Decizia Nr.1513 din 15.11.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor pct. 2.5.6 din anexa nr. 1 la Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, excepţie ridicată de Radu-Dumitru Ţărmure şi Maria Ţărmure în Dosarul nr. 1.998/112/2009 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului nr. 88D/2011 al Curţii Constituţionale.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, considerând că textul de lege criticat are ca scop armonizarea interesului particular cu cel general, în acord cu dispoziţiile art. 44 alin. (7) din Constituţie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 2 noiembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 1.998/112/2009, Tribunalul Bistriţa-Năsăud - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor pct. 2.5.6 din anexa nr. 1 la Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, excepţie ridicată de Radu-Dumitru Ţărmure şi Maria Ţărmure într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de anulare a unui act administrativ.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textul de lege criticat creează o discriminare între proprietarii vecini în ceea ce priveşte limitele exercitării dreptului de proprietate, în situaţia în care cel care a amplasat pe un teren un imobil cu o anumită destinaţie - în speţă de locuinţă - se poate opune ca proprietarul vecin să amplaseze o construcţie cu o altă destinaţie - în cazul de faţă, un spaţiu comercial -, deşi normele de urbanism îi permit.Tribunalul Bistriţa-Năsăud - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, precizând că textul de lege criticat asigură exercitarea dreptului de proprietate în contextul raporturilor de bună vecinătate, precum şi a exploatării normale şi conforme cu destinaţia avută în vedere de proprietarul vecin la construirea sau achiziţionarea imobilului deja existent.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că prevederile de lege supuse controlului de constituţionalitate nu contravin dispoziţiilor art. 44 din Legea fundamentală, ci exprimă grija legiuitorului de a asigură un echilibru între interesele titularilor dreptului de proprietate sau ai altor drepturi reale asupra construcţiilor existente sau viitoare. Precizează că, prin lucrările de construcţii pentru care se solicită autorizaţie potrivit legii, nu se poate afecta dreptul de proprietate al actualilor proprietari, asigurându-se astfel şi convieţuirea în bună vecinătate.Avocatul Poporului apreciază că textul de lege criticat este constituţional, întrucât nu încalcă prevederile art. 44 alin. (7) din Constituţie, ci, dimpotrivă, reprezintă o expresie a acestora. Prin necesitatea obţinerii acordului vecinilor pentru construcţiile noi amplasate adiacent construcţiilor deja existente sau în imediata lor vecinătate, se protejează drepturile şi libertăţile celorlalte persoane, ţinând cont şi de faptul că activitatea de edificare a construcţiilor de orice natură trebuie să se supună rigorilor legii.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie prevederile pct. 2.5.6 din anexa nr. 1 la Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii. În realitate, Curtea observă că autorul excepţiei vizează, prin critica sa, prevederile subpunctului 2.5.6 al punctului 2 „Memoriu“ al listei I „Piese scrise“ a secţiunii A „Proiectul pentru autorizarea executării lucrărilor de construire - P.A.C.“ din anexa nr. 1 la Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 214/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 16 decembrie 2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 261/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 493 din 16 iulie 2009. Acestea prevăd că proiectul pentru autorizarea executării lucrărilor de construire trebuie să conţină „Acordul vecinilor, conform prevederilor legale în vigoare, exprimat în formă autentică, pentru construcţiile noi, amplasate adiacent construcţiilor existente sau în imediata lor vecinătate - şi numai dacă sunt necesare măsuri de intervenţie pentru protejarea acestora -, pentru lucrări de construcţii necesare în vederea schimbării destinaţiei în clădiri existente, precum şi în cazul amplasării de construcţii cu altă destinaţie decât cea a clădirilor învecinate“.În opinia autorului excepţiei, textul de lege criticat contravine următoarelor dispoziţii din Legea fundamentală: art. 16 care consacră principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, şi art. 44 care garantează şi ocroteşte în mod egal proprietatea privată, indiferent de titular.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că textul de lege criticat a mai format obiectul controlului de constituţionalitate, prin prisma unor critici similare şi prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Legea fundamentală. Astfel, prin Decizia nr. 1.366 din 18 octombrie 2011*), nepublicată până la data pronunţării prezentei decizii, Curtea a reţinut că legiuitorul a impus, pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii, obţinerea acordului vecinilor, exprimat în formă autentică, în considerarea posibilului efect negativ pe care ar putea să îl aibă realizarea acestora asupra exerciţiului dreptului de proprietate al proprietarilor vecini. Instanţa de contencios constituţional a statuat că norma criticată are ca finalitate evitarea producerii unei tulburări a folosinţei imobilelor proprietarilor vecini şi, implicit, a dreptului de proprietate al acestora, o astfel de prevedere legală reprezentând o modalitate de transpunere în practică a dispoziţiilor art. 44 alin. (7) din Constituţie, care stabileşte că „Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului“. Curtea nu a putut reţine critica referitoare la pretinsa discriminare între constructor şi proprietarul vecin în ceea ce priveşte exercitarea dreptului de proprietate şi a observat, în acest sens, că din jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi din cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului se desprinde ideea că dreptul de proprietate nu este unul absolut, ci comportă unele limitări, care trebuie să păstreze un echilibru între interesul general şi interesul privat al cetăţenilor. Exemplificative sub acest aspect sunt Decizia Curţii Constituţionale nr. 144 din 25 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 419 din 11 mai 2004, şi Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 23 septembrie 1982, pronunţată în Cauza Sporrong şi Lönnroth împotriva Suediei, paragraful 69.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor subpunctului 2.5.6 al punctului 2 „Memoriu“ al listei I „Piese scrise“ a secţiunii A „Proiectul pentru autorizarea executării lucrărilor de construire - P.A.C.“ din anexa nr. 1 la Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, excepţie ridicată de Radu-Dumitru Ţărmure şi Maria Ţărmure în Dosarul nr. 1.998/112/2009 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 noiembrie 2011.PPREŞEDINTE,ACSINTE GASPARMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu*) Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 13 ianuarie 2012.