DECIZIE Nr.
153 din 25 februarie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000
privind executorii judecatoresti
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 209 din 2 aprilie 2010
Acsinte Gaspar - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr.
188/2000 privind executorii judecătoreşti, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Romilexim Trading Limited" -
S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 4.259/302/2009 al Judecătoriei
Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public,
care pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele: Prin Incheierea din 24 aprilie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 4.259/302/2009, Judecătoria
Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea
Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr.
188/2000 privind executorii judecătoreşti, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Romilexim Trading Limited" -
S.R.L. din Bucureşti. In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul consideră că textul de lege
criticat este neconstituţional în raport cu prevederile
constituţionale care garantează dreptul de proprietate privată,
deoarece „exclude dreptul părţilor din dosarul de executare să
formuleze cerere de recuzare împotriva executorului judecătoresc care
încalcă dreptul de proprietate al debitorului prin aceea că îşi
spune părerea asupra preţului de vânzare a imobilului supus
executării silite, înainte ca părţile să fi stabilit, de
comun acord, preţul rezultat din negocierile pe care le-au purtat".
Or, în condiţiile în care executorul judecătoresc nu poate fi
recuzat, dacă favorizează creditorul prin stabilirea unui preţ
cât mai mic al bunului executat, debitorul se află în imposibilitate
să îşi apere dreptul de proprietate asupra imobilului supus
executării. Neconstituţionalitatea art. 10 din lege în raport cu art.
16 alin. (1) din Constituţie constă în aceea că
dispoziţiile legale aplicate în exercitarea competenţelor
prevăzute de art. 7 din lege nu garantează egalitatea
cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor
publice în privinţa recuzării executorului judecătoresc care nu
îşi execută atribuţiile cu bună-credinţă şi
imparţialitate.
Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti apreciază dispoziţiile legale criticate ca fiind
constituţionale. Imprejurarea că executorii judecătoreşti
pot fi recuzaţi doar în cazurile prevăzute de art. 27 pct. 1, 2, 3,
5, 6, 8 şi 9 din Codul de procedură civilă nu este de
natură să aducă atingere garantării dreptului de
proprietate, întrucât apărarea acestui drept fundamental este
asigurată în cadrul procedurii executării silite prin posibilitatea
formulării contestaţiei la executare împotriva oricărui act de
executare sau a însăşi executării silite în condiţiile art.
399 alin. 1 din acelaşi cod.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
Autorităţile nu
au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate
ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Deşi din dispozitivul încheierii de sesizare a
Curţii Constituţionale excepţia pare a avea ca obiect
dispoziţiile art. 31 alin. 2 din Codul de procedură civilă,
analizând notele scrise ale autorului excepţiei de neconstituţionalitate
şi opinia instanţei cu privire la aceasta, Curtea reţine că
obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile
art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii
judecătoreşti, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 559 din 10 noiembrie 2000, text care are următorul conţinut: „Art.
10. - (1) Executorii judecătoreşti pot fi recuzaţi în
cazul în care se află în una dintre situaţiile prevăzute la art.
27 pct. 1, 2, 3, 5, 6, 8 şi 9 din Codul de procedură
civilă."
In opinia autorului excepţiei de
neconstituţionalitate prevederile legale criticate contravin
dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) şi
art. 44 alin. (1).
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că s-a pronunţat asupra unei excepţii de
neconstituţionalitate similare cu cea din cauza de faţă,
respingând-o ca fiind neîntemeiată, prin Decizia nr. 40/2005,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 24
februarie 2005, reţinând că dispoziţiile art. 27 din Codul de
procedură civilă reglementează în mod limitativ cazurile de
recuzare a judecătorilor, protejând astfel partea în cazul în care se
presupune că judecătorul ar putea fi lipsit de obiectivitate.
Curtea a reţinut însă că
dispoziţiile art. 27 din Codul de procedură civilă acoperă
o paletă foarte largă de situaţii, iar toate cazurile de
recuzare enumerate, la baza cărora stau criterii obiective şi
raţionale, duc la finalitatea mai sus arătată. Pe această
cale este împiedicată posibilitatea îndepărtării de către o
parte de rea-credinţă a unui judecător pentru motive subiective
sau netemeinice, situaţie ce nu contravine textelor constituţionale
ale art. 21 alin. (1)-(3) şi ale art. 53.
De asemenea, Curtea a reţinut că enumerarea
limitativă a cazurilor în care executorul judecătoresc poate fi
recuzat se circumscrie cazurilor de recuzare prevăzute de Codul de
procedură civilă, cu excepţia unor situaţii care sunt
specifice activităţii judecătorilor. Pe cale de
consecinţă, nici textul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 nu
încalcă principiile statuate de art. 21 şi 53 din Constituţie.
Totodată, Curtea a constatat că, în
conformitate cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie,
potrivit cărora procedura de judecată este prevăzută de
lege, stabilirea cazurilor de recuzare este de competenţa legiuitorului,
iar Curtea Constituţională, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr.
47/1992, nu poate să modifice sau să completeze prevederile legale
supuse controlului de constituţionalitate.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, care să conducă
la schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale,
considerentele şi soluţia din deciziile amintite îşi
păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii
judecătoreşti, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Romilexim Trading Limited" - S.R.L. din Bucureşti în
Dosarul nr. 4.259/302/2009 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti -
Secţia a II-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 25 februarie 2010.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu