DECIZIE Nr.
1420 din 5 noiembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 100 alin. (3) lit. e) si art. 111
alin. (1) lit. c) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind
circulatia pe drumurile publice
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 889 din 18 decembrie 2009
Tudorel Toader - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 100 alin. (3) lit. e) şi art. 111
alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind
circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Marin Alexandru Tudor în
Dosarul nr. 17.917/197/2008 al Judecătoriei Braşov.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că
textele de lege criticate sunt conforme prevederilor constituţionale invocate
de autorul acesteia.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 26 martie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 17.917/197/2008, Judecătoria Braşov a sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 100 alin. (3) lit. e)
şi art. 111 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. Excepţia de
neconstituţionalitate a fost ridicată de Marin Alexandru Tudor într-o cauză
având ca obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva unui proces-verbal
de constatare şi sancţionare a unei contravenţii.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că nu a beneficiat de prezumţia de
nevinovăţie, consacrată de art. 23 alin. (11) din Legea fundamentală, întrucât
sancţiunea a fost aplicată de către un poliţist, care nu prezintă garanţii de
independenţă şi imparţialitate. Susţine că instituirea unui regim sancţionator
contravenţional, cu consecinţa aplicării, în mod cumulativ, de sancţiuni
constând în puncte de amendă, suspendarea permisului de conducere, puncte de
penalizare şi măsuri administrative, determină o restrângere excesivă a unor
drepturi, în contradicţie cu prevederile din Constituţie cuprinse la art. 15 - „Universalitatea"
şi la art. 53 alin. (1) referitoare la restrângerea exerciţiului unor
drepturi şi al unor libertăţi. Totodată, îşi motivează critica şi prin
raportare la dispoziţiile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la
justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi la cele ale art. 25 alin. (1),
care garantează dreptul la liberă circulaţie, în ţară sau în străinătate.
Judecătoria Braşov apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul opinează în
sensul respingerii, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile de lege ce formează obiectul excepţiei sunt constituţionale,
fiind în deplină concordanţă cu prevederile din Legea fundamentală invocate de
autorul excepţiei.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, concluziile procurorului, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 100 alin. (3) lit. e) şi art. 111 alin. (1) lit. c)
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe
drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
670 din 3 august 2006, astfel cum au fost modificate şi completate prin
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2007, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 443 din 29 iunie 2007. Textele de lege criticate au
următorul cuprins:
- Art. 100 alin. (3) lit. e): „(3) Constituie
contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de
sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a
suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile
săvârşirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor
fapte: (...)
e) nerespectarea regulilor privind depăşirea.";
- Art. 111 alin. (1) lit. c): „(1) Permisul de
conducere sau dovada înlocuitoare a acestuia se reţine în următoarele cazuri:
(...)
c) la săvârşirea uneia dintre contravenţiile
prevăzute la art. 100 alin. (3), art. 101 alin. (3), art. 102 alin. (3) şi în
situaţia prevăzută la art. 115 alin. (1)."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că textele de lege criticate se rezumă la a institui sancţiuni
corespunzătoare săvârşirii unor contravenţii la regimul circulaţiei pe
drumurile publice, fără să facă vreo referire la aspecte legate de modalitatea
de constatare şi aplicare a acestora. Prin urmare, susţinerile potrivit cărora
autorul excepţiei nu a beneficiat de prezumţia de nevinovăţie, consacrată de
art. 23 alin. (11) din Legea fundamentală, întrucât sancţiunea a fost aplicată
de către un poliţist, care nu prezintă garanţii de independenţă şi imparţialitate,
sunt irelevante în cauză. Astfel de critici ar putea fi, eventual, formulate
împotriva prevederilor art. 109 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 195/2002, potrivit cărora constatarea contravenţiilor şi aplicarea
sancţiunilor se fac direct de către poliţistul rutier. Dar nu acest articol
constituie obiect al excepţiei de neconstituţionalitate, astfel că instanţa de
contencios constituţional nu poate analiza această critică, fiind ţinută de
cele reţinute în încheierea de sesizare de către instanţa în faţa căreia a fost
ridicată excepţia. Din aceleaşi motive, Curtea consideră irelevantă şi
motivarea excepţiei prin raportare la dispoziţiile art. 21 din Constituţie,
care garantează accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil.
In ceea ce priveşte nemulţumirea autorului excepţiei
faţă de prevederea cumulativă a mai multor sancţiuni pentru aceeaşi faptă,
Curtea reiterează cele reţinute în jurisprudenţa sa, reprezentată, de exemplu,
de Decizia nr. 1.047 din 13 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 816 din 29 noiembrie 2007. Astfel, în cazul săvârşirii
unor contravenţii la regulile de circulaţie rutieră, reglementarea prin lege,
pe lângă sancţiunea principală, amenda, şi a uneia sau mai multor sancţiuni
complementare nu este de natură a încălca dispoziţiile constituţionale, aceste
sancţiuni având drept scop înlăturarea stării de pericol şi preîntâmpinarea
săvârşirii altor fapte interzise de lege.
Totodată, Curtea a statuat că prevederile constituţionale
ale art. 25, care consacră dreptul la liberă circulaţie, nu au legătură cu
dispoziţiile de lege cuprinse în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
195/2002. Dreptul la liberă circulaţie, astfel cum a fost consacrat la nivel
constituţional, vizează libertatea de mişcare a cetăţeanului, atât pe
teritoriul României, cât şi în afara teritoriului ţării, fără să includă însă
şi dreptul de a conduce autovehicule, respectiv de a deţine un permis de
conducere auto. Prevederile constituţionale menţionate nu fac referire şi la
mijloacele de transport prin care se realizează libera circulaţie, In scopul
valorificării acestui drept, cetăţenii pot folosi orice mijloace de transport
(rutiere, feroviare, aeriene, fluviale, navale, mijloace de transport în comun
sau personale), cu condiţia respectării regulilor impuse prin actele normative
care reglementează utilizarea acestora. Stabilirea unor astfel de reguli în
ceea ce priveşte circulaţia pe drumurile publice, inclusiv în ceea ce priveşte
reţinerea permisului de conducere, respectiv suspendarea exercitării dreptului
de a conduce autovehicule, are ca scop, potrivit art. 1 alin. (2) din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, „asigurarea desfăşurării fluente şi în
siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi ocrotirea vieţii,
integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor participante la trafic sau
aflate în zona drumului public, protecţia drepturilor şi intereselor legitime
ale persoanelor respective [...]" şi nu este de natură să încalce, pentru motivele
arătate, dreptul fundamental reglementat de art. 25 din Constituţie. In acest
sens s-a pronunţat Curtea Constituţională, de exemplu, prin Decizia nr. 210 din
13 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267
din 20 aprilie 2007.
Curtea constată că nu poate reţine nici critica cu
privire la încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 53 referitoare la
restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, întrucât
reţinerea permisului de conducere sau a dovezii înlocuitoare a acestuia în
cazul săvârşirii uneia dintre contravenţiile la care face trimitere art. 111
alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 vizează
atingerea scopurilor enunţate de dispoziţiile art. 1 alin. (2) din acelaşi act
normativ, citate mai sus. Aşadar, reglementarea unor sancţiuni contravenţionale
pentru încălcarea acestor reguli este deplin justificată, din perspectiva
interesului general ocrotit.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 100 alin. (3) lit. e) şi art. 111 alin. (1) lit. c) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile
publice, excepţie ridicată de Marin Alexandru Tudor în Dosarul nr.
17.917/197/2008 al Judecătoriei Braşov.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 noiembrie
2009.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. TUDOREL TOADER
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăţeanu