Decizia Nr.1490 din 15.11.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (10) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Cabinetul Individual de Insolvenţă „Pop Laurenţiu“ din comuna Frecăţei, satul Teliţa, judeţul Tulcea, în Dosarul nr. 7.446/212/2010 al Tribunalului Constanţa - Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.519D/2010.La apelul nominal se prezintă Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă - Filiala Constanţa, prin avocat Cristina Raluca Velea, cu delegaţie la dosar, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul avocatului prezent, care, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (10) din Legea nr. 85/2006, solicită respingerea excepţiei ca fiind inadmisibilă.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, critica vizând aspecte referitoare la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale de către instanţele judecătoreşti.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 13 octombrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 7.446/212/2010, Tribunalul Constanţa - Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (10) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei. Excepţia a fost ridicată de Cabinetul Individual de Insolvenţă „Pop Laurenţiu“ din comuna Frecăţei, satul Teliţa, judeţul Tulcea, într-o cauză având ca obiect soluţionarea căii de atac a recursului.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate vin în contradicţie flagrantă cu prevederile art. 372 şi următoarele din Codul de procedură civilă, statuând că o anumită categorie de bunuri nu poate fi supusă executării silite, chiar în situaţia în care hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă, pronunţată de o instanţă competentă, constituie titlu executoriu. Astfel, printro lege ordinară se derogă de la o lege organică. În plus, lipsa de transparenţă în modul de repartizare şi administrare a fondului de lichidare fiind de notorietate, prin dispoziţiile art. 4 alin. (10) din Legea nr. 85/2006 s-a deschis calea abuzurilor din partea Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă.Tribunalul Constanţa - Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal apreciază că principiul liberului acces la justiţie nu este îngrădit, dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie menţionând faptul că stabilirea procedurii de judecată, în care este inclusă şi procedura executării silite, se face prin lege, iar excluderea prin dispoziţiile legale criticate de la posibilitatea executării silite a sumelor existente în fondul de lichidare administrat de Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă constituie opţiunea legiuitorului.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 4 alin. (10) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I. nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins: „(10) Sumele din fondul de lichidare nu pot face obiectul măsurilor asigurătorii sau al executării silite.“În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (2) referitoare la accesul liber la justiţie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a pronunţat asupra dispoziţiilor criticate, sub aceleaşi aspecte ca şi cele invocate în cauza de faţă, prin Decizia nr. 878 din 30 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 673 din 21 septembrie 2011. Cu acel prilej Curtea a reţinut că „este, prin urmare, incontestabil faptul că excepţia de neconstituţionalitate vizează, în realitate, o chestiune de interpretare a legii în sensul scoaterii de sub incidenţa normei a măsurilor asigurătorii sau a executării silite declanşate de lichidatorii judiciari cu privire la creanţele izvorâte din exercitarea profesiei lor. Însă o atare operaţie ţine strict de competenţa instanţelor judecătoreşti, iar nu de cea a Curţii Constituţionale, motiv pentru care excepţia urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.Fondul de lichidare, instituit prin dispoziţiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 85/2006, a avut drept scop ca, în lipsa disponibilităţilor băneşti ale debitorului falit, din care să se poată efectua cheltuielile prevăzute la alin. (1) al art. 4, să reprezinte o sursă de finanţare pentru acoperirea acestor cheltuieli de lichidare, sens în care prin dispoziţiile art. 4 alin. (6) se prevede şi modalitatea de constituire a acestui fond. Prin urmare, legiuitorul a stabilit cu titlu de principiu care sunt cheltuielile de lichidare, de unde se plătesc acestea (din averea debitorului), precum şi care este soluţia în cazul în care debitorul falit nu are disponibilităţi din care să poată efectua aceste cheltuieli. Astfel a apărut ideea de înfiinţare a unui fond de lichidare instituit prin art. 4 alin. (4) din Legea nr. 85/2006 şi constituit prin dispoziţiile art. 4 alin. (6) din aceeaşi lege.În această situaţie, nu rămâne decât ca instanţa de judecată sesizată cu o cerere de executare a unor astfel de cheltuieli de către lichidatorii care au efectuat cheltuieli cu lichidarea debitorului falit să facă interpretarea sistematică a tuturor dispoziţiilor art. 4 şi să se pronunţe în consecinţă“.Raţiunile care au stat la baza adoptării soluţiei anterioare îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, astfel încât aceasta se impune a fi menţinută.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legii:DECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (10) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Cabinetul Individual de Insolvenţă „Pop Laurenţiu“ din comuna Frecăţei, satul Teliţa, judeţul Tulcea, în Dosarul nr. 7.446/212/2010 al Tribunalului Constanţa - Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 noiembrie 2011.PREŞEDINTE,ACSINTE GASPARMagistrat-asistent-şef,Mihaela Senia Costinescu