DECIZIE   Nr. 1452 din 5 noiembrie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 317 alin. 1 din Codul de procedura civila

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 877 din 16 decembrie 2009

Tudorel Toader                      - preşedinte

Nicolae Cochinescu              -judecător

Aspazia Cojocaru                  -judecător

Acsinte Gaspar                     -judecător

Petre Lăzăroiu                       -judecător

Puskas Valentin Zoltan         -judecător

Augustin Zegrean                 -judecător

Carmen-Cătălina Gliga         - procuror

Maria Bratu                           - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 317 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ion Stoian în Dosarul nr. 45.741/3/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.

La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepţiei, domnul avocat Ştefan Olteanu. Lipseşte cealaltă parte, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Apărătorul părţii prezente solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, susţinând oral aceleaşi motive de neconstituţionalitate pe care le-a invocat în faţa instanţei de judecată. Depune note scrise.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având   în   vedere   actele   şi   lucrările   dosarului,   constată următoarele:

Prin Incheierea din 6 mai 2009, pronunţată în Dosarul nr. 45.741/3/2008, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 317 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ion Stoian.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate contravin art. 16, 126 şi 129 din Constituţie, art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 8 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, deoarece limitează dreptul de a formula contestaţie în anulare a unei hotărâri judecătoreşti la cazul în care motivele contestaţiei nu au putut fi invocate pe calea apelului sau a recursului.

Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă consideră că prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare,  punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 317 alin. 1 din Codul de procedură civilă, având următorul cuprins:

„(1) Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:

1. când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii;

2.  când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă."

Dispoziţiile constituţionale considerate a fi încălcate sunt cele ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 126 - Instanţele judecătoreşti şi art. 129 privind folosirea căilor de atac. Este invocată şi încălcarea art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi a art. 8 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

Examinând excepţia, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii prevederilor art. 317 din Codul de procedură civilă într-o cauză cu o motivare similară.

Astfel, prin Decizia nr. 465 din 2 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 287 din 4 mai 2009, Curtea a reţinut că prevederile art. 317 din Codul de procedură civilă nu au în vedere hotărârile judecătoreşti susceptibile de a fi atacate pe căile ordinare de atac, care oferă părţilor cadrul procesual adecvat în care să îşi poată exercita, cu diligentă, drepturile procesuale de pe poziţii de egalitate, ci se referă la hotărârile irevocabile, împotriva cărora mai pot fi exercitate doar căile extraordinare de atac, aşa cum este cazul contestaţiei în anulare. Legiuitorul a prevăzut cazurile în care poate fi atacată o hotărâre irevocabilă pe calea contestaţiei în anulare, tocmai pentru a garanta echitatea actului de justiţie şi pentru a-l pune pe justiţiabilul care nu a putut invoca, din motive, desigur, neimputabile lui, nelegalitatea citării şi/sau încălcării dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă, într-o situaţie egală cu cel care a invocat aceste motive în apel sau în recurs, cu intenţia de a crea un tratament juridic egal între aceştia.

De asemenea, Curtea a mai reţinut că, odată invocate pe calea apelului sau a recursului, aceste motive urmează a fi cenzurate de către instanţă, care se va pronunţa asupra lor, astfel încât nepronunţarea asupra acestor motive în faza recursului dă posibilitatea părţii interesate să le invoce în cadrul contestaţiei în anulare, potrivit art. 317 alin. (2) din Codul de procedură civilă. Din moment ce partea a putut invoca aceste motive pe calea apelului sau a recursului, ar fi de prisos să i se mai acorde încă o dată această posibilitate pe calea contestaţiei în anulare.

In consecinţă, Curtea a constatat că textul de lege criticat este în concordanţă atât cu dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, cât şi cu cele ale art. 16 din Constituţie, deoarece constituie o garanţie a procesului echitabil şi se aplică, în mod egal, tuturor justiţiabililor ce intră sub incidenţa normei legale.

Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să conducă la schimbarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de fată.

In plus, Curtea constată că textul de lege criticat constituie o normă de procedură pe care legiuitorul este abilitat să o instituie în temeiul art. 126 alin. (2) din Constituţie, cu condiţia ca acestea să nu contravină principiilor consacrate de Legea fundamentală.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 317 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ion Stoian în Dosarul nr. 45.741/3/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 noiembrie 2009.

PREŞEDINTE,

prof. univ. dr. TUDOREL TOADER

Magistrat-asistent,

Maria Bratu