Decizia Nr.1480 din 08.11.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, excepţie ridicată de Anastasia Pârvan în Dosarul nr. 946/295/2010 al Judecătoriei Sânnicolau Mare şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 206D/2011.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 21 ianuarie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 946/295/2010, Judecătoria Sânnicolau Mare a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de petenta Anastasia Pârvan într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea unei contestaţii în anulare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece creează o discriminare între judecătorie, care nu dispune de personalitate juridică, şi celelalte persoane juridice, care dispun de personalitate juridică. Astfel, Judecătoria Sânnicolau Mare nu dispune de personalitate juridică. Susţine că, „în această postură de control judiciar, Tribunalul Timiş capacitează Judecătoria Sânnicolau Mare şi numai după aceea va putea examina recursul. Această dependenţă a instanţei de fond de tribunal, nu doar că discriminează, dar implică din start instanţa ierarhic superioară.“Judecătoria Sânnicolau Mare consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece competenţa instanţelor de judecată este precis delimitată de Codul de procedură civilă, prevederile de lege criticate neavând niciun impact asupra competenţei de soluţionare a cauzelor.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, sistemul instanţelor judecătoreşti este reglementat de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, judecătoriile fiind expres reglementate ca fiind parte a sistemului judecătoresc, având o competenţă reglementată prin lege şi fiind conduse de un preşedinte care exercită atribuţii manageriale. Întrucât nicio prevedere constituţională nu statuează ca toate instanţele judecătoreşti să beneficieze de personalitate juridică, nu se poate reţine contrarietatea dintre prevederile legale criticate şi art. 21 şi 126 din Constituţie. Totodată, prevederile de lege criticate nu conţin soluţii de natură să aducă atingere principiilor constituţionale care guvernează înfăptuirea justiţiei, judecarea proceselor în materie fiind dată în competenţa aceloraşi instanţe, potrivit aceloraşi reguli procedurale, părţile din aceste litigii având recunoscute aceleaşi drepturi procesuale.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. Astfel, acestea nu instituie privilegii sau discriminări, întrucât se aplică în mod egal tuturor persoanelor vizate, acestea beneficiind de garanţiile unei justiţii unice, imparţiale şi egale pentru toţi. Totodată, dispoziţiile de lege criticate nu îngrădesc accesul liber al persoanei la justiţie pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime şi nu instituie nicio restrângere a exerciţiului unor drepturi sau libertăţi. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la art. 126 alin. (1), (2) şi (5) din Constituţie, arată că dispoziţiile de lege criticate instituie norme de organizare judiciară şi nu aduc atingere sub niciun aspect regulilor fundamentale privind competenţa instanţelor judecătoreşti şi înfăptuirea justiţiei. Legiuitorul constituant a lăsat la latitudinea legiuitorului ordinar modul concret de reglementare a problemelor care privesc organizarea instanţelor judecătoreşti în aplicarea art. 124-126 din Constituţie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 38 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, prevederi care au următorul cuprins: „Judecătoriile sunt instanţe fără personalitate juridică, organizate în judeţe şi în sectoarele municipiului Bucureşti, potrivit anexei nr. 1.“Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3), (4) şi (5), ale art. 2 alin. (2), ale art. 16 alin. (2), ale art. 20, ale art. 21 alin. (1), ale art. 53, ale art. 73 alin. (3) lit. l), ale art. 124, ale art. 126 alin. (1), (2) şi (5) şi ale art. 148 alin. (2) şi (4).Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a pronunţat asupra dispoziţiilor de lege criticate, raportate la prevederile art. 1 alin. (3), (4) şi (5), ale art. 16 alin. (2), ale art. 53, ale art. 124, ale art. 126 din Legea fundamentală, prin Decizia nr. 855 din 23 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 25 august 2011.Cu acel prilej, Curtea a statuat că statutul judecătorilor, astfel cum este reglementat la nivel constituţional şi infraconstituţional, este acelaşi, indiferent de instanţa judecătorească în cadrul căreia aceştia îşi desfăşoară activitatea. Astfel, hotărârea judecătorească nu poate fi influenţată de gradul instanţei judecătoreşti unde îşi desfăşoară activitatea judecătorul care a pronunţat-o, astfel cum în mod eronat susţine autorul excepţiei, considerând că hotărârea pronunţată de judecătorie „este marcată de lipsa de personalitate a instanţei“.Întrucât criticile de neconstituţionalitate din prezenta cauză privesc, în esenţă, aceleaşi aspecte şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.În final, Curtea constată că celelalte dispoziţii constituţionale invocate de către autorul excepţiei nu au legătură cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 alin. (1) din Legea nr. 304/2004.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, excepţie ridicată de Anastasia Pârvan în Dosarul nr. 946/295/2010 al Judecătoriei Sânnicolau Mare.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 noiembrie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiorean