DECIZIE Nr.
1416 din 5 noiembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) coroborat cu art. 82
alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul
strainilor în Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 841 din 7 decembrie 2009
Tudorel Toader - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) coroborat cu art. 82
alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul
străinilor în România, excepţie ridicată de Li Zongping în Dosarul nr.
4.229/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios
administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 10 februarie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 4.229/2/2008, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) coroborat cu art. 82
alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul
străinilor în România. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de
Li Zongping într-o cauză având ca obiect anularea deciziei de returnare de pe
teritoriul României emise de Oficiul Român pentru Imigrări şi prelungirea
dreptului de şedere în scopul desfăşurării de activităţi comerciale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textele de lege criticate „sunt lipsite
de precizie şi claritate, neîndeplinind criteriul de calitate prevăzut de
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în
înţelesul dat de practica jurisprudenţiala a Curţii Europene a Drepturilor
Omului". Arată că acestea nu oferă „o indicare precisă a normelor
aplicabile în situaţia sa şi nu protejează suficient împotriva arbitrariului şi
abuzurilor Oficiului Român pentru Imigrări pe străinii beneficiari ai unui
drept de şedere temporară pentru desfăşurarea de activităţi comerciale care au
realizat în România investiţii de capital şi tehnologie de peste 100.000
EUR". Susţine că textele de lege criticate ar trebui să cuprindă precizări
cu privire la situaţia în care depăşirea perioadei aprobate constituie şedere
ilegală de natură să justifice emiterea unei dispoziţii de returnare. Mai arată
că acestea „au încurajat autoritatea pârâtă la decizii arbitrare în sensul că,
în numeroase situaţii similare cu a reclamantului, când alţi străini au
înregistrat întârzieri la prelungirea dreptului de şedere, a aprobat cererea
acestora, sancţionând respectiva întârziere cu amenda, şi nu cu emiterea unei
decizii de returnare, ca în cazul reclamantului". Susţine că, în urma
aplicării textelor de lege criticate, poate înregistra pierderi financiare
majore, care ar duce la falimentarea societăţii comerciale la care este asociat
unic şi la pierderea investiţiilor imobiliare realizate în România.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că prevederile de lege ce formează obiect al excepţiei sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, concluziile procurorului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 11 alin. (1) coroborat cu art. 82 alin. (3) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în
România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5
iunie 2008. Textele de lege criticate au următorul cuprins:
- Art. 11 alin. (1): „Străinii aflaţi temporar în
mod legal în România pot rămâne pe teritoriul statului român numai până la data
la care încetează dreptul de şedere stabilit prin viză sau, după caz, prin permisul
de şedere.";
- Art. 82 alin. (3): „(3) Decizia de returnare dă
posibilitatea străinului să părăsească ţara neînsoţit, astfel:
a) în termen de 15 zile, pentru:
(i)străinul a cărui şedere a devenit ilegală;
(ii)străinul a cărui viză a fost anulată sau
revocată;
(iii)foştii solicitanţi de azil pentru care s-a
finalizat procedura de azil;
b)în termen de 30 de zile, pentru străinul căruia
i-a fost anulat sau revocat dreptul de şedere temporară ori i-a fost refuzată
prelungirea acestui drept;
c)în termen de 90 de zile, pentru:
(i)străinul căruia i-a fost anulat sau revocat
dreptul de şedere temporară pentru desfăşurarea de activităţi comerciale ori
i-a fost refuzată prelungirea acestui drept, precum şi membrii de familie ai
acestuia care au beneficiat de un drept de şedere pentru reîntregirea
familiei;
(ii)străinul căruia i-a încetat dreptul de
şedere permanentă, dacă nu îndeplineşte condiţiile de prelungire a dreptului
de şedere temporară pentru unul din scopurile prevăzute în prezenta ordonanţă
de urgenţă."
In opinia autorului excepţiei, prevederile de lege
criticate contravin dispoziţiilor art. 44 din Constituţie şi celor ale art. 1
paragraful 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la protecţia
dreptului de proprietate privată.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
observă că, în cauza de faţă, autorul acesteia este nemulţumit, în primul rând,
de modul în care Oficiul Român pentru Imigrări face aplicarea normelor ce
constituie obiectul excepţiei. In plus, din motivarea excepţiei se înţelege că
se tinde la o modificare a prevederilor de lege criticate, în sensul
introducerii anumitor precizări. Or, aceste aspecte excedează competenţei Curţii
Constituţionale, care nu poate cenzura modul de interpretare şi aplicare a
legii de către Oficiul Român pentru Imigrări, întrucât aceasta ar însemna o
imixtiune în activitatea autorităţilor publice, de natură să aducă atingere
principiului constituţional al separaţiei puterilor în stat. Totodată, potrivit
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională nu poate
modifica sau completa prevederile de lege supuse controlului de
constituţionalitate, acest text de lege fiind o consecinţă a dispoziţiilor
constituţionale care consacră rolul Parlamentului de unică autoritate
legiuitoare a ţării.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) coroborat cu art. 82
alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul
străinilor în România, excepţie ridicată de Li Zongping în Dosarul nr.
4.229/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios
administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 noiembrie
2009.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. TUDOREL TOADER
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăteanu