DECIZIE Nr. 15 din 22 mai
2006
privind organizarea
judiciara, republicata, s-a intrunit pentru a examina recursul in interesul
legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte
de Casatie si Justitie, cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 278 1 alin.
8 lit. c) din Codul de procedura penala, sub aspectul compatibilitatii
judecatorului de a mai participa, in continuare, la solutionarea fondului
cauzei retinute spre judecare dupa desfiintarea, prin incheiere, a rezolutiei
sau ordonantei procurorului de netrimitere in judecata, ca urmare a aprecierii
ca probele existente la dosar sunt suficiente pentru a se proceda la judecare
ACT EMIS DE:
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 509 din 13 iunie 2006
Dosar nr. 4/2006
Sub preşedinţia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa,
preşedintele Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în
Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru a
examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al
Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la aplicarea
dispoziţiilor art. 2781 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală, sub aspectul
compatibilităţii judecătorului de a mai participa, în continuare, la
soluţionarea fondului cauzei reţinute spre judecare după desfiinţarea, prin
încheiere, a rezoluţiei sau ordonanţei procurorului de netrimitere în judecată,
ca urmare a aprecierii că probele existente la dosar sunt suficiente pentru a
se proceda la judecare.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea
dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, fiind prezenţi 73 de judecători
din totalul de 105 judecători în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta
Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe
lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul
legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia în sensul de a se stabili că
judecătorul care, prin încheiere, admite plângerea, desfiinţează rezoluţia sau
ordonanţa procurorului de netrimitere în judecată şi, apreciind că probele
existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei, reţine cauza spre
judecare devine incompatibil să soluţioneze, în continuare, fondul acesteia.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii,
constată următoarele:
In aplicarea dispoziţiilor art. 2781 alin. 8 lit. c) din Codul de
procedură penală, cu privire la problema dacă mai este compatibil să judece
fondul cauzei judecătorul care, prin încheiere, a admis plângerea şi,
considerând că probele existente la dosar sunt suficiente, a reţinut cauza spre
judecare.
Astfel, unele instanţe au considerat că judecătorul
care, în aplicarea dispoziţiilor art. 2781 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură
penală, a desfiinţat, prin încheiere, rezoluţia sau ordonanţa procurorului de
netrimitere în judecată şi, apreciind că probele existente la dosar sunt
suficiente pentru judecarea cauzei, a reţinut cauza spre judecare nu devine
incompatibil să soluţioneze şi fondul acesteia.
Alte instanţe, dimpotrivă, s-au pronunţat în sensul că,
într-un asemenea caz, judecătorul devine incompatibil să participe, în
continuare, la judecarea cauzei, deoarece admiterea plângerii echivalează cu
exprimarea părerii cu privire la soluţia ce ar putea fi dată cu ocazia
soluţionării fondului, ceea ce echivalează cu lipsa sa de imparţialitate.
Aceste din urmă instanţe au interpretat şi aplicat
corect dispoziţiile legii, însă, suplimentar argumentelor avute în vedere de
ele, soluţia se impune şi pentru alte considerente decât cele invocate în
hotărârile pronunţate.
Potrivit art. 278 alin. 3 din Codul de procedură
penală, orice persoană care se consideră vătămată în interesele sale legitime
prin rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale sau prin ordonanţa ori
rezoluţia de scoatere de sub urmărire penală ori de încetare a urmăririi penale
se poate adresa cu plângere procurorului ierarhic superior celui care a dispus
una dintre aceste soluţii.
In aplicarea principiului
constituţional al accesului liber la justiţie şi al necesităţii controlului
judecătoresc asupra soluţiilor de neurmărire adoptate de procuror, art. 2781 din Codul de procedură penală,
introdus prin Legea nr. 281 din 24 iunie 2003, a consacrat dreptul persoanei
nemulţumite de soluţia procurorului ierarhic superior de respingere a
plângerii, formulată în temeiul art. 278 din acelaşi cod, de a se adresa cu
plângere instanţei căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă
instanţă.
In reglementarea procedurii de
soluţionare a unei asemenea plângeri, în art. 2781 alin. 7 din Codul de procedură penală s-a prevăzut că „instanţa,
judecând plângerea, verifică rezoluţia sau ordonanţa atacată, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul
cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate".
In legătură cu soluţiile ce se pot pronunţa în cadrul
acestei proceduri, prin art. 2781 alin. 8 lit. c) din acelaşi cod s-a prevăzut că instanţa „admite
plângerea, prin încheiere, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi,
când probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei, reţine
cauza spre judecare [...]".
Din economia textului de lege sus-menţionat rezultă,
aşadar, că, admiţând accesul la justiţie al persoanelor nemulţumite de
soluţiile de neurmărire penală şi controlul judecătoresc asupra acestor soluţii
date de procuror, legiuitorul a decis ca, atunci când, pe baza reevaluării
materialului probator, instanţa constată că probele erau suficiente pentru
trimitere în judecată şi că deci procurorul în mod greşit nu şi-a exercitat
atribuţiile specifice de punere în mişcare a acţiunii penale şi de sesizare a
instanţei, să transfere judecătorului aceste funcţii procesuale specifice
urmăririi penale.
Aşadar, în asemenea cazuri, prin conţinutul lor,
dispoziţiile art. 2781 alin. 8 din Codul de procedură penală operează şi o modificare
asupra exercitării funcţiilor procesuale de urmărire penală şi de judecată,
deoarece încheierea de reţinere a cauzei spre
judecare, în urma admiterii plângerii îndreptate
împotriva rezoluţiei sau ordonanţei procurorului de netrimitere în judecată,
devine astfel actul de sesizare al instanţei şi de punere în mişcare a
acţiunii penale.
Or, faţă de acest caracter inedit al încheierii prevăzut de textul de
lege menţionat, prin pronunţarea acesteia, judecătorul preia în mod vădit
activitatea specifică exercitării funcţiilor de urmărire penală, devenind
astfel incompatibil să
judece, în continuare, aceeaşi cauză.
Intr-adevăr, preluând aceste funcţii procesuale
specifice urmăririi penale şi exercitându-le prin admiterea plângerii,
desfiinţarea rezoluţiei sau ordonanţei de netrimitere în judecată şi prin
reţinerea cauzei spre judecare, participarea acestui judecător, în continuare,
la judecarea aceleiaşi cauze încalcă principiul separării funcţiilor de
urmărire de cele de judecată şi contravine totodată principiului dreptului
oricărei persoane la un proces echitabil, instituit prin art. 6 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, la care
România este parte.
Pe de altă parte, este de observat că, în asemenea
situaţii, acest judecător se pronunţă, indirect, asupra soluţiei ce trebuie
adoptată în acea cauză, ceea ce creează pentru el şi un alt motiv de
incompatibilitate, prevăzut în art. 47 alin. 2 din Codul de procedură penală.
Faţă de aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor
art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi ale art. 4142 din Codul de procedură penală,
urmează a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili că judecătorul
care, prin încheiere, admite plângerea, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa
atacată şi reţine cauza spre judecare, apreciind că probele existente la dosar
sunt suficiente pentru judecarea cauzei, devine incompatibil să soluţioneze
fondul acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
In numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de
procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie.
In aplicarea dispoziţiilor art.
2781 alin. 8 lit.
c) din Codul de procedură penală, stabilesc: judecătorul care, prin încheiere,
admite plângerea, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi reţine cauza
spre judecare, apreciind că probele existente la dosar sunt suficiente pentru
judecarea cauzei, devine incompatibil să soluţioneze fondul acesteia.
Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 2 din Codul de procedură penală.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 mai 2006.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat asistent,
Victoria Maftei