DECIZIE Nr.
153 din 23 februarie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1), ale art. 4 alin. (2) si
(4) si ale art. 8 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001
privind procedura somatiei
de plata
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 222 din 10 martie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor -
judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), ale art. 4 alin. (2) şi
(4) şi ale art. 8 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind
procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Contransimex-b" - S.A. din Ploieşti în Dosarul nr. 10.054/2005 al
Judecătoriei Ploieşti.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii
Constituţionale în această materie şi apreciind că dispoziţiile legale
criticate nu contravin prevederilor constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 13
septembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 10.054/2005, Judecătoria Ploieşti
a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 1 alin. (1), ale art. 4 alin. (2) şi (4) şi ale art. 8 alin.
(2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată. Excepţia de
neconstituţionalitate a fost invocată de Societatea Comercială
„Contransimex-b" - S.A. din Ploieşti într-o cauză având ca obiect o cerere
privind emiterea somaţiei de plată.
In motivarea excepţiei
de neconstituţionalitate se susţine că prevederile
art. 1 alin. (1) şi ale art. 4 alin. (2) şi (4) din Ordonanţa Guvernului nr.
5/2001 contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3), ale art.
20 alin. (2), ale art. 21, ale art. 44 şi ale art. 53 alin. (2), întrucât
„dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 permit instanţei de judecată să
soluţioneze o cauză fără a-şi exercita obligaţia de aflare a adevărului, doar pe baza
susţinerilor subiective ale creditoarei, fără ca debitoarea să poată administra
probe în apărare, potrivit Codului de procedură civilă". Autorul excepţiei
susţine că „posibilitatea soluţionării cererii creditorului numai pe baza
actelor depuse şi a explicaţiilor date de părţi împiedică exercitarea dreptului
la apărare şi realizarea unui proces echitabil". De asemenea, se arată că
„emiterea unui titlu executoriu în urma unui proces sumar şi pentru sume cu
aproximaţie stabilite, precum şi executarea unui asemenea titlu încalcă
reglementarea constituţională a dreptului de
proprietate".
Totodată, autorul excepţiei susţine că art. 8 alin. (2)
din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 contravine art. 1 alin. (3), art. 16 alin.
(1), art. 20 alin. (2), art. 21, art. 53 alin. (2), ale art. 126 alin. (2) din
Constituţie, precum şi art. 6 paragraful 1 teza întâi din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Se arată că
încălcarea art. 126 alin. (2) din Constituţie constă în faptul că „dispoziţiile
legale criticate cuprind norme procedurale contrare celor prevăzute de Codul de
procedură civilă şi de legea de organizare judiciară". De asemenea,
autorul excepţiei consideră că, „deşi acţiunea în anulare a ordonanţei cu
somaţia de plată constituie o cale de atac, totuşi ea urmează a fi judecată
[...] de un complet format dintr-un singur judecător", ceea ce
„îngrădeşte, în mod indirect, accesul la justiţie [şi] creează o diferenţiere
anticonstituţională faţă de justiţiabilii care beneficiază la acelaşi nivel
jurisdicţional de judecată [de un] complet format din doi judecători".
Judecătoria Ploieşti apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 1 alin. (1), ale art. 4 alin. (2) şi (4) şi ale
art. 8 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei
de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30
iulie 2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 295/2002,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002,
cu modificările şi completările ulterioare.
Dispoziţiile criticate ca fiind neconstituţionale au
următorul cuprins:
- Art. 1 alin. (1): „Procedura
somaţiei de plată se desfăşoară, la cererea creditorului, în scopul realizării
de bunăvoie sau prin executare silită a creanţelor certe, lichide şi exigibile
ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract
constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament
sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege
şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii,
lucrări sau orice alte prestaţii.";
- Art. 4 alin. (2) şi (4):
„(2) In toate cazurile, pentru soluţionarea cererii, judecătorul dispune
citarea părţilor, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă
referitoare la pricinile urgente, pentru explicaţii şi lămuriri, precum şi
pentru a stărui în efectuarea plăţii sumei datorate de debitor ori pentru
înţelegerea părţilor asupra modalităţilor de plată."[...]
(4) In citaţie se va face menţiunea că până cel mai
târziu în ziua fixată pentru înfăţişare debitorul poate să depună întâmpinare,
precum şi actele ce pot contribui la soluţionarea cererii.";
- Art. 8 alin. (2): „Cererea
în anulare se soluţionează de către instanţa competentă pentru judecarea
fondului cauzei în primă instanţă."
In susţinerea excepţiei, autorul acesteia consideră că
dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1
alin. (3), ale art. 16 alin. (1), ale art. 20 alin. (2), ale art. 21, ale art.
44 şi ale art. 53 alin. (2) şi ale art. 126 alin. (2). Totodată, apreciază că
prevederile legale criticate contravin şi art. 6 paragraful 1 teza întâi din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, se
constată că, în jurisprudenţa sa constantă, Curtea Constituţională a statuat
că Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată este constituţională atât în ansamblu,
cât şi examinându-se separat dispoziţiile sale, prin raportare la aceleaşi
norme constituţionale invocate şi în prezenta cauză.
Astfel, de exemplu, prin
deciziile nr. 348 din 18 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 847
din 27 noiembrie 2003, nr. 447 din 26 octombrie 2004, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 5 ianuarie
2005, şi nr. 580 din 3 noiembrie 2005, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.111 din 8 decembrie 2005, Curtea a constatat
constituţionalitatea dispoziţiilor art. 1 alin. (1), ale art. 4 alin. (2) şi
(4) şi ale art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, faţă de prevederile art.
1 alin. (3), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (2), art. 21, 44, art. 53 alin.
(2) şi art. 126 din Constituţie, precum şi faţă de art. 6 paragraful 1 teza
întâi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale.
Prin deciziile pronunţate în materie, Curtea a reţinut,
în esenţă, următoarele: Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 reglementează o
procedură specială şi accelerată, derogatorie de la normele procedurii civile,
care urmăreşte recuperarea într-un timp cât mai scurt a creanţelor certe,
lichide şi exigibile, ce reprezintă obligaţii contractuale de plată a unor sume
de bani. Acest caracter special al procedurii a determinat limitarea
mijloacelor de probă utilizabile la înscrisuri, în prima fază, completate
ulterior cu explicaţiile şi lămuririle date de părţi, limitarea fiind
deopotrivă valabilă pentru ambele părţi, în condiţii identice pentru
exercitarea dreptului la apărare. Celelalte aspecte ale raporturilor juridice
dintre părţi urmează a fi rezolvate conform reglementărilor din dreptul comun.
Modul în care instanţele judecătoreşti admit sau resping cererile de probaţiune
reprezintă o problemă de aplicare, iar nu de constituţionalitate a textului de
lege. Impotriva hotărârii de
respingere a cererii în anulare debitorul poate declara recurs care se judecă
conform normelor dreptului comun, iar împotriva titlului executoriu poate
formula contestaţie la executare, de asemenea, potrivit normelor Codului de
procedură civilă. Totodată, textele de lege criticate conţin norme de procedură
asupra cărora legiuitorul este suveran a legifera, evident cu respectarea
drepturilor şi libertăţilor fundamentale, în temeiul art. 126 alin. (3) din
Constituţie, potrivit căruia „Competenţa şi procedura de judecată sunt
stabilite de lege".
Pe de altă parte, se observă că argumentele prezentate
de autorul prezentei excepţii de neconstituţionalitate sunt similare cu cele
formulate de autorii excepţiilor de neconstituţionalitate soluţionate de Curtea
Constituţională prin deciziile mai sus menţionate şi, întrucât nu au intervenit
elemente noi de natură să determine schimbarea jurisprudenţei amintite, considerăm
că soluţiile şi argumentele ce au stat la baza acestora se menţin şi în cauza
de faţă.
Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al
art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 1 alin. (1), ale art. 4 alin. (2) şi (4) şi ale art. 8 alin.
(2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Contransimex-b" - S.A. din
Ploieşti în Dosarul nr. 10.054/2005 al Judecătoriei Ploieşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 februarie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu