DECIZIE   Nr. 153 din 12 octombrie 1999

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 19 alin. (1) lit. c) din Codul muncii

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 554 din 12 noiembrie 1999

    Lucian Mihai           - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Constantin Doldur      - judecator
    Kozsokar Gabor         - judecator
    Ioan Muraru            - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Paula C. Pantea        - procuror
    Doina Suliman          - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 19 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, ridicata de Societatea Comerciala "Siretul" - S.A. din Bucecea in Dosarul nr. 2.500/1999 al Judecatoriei Botosani.
    La apelul nominal raspunde Doina Zmau. Lipseste Societatea Comerciala "Siretul" - S.A. din Bucecea, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Cauza fiind in stare de judecata, Doina Zmau sustine ca schimbarea locului sau de munca si, implicit, a felului muncii sunt ilegale, deoarece contractul individual de munca a fost modificat unilateral, incalcandu-se astfel dispozitiile art. 19 alin. (1) lit. c) din Codul muncii.
    Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei ridicate, considerand ca nu se justifica schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, concretizata in Decizia nr. 86 din 4 septembrie 1996.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Judecatoria Botosani, prin Incheierea din 24 mai 1999, pronuntata in Dosarul nr. 2.500/1999, a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 19 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, ridicata de Societatea Comerciala "Siretul" - S.A. din Bucecea, judetul Botosani, intr-o cauza ce are ca obiect contestatia formulata de Doina Zmau impotriva deciziei de modificare unilaterala a contractului individual de munca, emisa de autoarea exceptiei.
    In motivarea exceptiei se sustine ca art. 19 alin. (1) lit. c) din Codul muncii "este abrogat implicit, deoarece face vorbire de persoane incadrate in unitatile socialiste". Intrucat "asemenea unitati nu mai exista, ele fiind transformate potrivit Legii nr. 15/1990 in societati comerciale si regii autonome..., nici persoanelor incadrate la unitatile nou-infiintate nu li se mai aplica prevederile care erau valabile pentru unitatile de tip socialist". Deoarece nici Constitutia si nici legislatia de dupa 1989 nu se mai refera la organizatii socialiste, "iar art. 134 din Constitutie stabileste ca economia Romaniei este o economie de piata, dispozitiile legale criticate sunt abrogate prin efectul prevederilor constitutionale ale art. 150 alin. (1)". In acest sens se invoca si Decizia Curtii Constitutionale nr. 82 din 29 aprilie 1997, prin care s-a retinut abrogarea dispozitiilor art. 13 alin. 3 din Legea nr. 1/1970, in masura in care se refera la societatile comerciale.
    Exprimandu-si opinia, instanta de judecata apreciaza exceptia ridicata ca nefondata, deoarece textul de lege isi mentine valabilitatea. Si aceasta, chiar daca expresia "unitatile socialiste" este o expresie perimata, fiindca face "referire la aceeasi persoana juridica", existenta in continuare.
    Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, au fost solicitate punctele de vedere ale presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    In punctul de vedere al Guvernului se apreciaza ca exceptia este neintemeiata, intrucat dispozitiile art. 19 alin. (1) lit. c) din Codul muncii "nu contravin prevederilor art. 38 din Constitutie, care reglementeaza dreptul la munca si la protectia sociala a muncii, si nici altor dispozitii constitutionale". In acest sens se invoca Decizia Curtii Constitutionale nr. 86 din 4 septembrie 1996, prin care s-a decis ca dispozitiile art. 19 alin. (1) lit. a), b) si c) din Codul muncii sunt constitutionale. In continuare se mentioneaza ca, potrivit art. 183 alin. (1) din Codul muncii, prevederile acestuia se aplica si "raporturilor de munca stabilite de persoane juridice, altele decat unitatile socialiste".
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legate criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Potrivit art. 144 lit. c) din Constitutie, art. 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Critica de neconstitutionalitate vizeaza art. 19 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, conform caruia "Persoana incadrata intr-o unitate socialista are urmatoarele drepturi principale: [...]
    c) sa i se asigure stabilitatea in munca, contractul de munca neputand sa inceteze sau sa fie modificat decat in cazurile prevazute de lege".
    Desi autoarea exceptiei nu precizeaza norma constitutionala incalcata, in motivarea exceptiei se refera totusi la art. 134 din Constitutie, potrivit caruia "Economia Romaniei este economie de piata", si la art. 150 alin. (1) din Constitutie, potrivit caruia "Legile si toate celelalte acte normative raman in vigoare, in masura in care ele nu contravin prezentei Constitutii".
    Examinand cauza, Curtea constata ca primul argument de neconstitutionalitate nu poate fi retinut, deoarece protectia legala a raporturilor de munca este necesara si valabila si in conditiile economiei de piata. Dispozitiile art. 19 alin. (1) lit. c) din Codul muncii impun legalitatea oricarei masuri de incetare sau de modificare a contractului individual de munca, cerinta pe deplin compatibila cu principiile consacrate prin Constitutia din 1991, indeosebi cu cele referitoare la dreptul la munca si la protectia sociala a muncii, consacrate in art. 38 alin. (1) si (2), potrivit carora "Dreptul la munca nu poate fi ingradit [...]" si, respectiv, "Salariatii au dreptul la protectia sociala a muncii [...]".
    Examinand cel de-al doilea motiv de neconstitutionalitate, Curtea constata ca, neputandu-se retine vreo norma constitutionala infranta de art. 19 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, nu se poate sustine nici abrogarea acestui articol de lege prin efectul art. 150 alin. (1) din Constitutie.
    De altfel, dispozitiile legale criticate au mai fost supuse controlului de constitutionalitate, concretizat in Decizia Curtii Constitutionale nr. 86 din 4 septembrie 1996, ramasa definitiva prin nerecurare, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1 din 7 ianuarie 1997. Prin aceasta decizie s-a constatat constitutionalitatea textului de lege criticat, retinandu-se ca, desi unitatile socialiste au disparut ca subiecte ale raporturilor de munca, totusi reglementarea data acestor raporturi prin textele Codului muncii trebuie aplicata in continuare "raporturilor ce se stabilesc intre salariatii persoanelor juridice care au rezultat din transformarea fostelor unitati socialiste, inclusiv dupa privatizarea acestora, potrivit legii". De asemenea, s-a retinut ca, "Independent insa daca se admite sau nu o modificare tacita a terminologiei Codului muncii, textele acestuia se aplica - cu exceptia cazurilor in care ar fi potrivnice prevederilor Constitutiei sau dispozitiilor cuprinse in legile ulterioare - in cazul tuturor raporturilor de munca stabilite intre agentii economici si salariatii acestora".
    Aceste considerente isi pastreaza valabilitatea si in cauza de fata, neintervenind elemente noi care sa justifice reconsiderarea acestora.
    In plus, Curtea constata ca aceeasi obligatie este prevazuta si la art. 183 alin. (1) din Codul muncii, care prevede ca dispozitiile acestui cod se aplica si "raporturilor de munca stabilite cu persoane juridice, altele decat unitatile socialiste". Rezulta ca reglementarile Codului muncii continua si in prezent sa aiba caracterul de drept comun pentru orice raporturi juridice de munca, indiferent cine este angajatorul. De aceea, art. 19 alin. (1) lit. c) din Codul muncii este in vigoare si corespunde pe deplin prevederilor constitutionale ale art. 38, potrivit carora dreptul la munca nu poate fi ingradit, salariatii avand dreptul la protectia sociala a muncii.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 19 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, ridicata de Societatea Comerciala "Siretul" - S.A. din Bucecea in Dosarul nr. 2.500/1999 al Judecatoriei Botosani.
    Definitiva.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 12 octombrie 1999.

           PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       LUCIAN MIHAI

                              Magistrat asistent,
                              Doina Suliman