DECIZIE Nr.
1440 din 5 noiembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 399 si art. 720 8 din Codul de
procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 881 din 17 decembrie 2009
Tudorel Toader - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Maria Bratu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 399 şi art. 7208 din Codul
de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Valmet
Producţion" - S.R.L, din Hunedoara în Dosarul nr. 2.254/243/2008 al
Tribunalului Hunedoara - Secţia civilă.
La apelul nominal răspunde, pentru partea Societatea
Comercială „Rominko" - S.A. din Bucureşti, doamna avocat Maria
Acostăchioae, lipsind autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost
legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Apărătorul părţii prezente solicită respingerea
excepţiei, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. In acest
sens, depune note scrise.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate. Invocă
jurisprudenţa în materie a Curţii.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 23 februarie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 2.254 243/2008, Tribunalul Hunedoara - Secţia civilă a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.
399 şi art. 7208 din Codul de procedură civilă, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Valmet Producţion" - S.R.L, din
Hunedoara.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor
art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece art. 399 din Codul de procedură
civilă limitează apărările contestatorului doar la chestiuni de procedură, iar
art. 7208 permite persoanelor care au calitatea de comerciant să
pornească acte de executare silită în temeiul unor hotărâri judecătoreşti care
nu au caracter definitiv, spre deosebire de persoanele neavând această
calitate, care nu pot cere executarea silită decât pe baza unor hotărâri
definitive.
Tribunalul Hunedoara - Secţia civilă consideră că excepţia este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile legale criticate sunt constituţionale, invocând jurisprudenţa în
materie a Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
părţii prezente, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate,
raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 399 şi art. 7208 din Codul de procedură
civilă, care au următorul cuprins:
- Art. 399: „Impotriva executării silite, precum şi
împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei
interesaţi sau vătămaţi prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat
procedura prevăzută de art. 2811, se poate face contestaţie şi în
cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau
aplicarea titlului executoriu, precum şi în cazul în care organul de executare
refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în
condiţiile prevăzute de lege.
Nerespectarea dispoziţiilor privitoare la executarea
silită însăşi sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancţiunea
anulării actului nelegal.
De asemenea, după ce a început executarea silită,
cei interesaţi sau vătămaţi pot cere, pe calea contestaţiei la executare, şi
anularea încheierii prin care s-a dispus învestirea cu formula executorie, dată
fără îndeplinirea condiţiilor legale.
In cazul în care executarea silită se face în
temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţă judecătorească,
se pot invoca în contestaţia la executare apărări de fond împotriva titlului
executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.";
- Art. 7208: „Hotărârile date în primă
instanţă privind procesele şi cererile în materie comercială sunt executorii.
Exercitarea apelului nu suspendă de drept executarea."
Textul constituţional invocat este cel al art. 16 alin.
(1) privind egalitatea în drepturi.
Examinând excepţia, Curtea observă că asupra
constituţionalităţii dispoziţiilor art. 399 din Codul de procedură civilă s-a
mai pronunţat, de exemplu prin Decizia nr. 249 din 12 iunie 2003, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din 29 iulie 2003, Decizia nr.
722 din 17 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 593 din 7 august 2008, şi Decizia nr. 1.410 din 16 decembrie 2008,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 26 martie
2009.
Curtea a reţinut, în esenţă, „că procedura contestaţiei
la executare este destinată să înlăture neregularitătile comise cu prilejul
urmăririi silite sau să expliciteze titlul executoriu ce urmează a fi
valorificat. In cadrul soluţionării contestaţiei, instanţa nu poate examina
împrejurări care vizează fondul cauzei şi care sunt de natură să repună în
discuţie hotărâri care emană de la organe cu activitate jurisdicţională în faţa
cărora au avut loc dezbateri contradictorii, părţile având posibilitatea, cu
acel prilej, de a invoca apărările de fond necesare. O soluţie contrară sub
acest aspect ar nesocoti principiul autorităţii de lucru judecat, ceea ce este
inadmisibil.
De altfel, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie,
stabilirea competenţei instanţelor şi a procedurii de judecată constituie
atributul exclusiv al legiuitorului, acesta fiind ţinut desigur ca în procesul
de legiferare să se circumscrie cadrului constituţional".
In ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor
art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, Curtea a constatat că textul de lege
criticat nu creează nicio discriminare între părţile raportului juridic,
întrucât nu se poate reţine o similitudine între situaţia juridică a
debitorilor şi cea a creditorilor, de natură să permită caracterizarea
regimului juridic diferenţiat ce le este aplicabil ca fiind discriminatoriu.
Referitor la constituţionalitatea art. 7208
din Codul de procedură civilă, Curtea, prin Decizia nr. 578 din 14 aprilie
2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 din 21 mai
2009, făcând referire la jurisprudenţa anterioară, a statuat că „art. 7208
din Codul de procedură civilă dă expresie principiului celerităţii în ceea ce
priveşte executarea hotărârilor pronunţate în cauze comerciale, instituind în
acest scop un tratament juridic diferenţiat pentru părţile unui litigiu
comercial", precum şi că, „în ipoteza admiterii apelului şi a schimbării
în tot sau în parte a hotărârii care a fost deja executată, cel prejudiciat are
dreptul la întoarcerea executării, etapă procesuală în care îşi va putea
formula toate apărările pe care le consideră necesare, beneficiind de toate
garanţiile unui proces echitabil".
Curtea a mai reţinut că, potrivit art. 280 alin. 1 din
Codul de procedură civilă, debitorul are deschisă calea unei acţiuni pentru
suspendarea execuţiei vremelnice, cerere care se va judeca de instanţa de apel,
dispoziţiile art. 403 alin. 3 din acelaşi cod fiindu-i aplicabile.
Deosebit de această posibilitate, debitorul are
deschisă şi calea unei contestaţii la executare în temeiul prevederilor art.
399 alin. 1 din Codul de procedură civilă, putând beneficia chiar şi de o
suspendare a executării silite potrivit art. 403 alin. 1 din acelaşi cod,
condiţionat de depunerea unei cauţiuni fixate de instanţă, astfel încât
susţinerile referitoare la încălcarea principiului egalităţii în drepturi sunt
neîntemeiate.
Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de
natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia
şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi menţin valabilitatea si în
cauza de fată.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 399 şi art. 7208 din Codul de procedură civilă,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Valmet Producţion" - S.R.L,
din Hunedoara în Dosarul nr. 2.254/243/2008 al Tribunalului Hunedoara - Secţia
civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 noiembrie
2009.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. TUDOREL TOADER
Magistrat-asistent,
Maria Bratu