Decizia Nr.1491 din 15.11.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Decretului nr. 186/1961 privind aderarea Republicii Populare Române la Convenţia pentru recunoaşterea şi executarea sentinţelor arbitrale străine, adoptată la New York, la 10 iunie 1958, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Sanex“ - S.A. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 739/1.285/2010 al Tribunalului Comercial Cluj şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.522D/2010.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, critica vizând aspecte referitoare la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor Decretului nr. 186/1961 de către instanţele judecătoreşti, aspecte ce excedează competenţei de control a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 27 octombrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 739/1.285/2010, Tribunalul Comercial Cluj a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Decretului nr. 186/1961 privind aderarea Republicii Populare Române la Convenţia pentru recunoaşterea şi executarea sentinţelor arbitrale străine, adoptată la New York, la 10 iunie 1958.Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Sanex“ - S.A. din Cluj-Napoca într-o cauză având ca obiect recunoaşterea şi încuviinţarea executării unei hotărâri arbitrale străine.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că Decretul nr. 186/1961 permite pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care o persoană să fie obligată să îndeplinească anumite prestaţii sau să suporte anumite consecinţe patrimoniale negative fără asigurarea unui control judiciar efectiv. Cât timp instanţa de recunoaştere şi de încuviinţare a executării unei hotărâri arbitrale străine este transformată, prin dispoziţiile legale criticate, într-un simplu oficiu al instanţei care a pronunţat hotărârea, fără posibilitatea de a verifica condiţiile de valabilitate a acesteia, accesul liber la justiţie este unul iluzoriu.Tribunalul Comercial Cluj apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, în condiţiile în care dispoziţiile unicului articol al Decretului nr. 186/1961 exprimă voinţa statului român de a adera la dispoziţiile Convenţiei pentru recunoaşterea şi executarea sentinţelor arbitrale străine, adoptată la New York, la 10 iunie 1958. Aceste dispoziţii nu pot contraveni nici Constituţiei în vigoare la momentul respectiv şi nici celei actuale, deoarece manifestarea de voinţă a statului român de a deveni parte semnatară a convenţiei respective reprezintă o expresie a suveranităţii sale, consacrată atât prin art. 17 din Constituţia Republicii Populare Române din 1952, cât şi prin art. 1 alin. (1) din actuala Lege fundamentală.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile Decretului nr. 186/1961 privind aderarea Republicii Populare Române la Convenţia pentru recunoaşterea şi executarea sentinţelor arbitrale străine, adoptată la New York, la 10 iunie 1958, cuprinse în articolul unic, potrivit căruia „Republica Populară Română aderă la Convenţia pentru recunoaşterea şi executarea sentinţelor arbitrale străine, adoptată la New York, la 10 iunie 1958, cu următoarele rezerve:Republica Populară Română va aplica Convenţia numai la diferendele rezultate din raporturi de drept contractuale sau necontractuale care sunt considerate comerciale de către legislaţia sa naţională.Republica Populară Română va aplica Convenţia la recunoaşterea şi executarea sentinţelor date pe teritoriul unui alt stat contractant. În ce priveşte sentinţele date pe teritoriul unor state necontractante, Republica Populară Română va aplica Convenţia numai pe baza reciprocităţii stabilite prin înţelegerea prin înţelegerea între părţi.“În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 11 alin. (2) - Dreptul intern şi dreptul internaţional, art. 20 alin. (2) - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 - Accesul liber la justiţie şi în art. 24 - Dreptul la apărare. De asemenea, sunt considerate a fi încălcate şi prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi ale art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile Decretului nr. 186/1961 consacră aderarea României la Convenţia pentru recunoaşterea şi executarea sentinţelor arbitrale străine, adoptată la New York, la 10 iunie 1958, cu anumite rezerve sub aspectul aplicabilităţii convenţiei, pe de o parte, exclusiv cu privire la diferendele rezultate din raporturi de drept contractuale sau necontractuale care sunt considerate comerciale, şi, pe de altă parte, numai în condiţii de reciprocitate stabilite prin înţelegerea între părţi, în ce priveşte sentinţele date pe teritoriul unor state necontractante.Curtea reţine că autorul excepţiei îşi întemeiază critica pe ipoteza în care instanţa judecătorească ar considera că aplicarea Convenţiei pentru recunoaşterea şi executarea sentinţelor arbitrale străine exclude sarcina probării faptului că hotărârea arbitrală străină are caracter definitiv potrivit legii statului în care hotărârea a fost pronunţată, obligaţie prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. c) şi de art. 171 din Legea nr. 105/1992 privind reglementarea raporturilor de drept internaţional privat.Or, ţinând seama de obiectul de reglementare al Decretului nr. 186/1961, precum şi de motivele invocate de autorul excepţiei, Curtea urmează a respinge critica ca fiind inadmisibilă, aspectele învederate Curţii vizând în mod exclusiv modul de aplicare a actului normativ de către instanţele judecătoreşti române.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Decretului nr. 186/1961 privind aderarea Republicii Populare Române la Convenţia pentru recunoaşterea şi executarea sentinţelor arbitrale străine, adoptată la New York, la 10 iunie 1958, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Sanex“ - S.A. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 739/1.285/2010 al Tribunalului Comercial Cluj.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 noiembrie 2011.PREŞEDINTE,ACSINTE GASPARMagistrat-asistent-şef,Mihaela Senia Costinescu