DECIZIE Nr.
1494 din 18 noiembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au
apartinut cultelor religioase din Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 72 din 27 ianuarie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc
-judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au
aparţinut cultelor religioase din România, excepţie ridicată de Eparhia
Reformată din Ardeal în Dosarul nr. 552/43/2008 al Inaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 2 februarie 2010, pronunţată în
Dosarul nr. 552/43/2008, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile
care au aparţinut cultelor religioase din România, excepţie ridicată de Eparhia Reformată din Ardeal într-o cauză
având ca obiect retrocedare.
In motivarea
excepţiei de neconstituţionalitate autorul
acesteia susţine că, în formularea actuală, dreptul la judecată în mod
echitabil este încălcat de prevederea legală criticată din perspectiva
persoanei îndreptăţite să solicite măsurile reparatorii prevăzute de Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000, nefăcându-se distincţie între persoana
juridică şi acţionarul/asociatul persoanei juridice care are calitatea de „cult
religios". In acest sens, arată că „are calitatea de persoană juridică,
asociat al unei alte persoane juridice, şi că, din interpretarea actului
normativ criticat, nu poate beneficia de nicio lege de retrocedare".
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de
contencios administrativ şi fiscal şi-a exprimat
opinia în sensul că prevederile de lege criticate nu încalcă dispoziţiile
constituţionale invocate de autorul excepţiei, criticile formulate vizând o
pretinsă lacună a legii.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate,
raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000
privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase
din România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 797
din 1 septembrie 2005.
Textul de lege criticat are următorul conţinut:
- Art. 1: „(1) Imobilele
care au aparţinut cultelor religioase din România şi au fost preluate în mod
abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizaţiile cooperatiste sau
de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, altele decât
lăcaşele de cult, aflate în proprietatea statului, a unei persoane juridice de
drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la
art. 2, se retrocedează foştilor proprietari, în condiţiile prezentei ordonanţe
de urgenţă.
(2) Regimul juridic al imobilelor care au destinaţia
de lăcaş de cult va fi reglementat prin lege specială.
(3) Sunt imobile, în
sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, construcţiile existente în natură,
împreună cu terenurile aferente lor, situate în intravilanul localităţilor, cu
oricare dintre destinaţiile avute la data preluării în mod abuziv, precum şi
terenurile aflate la data preluării abuzive în intravilanul localităţilor,
nerestituite până la data intrării în vigoare a prezentei legi. Adăugirile
aduse construcţiilor se preiau cu plată, numai dacă acestea nu depăşesc 50% din
aria desfăşurată actuală. In caz contrar, nu se va dispune retrocedarea,
considerându-se imobil nou în raport cu cel preluat. Nu se includ în această
categorie lucrările de reparaţii curente, capitale, consolidări, modificări ale
compartimentării iniţiale, îmbunătăţiri funcţionale şi altele asemenea.
(4) In cazul în care
terenul este ocupat parţial, persoana îndreptăţită poate obţine restituirea în
natură a părţii de teren rămase libere, pentru cea ocupată de construcţii noi,
pentru cea necesară în vederea bunei utilizări a acestora şi pentru cea
afectată unor amenajări de utilitate publică, măsurile reparatorii
stabilindu-se în echivalent. In cazul în care terenul este ocupat în totalitate,
pentru acesta se vor stabili măsuri reparatorii în echivalent. De asemenea, se
retrocedează în natură terenurile pe care s-au ridicat construcţii uşoare sau
demontabile.
(5) Valoarea terenurilor care nu pot fi retrocedate
în natură se stabileşte potrivit valorii de circulaţie la momentul emiterii
deciziei, stabilită potrivit standardelor internaţionale de evaluare.
(6) Pentru situaţiile prevăzute la alin. (4) în care
nu se poate dispune retrocedarea în natură, se vor acorda măsuri reparatorii în
echivalent potrivit legii speciale care va reglementa tipul şi procedura de
acordare a despăgubirilor.
(7) In situaţia în care imobilul retrocedat prin
decizia Comisiei speciale de retrocedare se află în domeniul public al statului
sau al unei unităţi administrativ-teritoriale, acesta urmează a fi scos din
domeniul public, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 213/1998 privind proprietatea
publică şi regimul juridic al acesteia, cu modificările şi completările
ulterioare, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a deciziei
Comisiei speciale de retrocedare.
(8) Prin centru de cult se înţelege instituţia, cu sediul în România, care coordonează
toate unităţile locale ale unui cult religios. Prin centru eparhial se înţelege instituţia
care are jurisdicţie asupra unui număr de unităţi locale de cult situate într-o
anumită zonă geografică a ţării.
(9) In toate cazurile cererile de retrocedare a imobilelor prevăzute la alin. (1) se pot depune la Comisia
specială de retrocedare, prevăzută de prezenta ordonanţă de urgenţă, în termen
de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii de aprobare a acesteia. După
acest termen nu se mai pot formula cereri de
restituire sau de retrocedare. Actele doveditoare ale drepturilor solicitate se
pot depune în termenul util stabilit de comisie.
(10) In cazul în care imobilele retrocedate sunt
afectate unor activităţi de interes public din învăţământ sau sănătate,
finanţate sau cofinanţate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, noul
proprietar are obligaţia de a menţine afectaţiunea pe o perioadă de până la 5
ani de la data emiterii deciziei. In această perioadă noul proprietar va fi
beneficiarul unei chirii în cuantumul stabilit prin hotărâre a Guvernului. In
acest interval plata cheltuielilor de întreţinere aferente imobilului respectiv
revine utilizatorilor.
(11) Odată cu
imobilele retrocedate în natură se restituie şi bunurile mobile, dacă acestea
au fost preluate împreună cu imobilul respectiv şi dacă acestea mai există la
data depunerii cererii de retrocedare. Deţinătorul actual al imobilului, la
solicitarea şi în prezenţa reprezentantului cultului religios care a depus
cererea de retrocedare, va proceda la efectuarea inventarului bunurilor mobile
existente în imobil, în termen de 30 de zile de la data depunerii cererii de
retrocedare. In cazul nerespectării acestui termen se va urma procedura
prevăzută la art. 46 alin. (2)-(4) din Legea nr.
10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
textul de lege criticat contravine principiului securităţii juridice, ca parte
componentă a dreptului la un proces echitabil, reglementat de art. 6 paragraful
1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale.
Totodată, apreciază că reglementarea de lege criticată
aduce atingere şi dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 privind statul
român, art. 20 alin. (2) referitoare la tratatele internaţionale privind
drepturile omului, precum şi celor ale art. 21 alin. (1) şi (2) privind accesul
liber la justiţie.
Examinând excepţia de
neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul acesteia critică formularea
actuală a prevederilor art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
94/2000, considerând că dreptul la un proces echitabil este încălcat din
perspectiva persoanei îndreptăţite să solicite măsurile reparatorii prevăzute
de această ordonanţă, dat fiind faptul că nu se face distincţie între persoana
juridică şi acţionarul/asociatul persoanei juridice care are calitatea de „cult
religios".
Aşa fiind, pretinsa neconstituţionalitate a textului de
lege criticat este determinată exclusiv de o omisiune legislativă. Or, în
temeiul art. 61 din Constituţie, „Parlamentul este [...] unica autoritate
legiuitoare a ţării", astfel încât modificarea
sau completarea normelor juridice constituie atribuţii
exclusive ale acestuia.
Instanţa de contencios constituţional nu poate complini
omisiunile legislative, întrucât, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr.
47/1992, Curtea se pronunţă „numai asupra constituţionalităţii actelor cu
privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile
supuse controlului", astfel încât excepţia de neconstituţionalitate,
aşa cum a fost formulată, este inadmisibilă.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit.
d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si
al art.1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art.1 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care aii
aparţinut cultelor religioase din România, excepţie ridicată de Eparhia
Reformată din Ardeal în Dosarul nr. 552/43/2008 al Inaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţata în şedinţa publică din data de 18 noiembrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu