DECIZIE Nr.
1535 din 25 noiembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 32 alin. (1) lit. b), alin. (2) si
(3) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de
constructii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 55 din 21 ianuarie 2011
Augustin Zegrean
- preşedinte
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 32 alin. (1) lit. b), alin. (2) şi
(3) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării' lucrărilor de
construcţii, excepţie ridicată de Lucian Grigore Tamaris Taloi în Dosarul nr.
2.983/303/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa în
materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 31 martie 2010, pronunţată în
Dosarul nr. 2.983/303/2009, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 32 alin. (1) lit. b), alin. (2) şi (3) din Legea nr. 50/1991
privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, excepţie ridicată
de Lucian Grigore Tamaris Taloi într-o cauză civila având ca obiect „objigaţia
de a face", aflată în stadiul procesual al apelului.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că, prin inexistenţa controlului
judecătoresc asupra începerii executării silite a hotărârilor judecătoreşti
pronunţate în temeiul art. 32 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr.
50/1991, s-a conferit „primarului, cu sprijinul organelor de poliţie" competenţa
de a decide cu privire la legalitatea şi temeinicia executării silite,
activitate ce constituie doar atributul instanţei de judecată. Lăsarea
executării silite la aprecierea reprezentanţilor unui organ al administraţiei
publice locale, care nu se bucură de garanţiile de independenţă şi
imparţialitate ale instanţei de judecată, încalcă dreptul la un proces
echitabil al debitorului obligaţiei de desfiinţare a construcţiei. Susţine,
totodată, că acestuia nu i se consfinţeşte şi nu i se garantează dreptul de
acces liber la o instanţa de judecată în ceea ce priveşte modul de executare a
hotărârilor.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
întrucât, în opinia'sa, nu se poate' reţine încălcarea principiului separaţiei
puterilor în stat şi nici a dreptului de acces liber la justiţie. Arată că
autorizarea creditorului de a îndeplini obligaţia de a face reţinută în sarcina
debitorului nu reprezintă decât'o modalitate de executare silită, fiind un caz
particular prin raportare la dispoziţia generală prevăzută de art. 5802 din Codul
de procedură civilă, astfel că debitorul se bucură de toate garanţiile
procesuale prevăzute de dispoziţiile Codului de procedură civilă în materia
executării silite. Totodată, precizează că posibilitatea autorizării persoanei
care solicită desfiinţarea lucrărilor de a îndeplini dispoziţiile instanţei are
în vedere specificul obligaţiei de a face, asigurarea celerităţii în finalizarea acestei proceduri
şi se bazează pe ideea că organul care constată încălcarea normelor specifice
edificării construcţiilor trebuie să poată să şi îndeplinească, cu autorizarea
instanţei, toate dispoziţiile date de aceasta pentru reintrarea în legalitate.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului' şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie
prevederile art. 32 alin. (1) lit. b), alin. (2) şi (3) din Legea nr. 50/1991
privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004, cu modificările şi completările
ulterioare, care au următorul conţinut:
- Art. 32 alin. (1) lit. b), alin. '(2) şi (3): „(1)
In cazul în care persoanele sancţionate contravenţional au oprit executarea
lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal
de constatare a contravenţiei, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul
care a aplicat sancţiunea va sesiza instanţele judecătoreşti pentru a dispune,
după caz: (...)
b) desfiinţarea construcţiilor realizate nelegal.
(2) In cazul admiterii cererii, instanţa va stabili
termenele limită de executare a măsurilor prevăzute la alin. (1).
(3) In cazul nerespectării termenelor limită
stabilite, măsurile dispuse de instanţă, în conformitate cu prevederile alin.
(2), se vor duce la îndeplinire prin grija primarului, cu sprijinul organelor
de poliţie, cheltuielile urmând să fie suportate de către persoanele
vinovate."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
textele de lege criticate contravin dispoziţiilor din Legea fundamentală
cuprinse la art. 1 alin. (4) care consacră principiul separaţiei şi
echilibrului puterilor în stat, art. 21 alin. (1), (2) şi (3) care garantează
accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi la art. 126
alin. (1) potrivit căruia justiţia se realizează prin Inalta Curte de Casaţie
şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite prin lege.
Invocă, de asemenea, şi prevederile'art. 6 „Dreptul
la un proces echitabil" din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că textele de lege criticate cuprind reglementări aplicabile ipotezei în
care a fost întocmit un proces-verbal de constatare a unei contravenţii la
regimul executării lucrărilor de construcţii, iar persoana sancţionată
contravenţional a oprit executarea lucrărilor, dar nu s-a conformat în termen
celor dispuse prin acest act, în sensul luării măsurilor de încadrare a
lucrărilor în prevederile autorizaţiei sau de desfiinţare a lucrărilor executate
fără autorizaţie ori cu nerespectarea prevederilor acesteia.
Curtea observă că, în ceea ce priveşte respectarea
disciplinei în construcţii, legiuitorul a atribuit instanţei judecătoreşti un
dublu roi. Astfel, aceasta poate fi chemată să verifice legalitatea
procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, potrivit art.
35 alin. (2) din Legea nr. 50/1991. De asemenea, aceasta poate interveni, la
cererea organului care a aplicat sancţiunea cuprinsă în procesul-verbal, pentru
a stabili dacă se impune sau nu obligarea contravenientului la încadrarea
lucrărilor în prevederile autorizaţiei sau desfiinţarea construcţiilor
realizate nelegal, fixând şi termenele de executare a măsurilor dispuse, astfel
cum prevede art. 32 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 50/1991. Cu aceste
prilejuri, contravenientul îşi poate exercita neîngrădit toate drepturile şi
garanţiile procesuale care condiţionează, într-un stat de drept, democratic,
exercitarea dreptului la un proces echitabil.
In situaţia în care însă
contravenientul depăşeşte termenul stabilit de instanţă, măsurile dispuse vor
fi aduse la îndeplinire „prin grija primarului, cu sprijinul organelor de
poliţie". Aceasta este şi prevederea vizată de susţinerile autorului
excepţiei, care asimilează etapa finală a procedurii de restabilire a
disciplinei în construcţii încălcată de contravenient, cu faza executării
silite din cadrul procesului civil. Curtea constată că reglementarea criticată
reprezintă însă o normă specială, specifică regimului juridic al construcţiilor,
a cărui caracteristică generală o constituie controlul statal asupra amenajării
teritoriului, urbanismului si autorizării executării lucrărilor de construcţii.
De aceea, nu poate fi aplicat prin analogie sistemul de
executare silită stabilit de Codul de procedură
civilă, câtă vreme legiuitorul a înţeles să adopte o reglementare specială
pentru acest domeniu.
De altfel, în cazul în care contravenientul este
nemulţumit de modalitatea de punere în executare de către agenţii autorităţii
administrative a măsurilor dispuse de instanţă, acesta nu este lipsit, aşa cum
pretinde autorul excepţiei, de posibilitatea exercitării dreptului de acces la
justiţie, ci poate, eventual, să formuleze o plângere penală sub aspectul
posibilei săvârşiri de către aceştia a unei infracţiuni de abuz în serviciu.
Prin urmare, Curtea constată că nu poate reţine
criticile autorului referitoare la încălcarea principiului separaţiei puterilor
în stat şi nici a dreptului la un proces echitabil.
In final, Curtea observă că, în
jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că astfel de
legi sunt „necesare şi obişnuite în domeniul construcţiilor, care, în
societăţile moderne, sunt o preocupare centrală a politicilor economice şi
sociale. Pentru a implementa astfel de politici, legislativul trebuie să aibă o
largă marjă de apreciere atât în ceea ce priveşte stabilirea existenţei unei
probleme de interes public ce necesită măsuri de control, cât şi în alegerea
unor modalităţi de aplicare detaliate pentru implementarea măsurilor
vizate" (Hotărârea din 19 decembrie 1989, pronunţată în Cauza Mellacher
şi alţii împotriva Austriei).
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 32 alin. (1) lit. b), alin. (2) şi
(3) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de
construcţii, excepţie ridicată de Lucian Grigore Tamaris Taloi în Dosarul nr.
2.983/303/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 noiembrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăţeanu