DECIZIE   Nr. 1435 din 5 noiembrie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 97 alin. (5) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor în Romania

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 879 din 16 decembrie 2009

Tudorel Toader                               - preşedinte

Nicolae Cochinescu                        -judecător

Aspazia Cojocaru                           -judecător

Acsinte Gaspar                               -judecător

Petre Lăzăroiu                                -judecător

Puskas Valentin Zoltan                   -judecător

Augustin Zegrean                           -judecător

Carmen-Cătălina Gliga                   - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi      - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 97 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Muhammad Nawaz în Dosarul nr. 505/59/2009 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, invocând Decizia nr. 714/2009 a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Incheierea din 12 mai 2009, pronunţată în Dosarul nr. 505/59/2009, Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 97 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România.

Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Muhammad Nawaz într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect prelungirea măsurii de luare în custodie publică.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 97 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 încalcă liberul acces la justiţie, dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil, dreptul la libertate şi siguranţă, precum şi principiul independenţei justiţiei, „în măsura în care acestea nu reglementează o procedură clară de prelungire a perioadei de luare în custodie publică", precum şi prin limitarea duratei acestei proceduri. Astfel, se susţine că soluţia prelungirii custodiei este impusă instanţei prin lege, fără ca părţile să beneficieze de un proces echitabil, deoarece procedura exceptează reclamanta - „M.I.R.A." - de la obligaţia plăţii taxei de timbru pentru acţiunea introdusă, iar pârâtului - cetăţean străin - nu îi sunt respectate garanţiile procesuale specifice procesului echitabil, constând în asigurarea unui translator în limba maternă, admiterea de probe, angajarea unui apărător şi aducerea la cunoştinţă a măsurilor adoptate împotriva sa, alături de drepturile şi obligaţiile ce îi revin în timpul şederii în centrele de cazare pentru străini. In plus, arată că măsura luării în custodie publică pe o perioadă de 5 luni este excesivă, având în vedere că în procesele penale măsura arestării se ia din 30 în 30 de zile. Or, pe parcursul celor 5 luni, instanţa nu are posibilitatea efectuării vreunui control pentru a verifica dacă autoritatea competentă face demersurile necesare pentru ca străinul să părăsească ţara, acesta din urmă fiind împiedicat, prin lipsirea de libertate şi a libertăţii de circulaţie, să facă el însuşi demersuri în acest sens. De asemenea, autorul excepţiei critică dispoziţiile art. 97 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 şi sub aspectul lipsei de claritate şi precizie a acestora pentru a asigura suficiente garanţii că măsurile privative de libertate sunt legale.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile art. 97 alin. (5) din ordonanţa criticată nu încalcă prevederile din Constituţia României, „în măsura în care Curtea Constituţională apreciază că această reglementare respectă cerinţele de claritate şi previzibilitate impuse de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului cu privire la măsurile de lipsire de libertate".

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Avocatul Poporului, în punctul său de vedere, apreciază că dispoziţiile art. 97 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 sunt în concordanţă cu normele constituţionale şi convenţionale pretins încălcate, astfel cum a reţinut Curtea Constituţională prin Decizia nr. 28/2009 sau nr.'158/2009.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 97 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, cu următorul conţinut:

- Art. 97. - Luarea în custodie publică a străinilor: „(5) Prelungirea duratei de luare în custodie publică a străinilor prevăzuţi la alin. (2) care nu au putut fi îndepărtaţi de pe teritoriul României în termen de 30 de zile se dispune de către curtea de apel în a cărei rază de competenţă teritorială se află locul de cazare, la solicitarea motivată a Oficiului Român pentru Imigrări. Instanţa trebuie să se pronunţe înainte de expirarea termenului luării în custodie publică dispuse anterior, iar hotărârea instanţei este irevocabilă."

Autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) referitoare la principiul separaţiei puterilor în stat, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 20 alin. (1) referitoare la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor constituţionale privind drepturile omului în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte, art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 23 alin. (1) privind inviolabilitatea libertăţii individuale şi a siguranţei persoanei, art. 24 - Dreptul la apărare şi ale art. 124 alin. (3) potrivit cărora „Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii". Sunt invocate, de asemenea, prevederile art. 5 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la libertate şi la siguranţă.

Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată că dispoziţiile de lege criticate au mai fost supuse în repetate rânduri controlului de constituţionalitate sub aceleaşi aspecte ca şi cele sesizate de autorul prezentei excepţii. Prin Decizia nr. 714 din 7 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 449 din 30 iunie 2009, sau Decizia nr. 158 din 10 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 9 martie 2009, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 97 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, stabilind că „prelungirea duratei de luare în custodie publică a străinilor care nu au putut fi îndepărtaţi de pe teritoriul României constituie o măsură solicitată unei instanţe de judecată, respectiv curtea de apel în a cărei rază de competenţă teritorială se află locul de cazare, şi hotărâtă de aceasta în cadrul unui proces care întruneşte toate exigenţele cerute unui proces echitabil într-o societate democratică. Sunt astfel garantate atât accesul liber la justiţie al pârâtului şi exercitarea dreptului la apărare, cât şi independenţa judecătorului, acesta urmând să hotărască în mod liber, nicio prevedere din textul de lege criticat nefiind de natură să îl direcţioneze în mod automat spre o anumită soluţie. In ceea ce priveşte susţinerea referitoare la exceptarea Ministerului Administraţiei şi Internelor, prin Oficiul Român pentru Imigrări, în calitate de reclamant, de la plata taxei de timbru pentru acţiunea introdusă, Curtea constată că autorii excepţiei sunt de fapt nemulţumiţi de lipsa din cuprinsul textelor de lege criticate a unor prevederi care să impună acestei autorităţi obligaţia plăţii unei astfel de taxe".

Curtea constată că cele reţinute prin deciziile evocate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, de vreme ce nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea acestei jurisprudenţe.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 97 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Muhammad Nawazîn Dosarul nr. 505/59/2009 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 noiembrie 2009.

PREŞEDINTE,

prof. univ. dr. TUDOREL TOADER

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi