DECIZIE Nr. 15
din 16 aprilie 2009
privind stabilirea naturii
juridice a termenelor prevazute de art. 278 alin. 3 si art. 278 1 alin. 2 din
Codul de procedura penala si solutia ce trebuie data de catre instanta în
situatia în care plangerea contra actelor procurorului a fost formulata cu
depasirea acestor termene
ACT EMIS DE:
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 735 din 29 octombrie 2009
Dosar nr. 3/2009
Sub preşedinţia domnului profesor univ. dr. Nicolae
Popa, preşedintele Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Secţiile Unite ale Inaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-au întrunit pentru a
examina recursul în interesul legii declarat de procurorul general al
Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie privind stabilirea
naturii juridice a termenelor prevazute de art. 278 alin. 3 si art. 278 1
alin. 2 din Codul de procedura penala si solutia ce trebuie data de catre
instanta în situatia în care plangerea contra actelor procurorului a fost
formulata cu depasirea acestor termene.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor
art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenţi 73 de judecători
din totalul de 115 aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta
Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Gabriela Scutea,
adjunct al procurorului general.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe
lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul
legii, solicitând admiterea acestuia în sensul de a se stabili că termenele
prevăzute de art. 278 alin. 3 şi art. 2781 alin. 2 din Codul de
procedură penală sunt termene de decădere şi, în consecinţă, în caz de
nerespectare a acestora, instanţa va respinge ca tardivă plângerea formulată
împotriva actelor procurorului.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii,
constată următoarele:
In practica instanţelor judecătoreşti s-a ivit
diversitate de soluţii cu privire la natura juridică a termenelor prevăzute în
art. 278 alin. 3 şi în art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală
şi la efectele depăşirii acestor termene prin plângerile formulate împotriva
rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată.
Astfel, unele instanţe au considerat că termenele
prevăzute în art. 278 alin. 3 şi în art. 2781 alin. 2 din Codul de
procedură penală nu sunt de decădere, iar nerespectarea lor nu produce efecte
asupra exercitării dreptului de a formula plângere împotriva rezoluţiilor sau
ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată.
Alte instanţe, dimpotrivă, s-au pronunţat în sensul că
termenele de formulare a plângerii la procurorul ierarhic superior şi,
respectiv, la judecător sunt de decădere, nerespectarea lor atrăgând nulitatea
plângerii şi respingerea acesteia ca tardivă.
Aceste din urmă instanţe au interpretat şi au aplicat
corect dispoziţiile legii.
Datorită specificului lor actele procedurale au o
anumită durată în timp, trebuind să fie îndeplinite într-un interval strict
delimitat de lege.
Prin instituţia termenului, astfel cum este
reglementată în art. 185-188 din Codul de procedură penală, legea asigură
îndeplinirea actelor procedurale în intervalele de timp impuse de succesiunea
firească a etapelor procesuale menite să garanteze înfăptuirea actului de
justiţie.
De aceea, termenele procedurale prevăzute de lege sunt
stabilite în vederea garantării ritmului optim de desfăşurare a activităţilor
menite să contribuie la realizarea scopului procesului penal, fără să împiedice
aflarea adevărului sau să lezeze în vreun fel drepturile şi interesele legitime
ale părţilor.
Spre deosebire de termenele substanţiale, care asigură
ocrotirea drepturilor şi intereselor legitime în caz de restrângere a acestora,
termenele procedurale impun efectuarea în ritm rezonabil a tuturor
operaţiunilor specifice fiecărei faze procesuale. Prin natura lor şi efectele
pe care le produc, termenele procedurale pot fi peremptorii sau imperative,
dilatorii sau prohibitive şi orânduitorii sau de recomandare.
Dintre aceste termene, cel peremptoriu este acela
înăuntrul căruia un anumit act trebuie îndeplinit în mod imperativ, depăşirea
lui atrăgând nulitatea actului respectiv.
In acest sens, prin art. 185 alin. 1 din Codul de
procedură penală s-a reglementat că nerespectarea termenului prevăzut de lege
pentru executarea unui drept procesual atrage decăderea din exerciţiul acelui
drept şi nulitatea actului făcut peste termen.
In raport cu această reglementare neechivocă a
efectelor nerespectării termenului înăuntrul căruia se poate exercita un drept
procesual, trebuie examinată şi posibilitatea de a se face plângere împotriva
actelor procurorului de netrimitere în judecată, în temeiul prevederilor art.
278 alin. 3 şi art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală.
Intr-adevăr, în contextul reglementării plângerii
contra actelor procurorului, prin art. 278 alin. 3 din Codul de procedură
penală se prevede că „în cazul rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau
al ordonanţei ori, după caz, al rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub
urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, plângerea se face în termen
de 20 de zile de la comunicarea copiei de pe ordonanţă sau rezoluţie,
persoanelor interesate....".
Tot astfel, în cadrul art. 2781 alin. 1 din
Codul de procedură penală, prin care este reglementată plângerea în faţa judecătorului
împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în
judecată, se subliniază că o asemenea plângere se poate face „în termen de 20
de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare,
potrivit art. 277 şi 278"...., pentru ca în alin. 2 al aceluiaşi articol
să se precizeze că în cazul în care procurorul ierarhic superior „nu a
soluţionat plângerea în termenul prevăzut în art. 277, termenul prevăzut în
alin. 1 curge de la data expirării termenului iniţial de 20 de zile".
Or, în aceste condiţii, fiind evident că termenele
reglementate în cuprinsul art. 278 alin. 3 şi în art. 2781 alin. 2
din Codul de procedură penală, pentru exercitarea căii de atac a plângerii
împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în
judecată, nu pot fi decât termene procedurale peremptorii, se impune concluzia
că nerespectarea lor atrage decăderea din dreptul la acea cale de atac şi
respingerea ei ca tardivă.
Aşa fiind, neexercitarea dreptului procesual de a formula
plângere împotriva actelor procurorului în termenele stabilite în art. 278
alin. 3 şi art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală duce la
decăderea din acest drept, determinând nulitatea plângerii depuse cu depăşirea
termenului prevăzut de lege, astfel încât calea de atac declarată în astfel de
condiţii devine tardivă.
In consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 25 lit. a)
din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, precum şi al
art. 4142 din Codul de procedură penală, urmează a se admite
recursul în interesul legii şi a se stabili că, sub aspectul naturii juridice,
termenele prevăzute în art. 278 alin. 3 şi art. 2781 alin. 2 din
Codul de procedură penală sunt termene de decădere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
In numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de
procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie.
Interpretând dispoziţiile art. 278 alin. 3 şi art. 2781
alin. 2 din Codul de procedură penală sub aspectul naturii juridice a
termenelor, stabilesc că acestea sunt termene de decădere.
Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 3 din
Codul de procedură penală.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 aprilie 2009.
p. PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA,
eliberat din funcţie prin pensionare, judecător
Lidia Bărbulescu
Prim-magistrat-asistent,
Adriana Daniela White