DECIZIE Nr.
1492 din 10 noiembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 1 din Legea nr. 78/2000 pentru
prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 798 din 23 noiembrie 2009
Acsinte Gaspar - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 131 din Legea nr. 78/2000
pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie
ridicată de Adrian Mureşan în Dosarul nr. 602/64/2008 al Curţii de Apel Braşov
- Secţia penală şi pentru cauze cu minori.
La apelul nominal se prezintă personal autorul
excepţiei, Adrian Mureşan, fiind asistat de domnul avocat Gheorghita Mateuţ din
cadrul Baroului Arad, cu delegaţie la dosar. De asemenea, se mai prezintă
personal partea Aurel Amrian Arişanu şi se constată lipsa celorlalte părţi,
faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului autorului excepţiei, care solicită admiterea
acesteia, sens în care reia aspectele inserate în notele scrise. Autorul
excepţiei şi partea Aurel Amrian Arişanu nu mai au nimic de adăugat faţă de
precizările domnului avocat.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care
face trimitere la jurisprudenţa în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 29 aprilie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 602/64/2008, Curtea de Apel Braşov - Secţia penală şi pentru
cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 131 din Legea nr. 78/2000
pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie
ridicată de Adrian Mureşan în dosarul de mai sus.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi ale art. 124 alin. (2),
deoarece creează un regim sancţionator discriminatoriu în raport cu ceilalţi
subiecţi ai infracţiunii de şantaj, realizarea formei speciale agravante a
şantajului fiind condiţionată doar de calitatea persoanei, fără a se pretinde
ca fapta să fi fost săvârşită în legătură cu această calitate. De asemenea,
autorul excepţiei arată că dispoziţiile art. 131 din Legea nr.
78/2000 contravin şi prevederilor constituţionale ale art. 23 alin. (12), art.
11 şi art. 20, raportat la art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 73 alin. (3) lit. h) şi art. 21
alin. (3) din Constituţie, deoarece este nesocotit principiul legalităţii
infracţiunilor şi pedepselor. In acest sens arată că o infracţiune trebuie să
fie definită clar prin lege. Această condiţie este îndeplinită doar dacă
individul poate să ştie, pornind de la prevederea normei pertinente, la nevoie,
cu ajutorul interpretării care este dată în jurisprudenţa, ce acte şi omisiuni
sunt de natură să-i angajeze responsabilitatea penală în temeiul legii
speciale.
Curtea de Apel Braşov - Secţia penală şi pentru
cauze cu minori opinează că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care face
trimitere la jurisprudenţa în materie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
părţilor prezente, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 131 din Legea nr. 78/2000 pentru
prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, modificată şi
completată prin Legea nr. 161 din 19 aprilie 2003 privind unele măsuri pentru
asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor
publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie
2003, care au următorul conţinut: „Infracţiunea de şantaj, prevăzută la art.
194 din Codul penal, în care este implicată o persoană dintre cele prevăzute la
art. 1, se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 12 ani."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului
instanţei de contencios constituţional, prin raportare la critici similare.
Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 253 din 6 martie 2008, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 28 martie 2008, Curtea
Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 131 din Legea nr. 78/2000, reţinând în esenţă că „principiul
constituţional al egalităţii nu are semnificaţia uniformităţii, existând
posibilitatea instituirii unor reglementări juridice diferite pentru situaţii
care sunt diferite, în cazul în care aceasta se justifică în mod raţional şi
obiectiv. Or, Legea nr. 78/2000 constituie o reglementare specială, derogatorie
de la dreptul comun, care instituie măsuri de prevenire, descoperire şi
sancţionare a faptelor de corupţie şi se aplică unei categorii de persoane clar
circumstanţiate de legiuitor încă din primul articol al legii [...]. Statutul
juridic diferit al acestor persoane, din perspectiva scopului urmărit de
legiuitor prin dispoziţiile Legii nr. 78/2000, justifică stabilirea unui tratament
juridic diferit, cum este şi incriminarea mai severă a infracţiunii de şantaj
în care sunt implicate acestea. Aşa fiind şi întrucât textul de lege criticat
se aplică, fără privilegii sau discriminări, în toate situaţiile ce implică
persoane dintre cele arătate la art. 1 al legii, nu se poate susţine încălcarea
principiului egalităţii în drepturi.[...]
Totodată, Curtea reţine că dispoziţiile de lege
criticate sunt în deplin acord şi cu prevederile art. 23 alin. (12), art. 11 şi
art. 20 din Constituţie raportat la art. 7 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, potrivit cărora nicio
pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul
legii.
Curtea constată că principiul legalităţii incriminării
şi cel al legalităţii pedepsei impun prevederea atât a faptei, cât şi a
pedepsei. Din această perspectivă, analizând textul art. 131 din
Legea nr. 78/2000, nu se poate ajunge la constatarea că legea nu ar prevedea
fapta sau pedeapsa. Dimpotrivă, potrivit textului legii, infracţiunea de
şantaj, prevăzută la art. 194 din Codul penal, în care este implicată o
persoană dintre cele prevăzute la art. 1, se pedepseşte cu închisoare de la 7
la 12 ani. Astfel fiind, Curtea constată că dispoziţiile criticate conţin
suficiente repere pentru a se putea considera că acestea sunt «previzibile» şi
suficient de clare în definirea faptei şi a scopului ilicit al acesteia, în
consecinţă, şi sub acest aspect excepţia urmează a fi respinsă."
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi,
de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele
deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi
al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 131 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea,
descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Adrian
Mureşan în Dosarul nr. 602/64/2008 al Curţii de Apel Braşov - Secţia penală şi
pentru cauze cu minori.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 noiembrie
2009.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru