentru calitatea de
locator, începând cu primul an agricol ulterior înregistrării opţiunii scrise.
(4) Până la expirarea perioadei prevăzute la art. 7
alin. 2, comisia judeţeană va emite titlu de proprietate asupra terenului in
echivalent arabil şi va pune în posesie persoanele îndreptăţite, în sole
compacte, situate în limita perimetrului actual, stabilite pe ferme şi
localităţi.
(5) După expirarea perioadei minime de arendare,
prevăzut la art. 7 alin. 2, persoanele îndreptăţite potrivit alin. 1 pot
exploata terenurile în mod liber, în calitate de
proprietar.";
- Art. 4 din Legea nr.
1/2000, aşa cum a fost modificat prin art. I pct. 4, 5 şi 6 din titlul VI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi
justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 653
din 22 iulie 2005, cu următorul conţinut: „(1) Pentru terenurile din
extravilanul localităţilor, foste proprietăţi ale persoanelor fizice şi
juridice, care au trecut în proprietatea statului şi pe care se găsesc
instalaţii hidrotehnice, hidroelectrice sau de hidroamelioraţii, pe care se
desfăşoară activităţi miniere de exploatare sau operaţiuni petroliere de
dezvoltare-explorare şi exploatare, se restituie, în condiţiile legii, foştilor
proprietari sau moştenitorilor acestora suprafeţe echivalente constituite din
rezerva existentă la comisiile locale, iar în situaţia în care aceste suprafeţe
sunt insuficiente, din domeniul privat al statului, din aceeaşi localitate sau
din alte localităţi, acceptate de foştii proprietari. In cazurile în care
compensarea nu este posibilă se vor acorda despăgubiri foştilor proprietari sau
moştenitorilor acestora, în condiţiile legii.
(11)
Pentru terenurile foştilor proprietari persoane fizice sau juridice, inclusiv
cooperative piscicole sau alte forme asociative prevăzute la art. 26 alin. (I), pe care s-au aflat, la data
deposedării, amenajări piscicole, sere sau plantaţii de hamei, de duzi,
plantaţii viticole sau pomicole, în prezent proprietatea statului, restituirea
se face pe vechile amplasamente, cu obligaţia de a le menţine destinaţia şi,
acolo unde este cazul, unitatea şi funcţionalitatea.
(12)
Pentru terenurile menţionate mai sus, pe care s-au efectuat de către stat
investiţii, neamortizate până la intrarea în vigoare a prezentei legi, foştii
proprietari pot opta pentru reconstituirea pe vechiul amplasament, cu obligaţia
de a plăti statului, în termen de 10 ani, contravaloarea neamortizată a
investiţiei, dacă aceasta reprezintă mai mult de 30% din valoarea totală a
investiţiei la data intrării în vigoare a acestei legi, sau să primească
terenuri pe alte amplasamente, acceptate de aceştia, de aceeaşi categorie de
folosinţă cu terenul pe care l-au predat ori despăgubiri.
(13) Pentru terenurile preluate de stat de
pe care investiţiile au fost vândute cu
respectarea legii, foştii proprietari pot opta pentru alt amplasament, acceptat
de aceştia, sau pentru despăgubiri plătite fie de către investitor, fie de
către stat.
(14) In
cazul opţiunii pentru despăgubiri plătite de investitori, foştii proprietari
vor conveni cu investitorii, în termen de 3 luni de la data intrării în vigoare
a acestei legi sau de la data validării cererii de reconstituire a dreptului de
proprietate, preţul terenului1, care nu poate fi mai mic decât valoarea
sa de piaţă, şi termenul de plată, care nu poate fi mai mare de 3 ani.
(15)
Acordul va fi înregistrat la comisia judeţeană care a validat cererea de
reconstituire şi devine titlu executoriu pentru plata preţului dacă
investitorul nu îşi respectă obligaţia de plată în termenul convenit. Din
momentul înregistrării acordului, opţiunea părţilor este definitivă şi părţile
nu mai pot opta pentru alte forme de reconstituire şi, respectiv, despăgubire.
Proprietarii se vor putea adresa statului, în condiţiile dispoziţiilor legale
privind acordarea de despăgubiri de către acesta, doar pentru acoperirea
valorii investiţiilor preluate de stat odată cu terenul pe care l-au avut în
proprietate.
(16) Până
la efectuarea plăţii, proprietarul investiţiei va plăti fostului proprietar al
terenului o sumă, convenită de părţi, care nu poate fi mai mică decât redevenţa
plătită statului la momentul acordului şi nu va putea înstrăina în niciun mod
investiţia sa, sub sancţiunea nulităţii absolute.
(17)
Proprietarii investiţiilor dobândesc dreptul de proprietate asupra terenului în
momentul achitării integrale a contravalorii terenului.
(18) In
situaţia în care nu se optează pentru despăgubiri plătite de către investitor,
sau în situaţia în care fostul proprietar şi investitorul nu ajung la un acord
în termenul menţionat la alin. (14), fostul proprietar va primi teren pe alt amplasament, acceptat de
acesta, sau despăgubiri de la stat atât pentru teren, cât şi pentru
investiţiile dovedite la data preluării terenului, în condiţiile legii.
(19) In
cazul realizării acordului prevăzut la alin. (14), pentru investiţiile
dovedite la data preluării terenului, fostul proprietar primeşte despăgubiri de
la stat, în condiţiile legii.
(2) In cazul în care investiţiile pentru care suprafaţa
de teren a fost preluată de stat nu au fost executate sau se află în stadiu de
proiect, suprafaţa preluată se restituie, la cerere, foştilor proprietari sau
moştenitorilor acestora, pe vechiul amplasament."
Textele constituţionale invocate ca fiind încălcate
sunt cele ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 44 alin. (1), (2), (3) şi
(4) - Dreptul de proprietate privată, art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor
drepturi sau al unor libertăţi şi art. 135 alin. (5) referitor la
inviolabilitatea proprietăţii private.
Textele de lege criticate reglementează modalităţile şi
etapele de reconstituire a dreptului de proprietate pentru persoanele cărora li
s-a stabilit calitatea de acţionar în baza art. 37 din Legea nr. 18/1991,
pentru persoanele cărora li s-au stabilit drepturi la institutele şi staţiunile
de cercetare agricole şi la regiile cu profil agricol, potrivit Legii nr.
46/1992, precum şi pentru persoanele care au calitatea de locator, potrivit
art. 25 din Legea nr. 16/1994. De asemenea, textele criticate reglementează
situaţiile în care pe terenul ce face obiectul reconstituirii dreptului de
proprietate se află investiţii, precum şi modalităţile de plată a investiţiilor
neamortizate.
Autorul excepţiei critică aceste prevederi, susţinând
că sunt neconstituţionale, întrucât instituie un regim privilegiat pentru
persoanele beneficiare ale legilor din domeniul funciar, în detrimentul
proprietarilor investiţiilor aflate pe acele terenuri. In speţă, acesta, în
anul 2001, în urma unei licitaţii organizate de A.V.A.S., a cumpărat serele
fostei Societăţi Comerciale „Prosper" - S.A. Constanţa, ce ocupă o
suprafaţă de 36,4 ha, şi a făcut investiţii în valoare de 100 de miliarde lei
vechi, fiind nemulţumit de faptul că terenurile pe care se află aceste sere au
fost restituite foştilor proprietari şi că valoarea investiţiilor efectuate
este cu mult mai mare decât valoarea terenurilor restituite.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că în domeniul legilor fondului funciar legiuitorul a optat pentru
reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente, dacă acestea
sunt libere. Astfel, Legea nr. 1/2000, în art. 2 alin. (1), prevede că „în aplicarea prevederilor prezentei legi reconstituirea dreptului
de proprietate se face pe vechile amplasamente,
dacă acestea sunt libere".
Analizând dispoziţiile de lege criticate, Curtea
constată că prin măsurile privind reconstituirea dreptului de proprietate din
domeniul funciar, stabilite de Legea nr. 247/2005, legiuitorul a rămas
consecvent politicii de reconstituire a terenurilor pe vechile amplasamente, cu
excepţiile prevăzute de lege. Aceste măsuri au ca finalitate, aşa cum rezultă
din expunerea de motive la această lege, „soluţionarea definitivă a problemei
proprietăţii în sensul reparării unei mari nedreptăţi istorice". Prin
instituirea acestor reglementări, legiuitorul a avut, de asemenea, în vedere
respectarea principiului restitutio in integrum, în deplină concordanţă cu principiul garantării proprietăţii
prevăzut la art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţie, potrivit căruia: „Proprietatea
privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de
titular."
De altfel, Curtea observă că aspectele invocate de
autorul excepţiei se referă de fapt la o soluţie legislativă ce ţine de competenţa
exclusivă a legiuitorului, iar în ce priveşte posibilele dificultăţi în
aplicarea prevederilor de lege criticate, Curtea constată, de asemenea, că
acestea excedează contenciosului constituţional, fiind de competenţa
instanţelor de judecată.
Pentru considerentele expuse,
în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art.
1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind inadmisibilă,
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14, art. 15, art. 19 şi
art. 24 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate
asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit
prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Leader Internaţional" - S.A.
din Constanţa în dosarele nr. R5.549/2006 şi nr. R12.199/2005 ale Judecătoriei
Constanţa şi în dosarele nr. 2.615/2004, nr. 2.609/2004, nr. 2.611/2004 şi nr.
2.608/2004 ale Tribunalului Constanţa - Secţia civilă.
2. Respinge, ca fiind
neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 din
Legea fondului funciar nr. 18/1991, ale art. 25 din Legea arendării nr. 16/1994
şi ale art. 4 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de
proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate
potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr.
169/1997, excepţie ridicată de acelaşi autor în aceleaşi dosare.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 februarie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu