DECIZIE Nr.
1424 din 2 noiembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 222 si art. 282 din Legea nr. 53/2003
- Codul muncii, ale art. 73 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea
conflictelor de munca si ale art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 71 din 27 ianuarie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Valentina Bărbăţeanu -
magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Antonia Constantin.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 222 şi art. 282 din Legea nr. 53/2003
- Codul muncii, ale art. 73 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea
conflictelor de muncă şi ale art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr.
54/2003, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Petrom" - S.A. din
Bucureşti în Dosarul nr. 16.034/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a
VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, care formează obiectul
Dosarului nr. 1.081 D/2010 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr.
1.082D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi
prevederi legale, ridicată de acelaşi autor în Dosarul nr. 17.473/3/2008 al
Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări
sociale.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, văzând identitatea de obiect al
cauzelor menţionate, pune în discuţie problema conexării lor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
propunerea de conexare a acestor cauze.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr.
47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.082D/2010 la Dosarul nr.
1.081D/2010, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei ca inadmisibilă, apreciind că nu se justifică
reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine
următoarele:
Prin încheierile din 12 martie 2010 şi 19 februarie
2010, pronunţate în dosarele nr. 16.034/3/2009 şi nr. 17.473/3/2008, Tribunalul Bucureşti - Secţia a
VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 222 şi art. 282 din
Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ale art. 73 din Legea nr. 168/1999 privind
soluţionarea conflictelor de muncă şi ale art. 28 alin. (2) din Legea
sindicatelor nr. 54/2003. Excepţia a fost ridicată
de Societatea Comercială „Petrom" - S.A. din Bucureşti în cauze având ca
obiect drepturi băneşti.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine în esenţă, că prevederile de lege criticate încalcă
dreptul la un proces echitabil şi aduc atingere dreptului la apărare, întrucât „nu impun imperativ ca sindicatele să fie
parte în proces". Se arată că „soluţia legislativă actuală nu recunoaşte
posibilitatea pentru unitate să cheme în judecată, pe cale separată sau pe cale
incidentală, sindicatele în calitatea lor de parteneri de dialog social".
Impunerea unei diferenţieri de regim juridic între conflictele de interese şi
conflictele de drepturi, prin aceea că în conflictele de interese participarea
sindicatelor este „obligatorie şi exclusivă", iar în cele de drepturi este
„aleatorie şi accesorie", „dă ocazia legiuitorului să legifereze
incoerent, de la un text legal la altul soluţia fiind diametral opusă",
iar „inadaptarea la realitatea socială este dublată de incoerenţa legislativă a
consacrării unor soluţii diferite pentru subipoteza conflictelor de
drepturi".
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de
muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
modalitatea în care au fost reglementate dispoziţiile care stabilesc procedura
de judecată fiind o opţiune a legiuitorului, iar aplicarea acestora făcându-se
în mod echitabil atât angajatorilor, cât şi angajaţilor, fără a fi favorizată o
categorie sau alta.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere
cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 222'şi art. 282 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie
2003, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 73 din Legea nr.
168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999, cu modificările
şi completările ulterioare, şi ale art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr.
54/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 5
februarie 2003. Prevederile de lege criticate au următorul conţinut:
- Art. 222 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii: „La cererea membrilor lor, sindicatele pot să îi reprezinte pe aceştia
în cadrul conflictelor de drepturi.";
- Art. 282 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii: „Pot fi părţi în conflictele de muncă:
a) salariaţii, precum şi orice altă persoană
titulară a unui drept sau a unei obligaţii în temeiul prezentului cod, al altor
legi sau al contractelor colective de muncă;
b) angajatorii - persoane fizice şi/sau persoane juridice -, agenţii de muncă temporară,
utilizatorii, precum şi orice altă persoană care beneficiază de o muncă
desfăşurată în condiţiile prezentului cod;
c) sindicatele şi patronatele;
d) alte persoane juridice sau fizice care au această
vocaţie în temeiul legilor speciale sau al Codului de procedură civilă.";
- Art. 73 din Legea nr. 168/1999: „Cererile pot fi formulate de cei ale căror drepturi au fost încălcate, după
cum urmează:
a) măsurile unilaterale de executare, modificare,
suspendare sau încetare a contractului de muncă, inclusiv deciziile de imputare
sau angajamentele de plată a unor sume de bani, pot fi contestate în termen de
30 de zile de la data la care cel interesat a luat cunoştinţă de măsura
dispusă;
b) constatarea nulităţii unui contract individual
sau colectiv de muncă poate fi cerută de părţi pe întreaga perioadă în care
contractul respectiv este în fiinţă;
c) constatarea încetării unui contract colectiv de
muncă poate fi cerută până la încheierea unui nou contract colectiv de muncă;
d) plata despăgubirilor pentru pagubele cauzate şi
restituirea unor sume care au format obiectul unor plăţi nedatorate pot fi
cerute de salariaţi în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.";
- Art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003: „(2) In exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1)
organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de
lege, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, fără a
avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză. Acţiunea nu va putea
fi introdusă sau continuată de organizaţia sindicală dacă cel în cauză se opune
sau renunţă la judecată."
Autorul excepţiei consideră că textele de lege
criticate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) care
statuează şi garantează valorile supreme ale statului român, art. 9 privind
sindicatele, patronatele şi asociaţiile profesionale, art. 16 alin. (1) şi (2)
care consacră principiul egalităţii în drepturi, art. 20 alin. (1) referitoare
la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 24 alin. (1) care
garantează dreptul la apărare, art. 40 alin. (1) referitor la dreptul de
asociere, art. 41 alin. (5) privind munca şi protecţia socială a muncii şi art.
53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
observă că dispoziţiile de lege criticate au mai constituit obiect al
controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi texte din Legea
fundamentală şi prin prisma unor critici identice. Prin Decizia nr. 473 din 20
aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din
28 iunie 2010, Curtea a constatat că autorul excepţiei de neconstituţionalitate
urmăreşte, de fapt, modificarea şi completarea textelor de lege criticate, fapt
ce excedează competenţei Curţii Constituţionale, aşa cum rezultă din
prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992. Totodată, prin Decizia nr.
705 din 25 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 28 iunie 2010, instanţa de
contencios constituţional a reţinut că aspectele invocate în motivarea
excepţiei reprezintă, în realitate, probleme de interpretare şi aplicare a
legii, ce sunt de competenţa instanţelor de judecată, iar nu a instanţei de
contencios constituţional. In plus, eventualele necorelări de ordin legislativ
dintre dispoziţiile Legii nr. 168/1999 şi cele ale Legii nr. 53/2003 nu pot
forma obiect al controlului de constituţionalitate şi nici nu pot fi invocate
drept argument în sprijinul susţinerii neconstituţionalităţii unor
reglementări. Examinarea acestora nu intră în sfera de competenţă a Curţii
Constituţionale, ci în competenţa exclusivă a Parlamentului de a interveni pe
calea unor modificări, completări sau abrogări pentru a asigura ordinea
juridică necesară.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea acestei jurisprudenţe, soluţia şi
considerentele deciziilor menţionate îşi menţin valabilitatea şi în cauza de
faţă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 222 şi art. 282 din Legea nr.
53/2003 - Codul muncii, ale art. 73 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea
conflictelor de muncă şi ale art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr.
54/2003, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Petrom" - S.A. din
Bucureşti în dosarele nr. 16.034/3/2009 şi 17.473/3/2008 ale Tribunalului
Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 noiembrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăteanu