DECIZIE Nr. 152 din 30 martie 2004
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II alin.
2 si 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si
completarea Codului de procedura civila
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 420 din 11 mai 2004
Costica Bulai - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Lucian Stangu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Ioan Vida - judecator
Aurelia Popa - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. II alin. 2 si 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedura civila,
exceptie ridicata de Dumitru Lefter in Dosarul nr. 771/C/2003 al Tribunalului
Vrancea - Sectia civila.
La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de
citare este legal indeplinita.
Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public pune
concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, apreciind ca
dispozitiile legale criticate, in realitate, ultraactiveaza, iar art. 15 alin.
(2) din Constitutie interzice numai neretroactivitatea legii, iar nu si
ultraactivitatea acesteia. Cu privire la sustinerile autorului exceptiei
potrivit carora nu se pot modifica prevederile Codului de procedura civila
printr-o ordonanta a Guvernului, ci numai printr-o lege organica, apreciaza ca
acestea sunt nefondate, intrucat prin ordonante de urgenta se poate legifera in
domenii ce tin de sfera legii organice, asa cum a statuat in mod constant
Curtea Constitutionala.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 20 octombrie 2003, pronuntata in Dosarul nr.
771/C/2003, Tribunalul Vrancea - Sectia civila a sesizat Curtea Constitutionala
cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II alin. 2 si 3 din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si
completarea Codului de procedura civila, exceptie ridicata de Dumitru Lefter intr-o
cauza civila avand ca obiect solutionarea apelului declarat de autorul
exceptiei impotriva unei sentinte prin care i s-au respins cererea de
constatare a nulitatii unui act de partaj voluntar si cererea de partajare a
bunurilor comune dobandite in timpul casatoriei.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca
dispozitiile legale criticate, "prin care legea veche ultraactiveaza peste
prevederile legii noi", contravin art. 15 alin. (2) din Constitutie, care
consacra "principiul activitatii legii pentru viitor". Astfel,
apreciaza autorul exceptiei, "se ajunge la functionarea concomitenta a
instantelor judecatoresti dupa doua legi, distincte si contradictorii",
deoarece "tribunalele si curtile de apel functioneaza in continuare ca
instante de apel si de recurs, dupa legea veche, iar dupa legea noua au
competente care exclud competentele anterioare, astfel incat tribunalul
functioneaza ca instanta de apel, iar curtea de apel, care este singura
instanta numai de apel, functioneaza si ca instanta de recurs, [...] iar Curtea
Suprema de Justitie este singura instanta de recurs, dupa noua
competenta".
Totodata, in ceea ce priveste ultraactivitatea legii vechi sub aspectul
termenelor si cailor de atac, fata de momentul de pronuntare a hotararii,
autorul exceptiei sustine ca dispozitiile criticate sunt neconstitutionale,
contravenind principiilor egalitatii in fata legii si accesului liber la
justitie, intrucat "prin introducerea caii de atac a apelului de
competenta curtii de apel se creeaza o sansa in plus in pronuntarea unei
hotarari", legea noua creand "posibilitatea verificarii solutiei si
in doua cai de atac cu competente in afara celor zonale, [...] supuse
influentelor si presiunilor locale".
Pe de alta parte, autorul exceptiei sustine ca Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 58/2003 este neconstitutionala, intrucat modifica procedura de
judecata si competenta, iar potrivit art. 73 si art. 126 alin. (2) din
Constitutie, republicata, acestea se pot reglementa numai prin lege organica.
Tribunalul Vrancea - Sectia civila, exprimandu-si opinia, arata ca
dispozitiile legale criticate sunt constitutionale, acestea respectand
principiul neretroactivitatii legii, prevazut de art. 15 alin. (2) din
Constitutie, intrucat caile de reformare, retractare sau anulare a hotararilor
judecatoresti raman supuse legii vechi.
Referitor la neconstitutionalitatea ordonantelor care modifica sau
completeaza norme de procedura, Curtea Constitutionala a mai fost sesizata,
pentru aceleasi motive, cu solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000, pe care a respins-o ca
neintemeiata.
Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere
asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, potrivit
dispozitiilor art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a
solicitat si punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
Guvernul apreciaza ca exceptia ridicata este neintemeiata pentru
urmatoarele considerente:
In ceea ce priveste modificarile aduse Codului de procedura civila printr-o
ordonanta de urgenta, apreciaza ca sustinerile autorului exceptiei sunt
neintemeiate sub doua aspecte: pe de-o parte, art. 126 alin. (2) din
Constitutie, republicata, prevede ca procedura de judecata si competenta sunt
stabilite prin lege - deci prin lege ordinara, iar nu prin lege organica, iar
art. 73 alin. (3) lit. t) prevede ca numai Constitutia poate califica o lege
drept lege organica; pe de alta parte, Curtea Constitutionala s-a pronuntat in
numeroase cazuri cu privire la acest aspect, statuand ca reglementarea prin
ordonante de urgenta in domenii rezervate legilor organice este
constitutionala.
Totodata, notiunea de "lege" din cuprinsul art. 124 din
Constitutie, republicata, potrivit caruia justitia se infaptuieste in numele
legii si judecatorii sunt independenti si se supun numai legii, are in vedere
sensul cel mai larg, acoperind toata gama dispozitiilor normative, iar nu numai
legea, in sensul de act normativ emis de Parlament.
Referitor la accesul liber la justitie, Curtea Constitutionala s-a pronuntat
in numeroase cazuri, statuand ca acest drept nu presupune accesul la toate
instantele judecatoresti si la toate caile de atac prevazute de lege.
Solutia ultraactivitatii legii vechi prevazute de dispozitiile legale
criticate nu numai ca este constitutionala - art. 15 alin. (2) din Constitutie
interzicand doar aplicarea legii noi situatiilor juridice nascute sau stinse
anterior acesteia -, dar este si fireasca, justificata de necesitatea de a
permite partii care a pornit o judecata de a avea reprezentarea exacta cu
privire atat la instanta ce-i va solutiona cererea, cat si la caile de atac pe
care le va putea exercita.
Cu privire la incalcarea art. 53 din Constitutie (art. 49, inainte de
republicare) referitor la restrangerea exercitiului unor drepturi sau
libertati, acest text "are in vedere drepturi a caror existenta este
stabilita ori recunoscuta prin lege in patrimoniul titularului, iar din pricina
unor imprejurari expres si limitativ enumerate in Constitutie, exercitarea este
restransa in timp, in spatiu sau cu privire la anumite categorii de
persoane". Aceasta interpretare exclude de sub incidenta acestui articol
situatiile in care, potrivit legii, dreptul insusi nu exista. "Din aceasta
perspectiva, posibilitatea de a promova o cale de atac in conditiile si la
instanta devenita competenta potrivit legii noi este exclusa de lege pentru
cauzele in curs de judecata la data intrarii in vigoare a ordonantei de
urgenta, iar nu doar o limitare a exercitiului unui asemenea drept."
Avocatul Poporului considera ca toate dispozitiile legale criticate prin
exceptia ridicata sunt constitutionale, avand in vedere urmatoarele:
Referitor la neconstitutionalitatea dispozitiilor legale criticate,
raportata la art. 15 alin. (2) din Constitutie, apreciaza ca aceasta sustinere
este neintemeiata, intrucat chiar din formularea textelor legale criticate
rezulta ca se respecta principiul constitutional al neretroactivitatii legii.
Astfel, in jurisprudenta Curtii Constitutionale s-a statuat ca
"dreptul relativ la exercitarea cailor de atac este fixat de legea in
vigoare in momentul pronuntarii, deoarece admisibilitatea unei cai de atac
constituie o calitate inerenta a hotararii si, in aceste conditii, nici o cale
de atac nu poate rezulta dintr-o lege posterioara, dupa cum nici o cale de atac
existenta in momentul pronuntarii nu poate fi desfiintata fara retroactivitate,
de catre o lege posterioara", iar "o cale de atac se exercita doar
impotriva hotararilor pronuntate dupa intrarea sa in vigoare" (deciziile
nr. 9/1994 si nr. 96/1996).
In ceea ce priveste neconstitutionalitatea dispozitiilor criticate fata de
art. 16 alin. (1) din Constitutie, apreciaza ca nici aceasta nu este
intemeiata, intrucat textele legale criticate asigura un tratament egal al cetatenilor
in fata legii si a autoritatilor publice, respectiv al persoanelor care au
formulat actiuni in justitie sub imperiul legii vechi si celor ce s-au adresat
instantei de judecata potrivit noilor reglementari. Astfel, in jurisprudenta
Curtii Constitutionale s-a statuat in mod constant ca violarea principiului
egalitatii exista atunci cand se aplica tratament diferentiat unor cazuri
egale, fara a exista o justificare obiectiva si rezonabila, sau daca exista o
disproportie intre scopul urmarit prin tratament inegal si mijloacele folosite
(de exemplu, deciziile nr. 107/1995 si nr. 342/2003), ceea ce nu este cazul in
privinta textelor legale invocate in exceptia de neconstitutionalitate.
Cu privire la critica de neconstitutionalitate referitoare la incalcarea
dispozitiilor art. 73 din Constitutie, republicata, apreciaza ca aceasta este
neintemeiata, intrucat textul constitutional enumera expres si limitativ
domeniile rezervate legii organice, printre care nu figureaza dispozitiile
legale privind procedura civila, in ansamblul lor, ci organizarea si
functionarea instantelor judecatoresti.
In ceea ce priveste neconstitutionalitatea dispozitiilor criticate fata de
art. 126 alin. (2) din Constitutie, republicata, potrivit caruia procedura si
competenta de judecata sunt stabilite prin lege, apreciaza ca "faptul ca
dispozitiile legale criticate au fost stabilite prin ordonanta de urgenta nu
contravine dispozitiilor constitutionale invocate, intrucat si ordonantele de
urgenta se emit in domeniul rezervat legii, in conditiile art. 115 alin. (4) si
(6) din Constitutie, republicata".
Referitor la invocarea art. 21 alin. (2), art. 53 si art. 124 alin. (1) si
(3) din Constitutia Romaniei, republicata, apreciaza ca acestea nu au incidenta
in cauza de fata.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, republicata, retine
urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicata, precum si celor
ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata,
sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
II alin. 2 si 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/2003 privind
modificarea si completarea Codului de procedura civila, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 460 din 28 iunie 2003 si intrata in vigoare
la data de 28 august 2003, dispozitii care au urmatorul continut:
- Art. II alin. 2 si 3: "Procesele in curs de judecata la data
schimbarii competentei instantelor legal investite vor continua sa fie judecate
de acele instante. In caz de casare cu trimitere spre rejudecare, dispozitiile
prezentei ordonante de urgenta privitoare la competenta sunt aplicabile.
Hotararile pronuntate inainte de intrarea in vigoare a prezentei ordonante
de urgenta raman supuse cailor de atac si termenelor prevazute de legea sub
care au fost pronuntate."
In sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia apreciaza
ca dispozitiile legale criticate contravin prevederilor constitutionale ale
art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (2), art. 49, art. 72 alin.
(3) lit. r), art. 123 alin. (1) si art. 125 alin. (3), care, in urma revizuirii
si republicarii Constitutiei Romaniei in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea
I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, au devenit art. 15 alin. (2), art. 16 alin.
(1), art. 21 alin. (2), art. 53, art. 73 alin. (3) lit. t), art. 124 alin. (1)
si art. 126 alin. (2), avand urmatorul continut:
- Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia
legii penale sau contraventionale mai favorabile.";
- Art. 16 alin. (1): "Cetatenii sunt egali in fata legii si a
autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.";
- Art. 21 alin. (2): "Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui
drept.";
- Art. 53: "(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate
fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea
securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a
drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale;
prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale
unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrangerea poate fi dispusa numai daca este necesara intr-o societate
democratica. Masura trebuie sa fie proportionala cu situatia care a
determinat-o, sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere
existentei dreptului sau a libertatii.";
- Art. 73 alin. (3) lit. t): "Prin lege organica se reglementeaza:
[...] t) celelalte domenii pentru care in Constitutie se prevede adoptarea de
legi organice.";
- Art. 124 alin. (1): "Justitia se infaptuieste in numele
legii.";
- Art. 126 alin. (2): "Competenta instantelor judecatoresti si
procedura de judecata sunt prevazute numai prin lege."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea retine
urmatoarele:
I. In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate extrinseca a
dispozitiilor legale criticate, Curtea retine ca examinarea
constitutionalitatii unui act normativ sub aspectul competentei, al conditiilor
si al formei de adoptare se poate face numai prin raportare la prevederile
constitutionale in vigoare la momentul adoptarii respectivului act normativ,
iar nu in raport cu cele existente in momentul solutionarii exceptiei de
neconstitutionalitate. Asadar, in ceea ce priveste Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 58/2003, fiind adoptata anterior intrarii in vigoare a Legii nr.
429 din 23 octombrie 2003 de revizuire a Constitutiei Romaniei,
constitutionalitatea extrinseca a acesteia va fi analizata prin raportare la
prevederile constitutionale ale art. 114, in vigoare in momentul adoptarii
sale, iar nu la cele ale art. 115, noile reglementari constitutionale fiind
relevante numai in privinta continutului dispozitiilor legale examinate.
Curtea Constitutionala a statuat in mod constant ca Guvernul poate
reglementa prin ordonante de urgenta in domenii care fac obiectul legii
organice, prin Decizia nr. 34 din 17 februarie 1998, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998, aratand ca
interdictia abilitarii Guvernului pentru a emite ordonante in domeniul legilor
organice il priveste, in mod nemijlocit, pe legiuitor, intrucat art. 114 alin.
(1) din Constitutie dispune expres ca Parlamentul poate adopta o asemenea lege
in domenii care nu fac obiectul legilor organice. Asemenea interdictie nu este
prevazuta insa de alin. (4) al art. 114 din Constitutie, referitor la
ordonantele de urgenta, deoarece cazul exceptional ce impune adoptarea unei
masuri urgente pentru salvgardarea unui interes public ar putea reclama
instituirea unei reglementari de domeniul legii organice, nu numai ordinare,
care, daca nu ar putea fi adoptata, interesul public avut in vedere ar fi
sacrificat, ceea ce este contrar finalitatii constitutionale a institutiei.
Pe de alta parte, in jurisprudenta sa constanta, de exemplu prin Decizia
nr. 247 din 17 septembrie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 767 din 22 octombrie 2002, Curtea Constitutionala a statuat ca
dispozitiile privind procedura de judecata si cele referitoare la competenta
instantelor judecatoresti nu sunt de domeniul legilor organice, nefiind
prevazute ca atare nici de dispozitiile constitutionale ale art. 72 alin. (3)
[art. 73 alin. (3) din Constitutia republicata], nici de cele ale art. 125
alin. (3) [art. 126 alin. (2) din Constitutia republicata].
In concluzie, critica potrivit careia este neconstitutionala reglementarea
prin ordonanta de urgenta a modificarii Codului de procedura civila este
neintemeiata si urmeaza a fi respinsa ca atare.
II. Cu privire la critica autorului exceptiei potrivit careia dispozitiile
art. II alin. 2 si 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/2003
contravin principiului neretroactivitatii legii, consacrat constitutional prin
prevederile art. 15 alin. (2), Curtea constata ca nu se poate retine existenta
unui caz de retroactivitate a legii, normele procedurale criticate aplicandu-se
numai pentru viitor, o data cu intrarea in vigoare a ordonantei de urgenta.
Potrivit principiului neretroactivitatii legilor, consacrat de art. 15 alin.
(2) din Constitutie, o lege devine obligatorie numai dupa publicarea ei in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, ramanand in vigoare pana la abrogarea
ei explicita sau implicita.
Astfel, Curtea constata ca, intrucat procesele in curs de judecata la data
schimbarii competentei instantelor legal investite vor continua sa fie judecate
de acele instante, iar hotararile pronuntate inainte de intrarea in vigoare a
ordonantei de urgenta raman supuse cailor de atac si termenelor prevazute de
legea sub care au fost pronuntate, potrivit regulii "tempus regit
actum", dispozitiile criticate respecta intocmai principiul
neretroactivitatii legilor. Daca legea noua s-ar aplica si pentru situatiile
juridice nascute sau stinse anterior acesteia, astfel cum sustine autorul
exceptiei ca ar trebui, atunci s-ar incalca chiar prevederile art. 15 alin. (2)
din Constitutie, referitoare la principiul neretroactivitatii legii.
In ceea ce priveste rezolvarea conflictului in timp al legilor de
procedura, prin determinarea situatiilor juridice care raman supuse vechii
reglementari, precum si a celor care sunt guvernate de noua reglementare,
aceasta nu constituie o problema de constitutionalitate, potrivit art. 2 alin.
(3) din Legea nr. 47/1992, republicata, ci una de aplicare a legii in timp,
care este de competenta exclusiva a instantelor judecatoresti.
Referitor la pretinsa incalcare a principiului egalitatii cetatenilor in
fata legii, prevazut de art. 16 alin. (1) din Constitutie, Curtea constata ca
dispozitiile criticate se aplica fara nici o discriminare in raport cu toate
partile din procesele in curs de judecata la data intrarii in vigoare a
ordonantei. Astfel, dispozitiile criticate asigura un tratament egal in fata
legii si a autoritatilor publice al cetatenilor aflati in situatii identice sau
similare, respectiv, pe de-o parte, al persoanelor care au formulat actiuni in
justitie sub imperiul legii vechi, iar pe de alta parte, al celor care s-au
adresat instantei de judecata potrivit noilor reglementari. Ca atare, nu se
poate retine o incalcare a principiului egalitatii, consacrat de art. 16 alin.
(1) din Constitutie.
Totodata, Curtea nu poate retine nici incalcarea art. 21 din Constitutie,
referitor la accesul liber la justitie, dispozitiile legale criticate
reglementand competenta instantelor de a judeca procesele aflate pe rol la data
modificarii procedurii si exercitarea cailor de atac, fara nici o distinctie
din care s-ar putea deduce concluzia restrangerii accesului liber la justitie.
Avand in vedere toate aceste considerente, prevederile art. 53 din
Constitutie, referitoare la restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor
libertati, nu au incidenta in cauza, nefiind restranse nici un drept sau
libertate fundamentala invocate de autorul exceptiei.
Pe de alta parte, Curtea observa ca dispozitiile tranzitorii ale art. II
alin. 2 si 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/2003 sunt identice cu
cele consacrate in prevederile art. 725 alin. 2, respectiv alin. 4 din Codul de
procedura civila, cuprinse in cartea VII "Dispozitii finale", conform
carora: "Procesele in curs de judecata la data schimbarii competentei
instantelor legal investite vor continua sa fie judecate de acele instante. In
caz de casare cu trimitere spre rejudecare, dispozitiile legii noi privitoare
la competenta sunt pe deplin aplicabile" (alin. 2); "Hotararile
pronuntate inainte de intrarea in vigoare a legii noi raman supuse cailor de
atac si termenelor prevazute de legea sub care au fost pronuntate" (alin.
4). Aceste texte procedurale sunt aplicabile in situatiile de conflict de legi
procesuale in timp, reprezentand regula generala in materie, iar dispozitiile
legale criticate nu fac decat sa reia continutul acestor norme procesuale
tranzitorii firesti.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al
art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicata, precum si al art. 13 alin. (1)
lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) si (4) din Legea nr. 47/1992,
republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II alin. 2
si 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea
Codului de procedura civila, exceptie ridicata de Dumitru Lefter in Dosarul nr.
771/C/2003 al Tribunalului Vrancea - Sectia civila.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 30 martie 2004.
PRESEDINTE,
prof. univ. dr. COSTICA BULAI
Magistrat asistent,
Ioana Marilena Chiorean