DECIZIE   Nr. 141 din 23 martie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 401 alin. 1, art. 449, art. 516 pct. 8 si ale art. 518 - 522 din Codul de procedura civila

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 360 din 23 aprilie 2004

    Nicolae Popa             - presedinte
    Costica Bulai            - judecator
    Nicolae Cochinescu       - judecator
    Constantin Doldur        - judecator
    Kozsokar Gabor           - judecator
    Petre Ninosu             - judecator
    Lucian Stangu            - judecator
    Ioan Vida                - judecator
    Florentina Balta         - procuror
    Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 401 alin. 1, art. 449, art. 516 pct. 8 si ale art. 518 - 522 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Vasile Salariu si Lucia Salariu in Dosarul nr. 6.461/2003 al Tribunalului Iasi.
    La apelul nominal lipsesc partile, procedura de citare fiind legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, aratand ca textele de lege criticate nu contravin prevederilor constitutionale invocate, in acest sens existand o constanta jurisprudenta a Curtii. Intrucat nu au aparut elemente noi de natura a justifica schimbarea acestei jurisprudente, se apreciaza ca exceptia este neintemeiata.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 2 octombrie 2003, pronuntata in Dosarul nr. 6.461/2003, Tribunalul Iasi a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 449, art. 516 pct. 8 si ale art. 520 - 522 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Vasile Salariu si Lucia Salariu.
    Or, din examinarea concluziilor scrise ale autorilor exceptiei, asa cum acestea au fost formulate in fata Tribunalului Iasi, Curtea constata ca autorii au inteles sa critice, pe langa dispozitiile retinute de instanta judecatoreasca, si prevederile art. 401 alin. 1, art. 518 si 519 din Codul de procedura civila, asupra carora instanta nu s-a pronuntat prin dispozitivul incheierii de sesizare a Curtii.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arata ca, potrivit dispozitiilor art. 401 alin. 1 din Codul de procedura civila, debitorul nu mai poate formula contestatie la executare daca a depasit termenul de 15 zile, care incepe sa curga de la primul act de executare, chiar daca ulterior au fost efectuate si alte acte de executare care l-au vatamat, in acest mod fiindu-i ingradit liberul acces la justitie.
    De asemenea, se considera ca si prevederile art. 449, art. 516 pct. 8, precum si cele ale art. 518 - 522 din Codul de procedura civila incalca art. 21 din Constitutie. Astfel, potrivit art. 516 pct. 8, actul de adjudecare, considerat titlu de proprietate pentru adjudecatar, constituie titlu executoriu daca imobilul se afla in posesia debitorului. Impotriva acestui act, dispozitiile Codului de procedura civila nu prevad nici o cale de atac, restrangand nejustificat posibilitatea de a solicita desfiintarea vanzarii impotriva tertului adjudecatar doar la cazul de frauda, oricare alte cereri, chiar daca exista temei de nulitate, fiind inadmisibile. Mai mult, textele de lege mentionate sunt considerate a contraveni dispozitiilor constitutionale referitoare la egalitatea cetatenilor in fata legii, precum si celor referitoare la nediscriminare, intrucat, pe de o parte, art. 449 alin. 2 din Codul de procedura civila dispune ca numai atunci cand adjudecatar a fost creditorul vanzarea va putea fi desfiintata, daca exista motive de nulitate, iar pe de alta parte, art. 520 - 522 confera dreptul la o cerere de evictiune, totala sau partiala, privind imobilul adjudecat numai adjudecatarului impotriva debitorului sau creditorului, iar nu si debitorului sau altor participanti la executarea silita.
    Se arata ca prevederile art. 449, art. 516 pct. 8 si art. 518 - 522 din Codul de procedura civila incalca dispozitiile art. 44 alin. (1), (2) si (3) din Constitutie, cele ale art. 17 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, precum si cele ale art. 1 alin. 1 din Protocolul aditional nr. 1 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, deoarece admit instrainarea unei proprietati printr-un act de executare silita, fara a garanta proprietarului dreptul la actiune in justitie impotriva acestui act. Or, potrivit art. 44 din Constitutie, averea fiecarui cetatean este garantata si nimeni nu poate fi lipsit de ea decat pentru cauza de utilitate publica, in conditiile expres prevazute de lege, fiind exclusa orice dispozitie arbitrara a unei autoritati publice referitoare la proprietatea privata.
    Se mai arata ca, sub aspectul efectelor pe care le produce, actul de adjudecare este un act de autoritate publica, ce trebuie echivalat cu o hotarare judecatoreasca, si, prin urmare, poate fi atacat in justitie, in conditiile prevazute de lege. Insa textele de lege criticate lipsesc debitorul de orice cale de atac impotriva actului de adjudecare, ceea ce contravine prevederilor art. 126 si 129 din Constitutie, republicata.
    Autorii exceptiei considera ca sunt incalcate si prevederile art. 6 pct. 1 si art. 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, precum si cele ale art. 14 pct. 1 din Pactul international privind drepturile civile si politice, deoarece textele de lege criticate nu respecta dreptul persoanei la un proces echitabil, care implica egalitatea de arme a partilor, si le impiedica sa promoveze un recurs efectiv impotriva unui act procedural.
    In final, se apreciaza ca dispozitiile criticate contravin si prevederilor art. 115 alin. (4) din Constitutie, republicata, intrucat au fost introduse printr-o ordonanta de urgenta, in situatia in care nu exista un caz exceptional in vederea salvgardarii unui interes public care sa faca necesara modificarea in regim de urgenta a Codului de procedura civila. In motivarea acestei critici se invoca Decizia Curtii Constitutionale nr. 83/1998.
    Tribunalul Iasi apreciaza exceptia de neconstitutionalitate ca fiind intemeiata, aratand ca dispozitiile art. 401 alin. 1, art. 449, art. 516 pct. 8 si art. 520 - 522 din Codul de procedura civila incalca dispozitiile art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1) si (2), art. 21, art. 126 alin. (1), (2) si (5) si ale art. 129 din Constitutia Romaniei, republicata, si dispozitiile art. 6 pct. 1 si ale art. 13 din Conventia europeana a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, precum si art. 14 pct. 1 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, deoarece il lipsesc pe debitorul garant de orice cale de atac impotriva actului de adjudecare.
    De asemenea, instanta considera ca, intrucat nu poate fi retinuta existenta unei situatii exceptionale sau necesitatea instituirii de urgenta a unor masuri pentru salvgardarea interesului public, nu se justifica modificarea Codului de procedura civila printr-o ordonanta de urgenta, in acest fel incalcandu-se prevederile art. 115 alin. (4) din Constitutie, republicata.
    Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata. De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al Avocatului Poporului.
    Guvernul apreciaza ca textele de lege criticate nu incalca principiile constitutionale enuntate, ci, din contra, constituie expresia aplicarii acestora, procedura de judecata a contestatiei la executare si a ordonantei presedintiale intemeindu-se pe dispozitiile art. 126 si ale art. 129 din Constitutie, republicata, potrivit carora legiuitorul este unica autoritate in masura sa reglementeze competenta, procedura, precum si caile de atac impotriva hotararilor judecatoresti. Normele referitoare la procedura de judecata a contestatiei la executare sunt considerate a fi concepute de legiuitor ca o masura de evitare a abuzului procesual, care insa nu ingradeste exercitarea drepturilor procesuale ale partilor.
    De asemenea, se arata ca, in practica judiciara a Curtii Constitutionale, s-a decis in mod constant ca accesul la justitie nu presupune in toate cazurile accesul la toate structurile judecatoresti si la toate caile de atac prevazute de lege, legiuitorul putand institui reguli deosebite in considerarea unor situatii diferite. Asa fiind, dispozitiile procedurale in discutie nu creeaza discriminari intre cetateni pe criteriile stabilite de art. 4 alin. (2) din Constitutie, republicata, si de art. 14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, normele cuprinse in textele de lege criticate fiind aplicabile tuturor persoanelor aflate in aceeasi situatie. Astfel, nu exista nici o contradictie intre prevederile constitutionale invocate si reglementarile din Codul de procedura civila privind executarea silita, tratamentul diferentiat aplicabil partilor raportului procesual civil decurgand din situatiile diferite in care se afla acestea, una in calitate de creditor, cealalta in calitate de debitor.
    Se apreciaza in acelasi timp ca, potrivit art. 44 alin. (1) din Constitutie, republicata, continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege, asa incat regulile precise ale executarii silite garanteaza drepturile recunoscute ale creditorului.
    De asemenea, este nefondata critica de neconstitutionalitate motivata prin lipsa caracterului exceptional si urgent al masurii emiterii Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 privind modificarea si completarea Codului de procedura civila. In speta, cazul exceptional a constat in necesitatea adoptarii urgente a unor masuri care sa duca la imbunatatirea cadrului legislativ privind activitatea de infaptuire a justitiei, sporirea si modernizarea mijloacelor procesuale ale partilor, sanctionarea corespunzatoare a abuzului de drept si a tendintelor de tergiversare a judecatii, ceea ce determina o economie de timp si de bani pentru cetatenii care se adreseaza justitiei.
    Se apreciaza, in consecinta, ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 401 alin. 1, art. 449, art. 516 pct. 8 si art. 518 - 522 din Codul de procedura civila este neintemeiata.
    Avocatul Poporului apreciaza ca reglementarea unor cai procedurale in favoarea creditorului nu reprezinta o incalcare a principiului egalitatii in drepturi, ci o masura de protectie a drepturilor acestuia. De altfel, egalitatea de tratament se justifica doar atunci cand subiectele de drept se gasesc in situatii similare, situatiile diferite impunand solutii legislative diferite.
    Se apreciaza ca prin procedurile instituite de textele de lege criticate nu se aduce ingradire liberului acces la justitie pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor legitime, ci, dimpotriva, se creeaza posibilitatea partilor interesate de a se adresa justitiei, pe calea contestatiei la executare sau a cererii de evictiune. Se arata ca instituirea unor termene de exercitare a contestatiei la executare nu constituie o restrangere a exercitiului dreptului, ci doar o modalitate eficienta de a preveni exercitarea sa abuziva, in detrimentul altor titulari de drepturi.
    Prevederile legale criticate sunt considerate a fi in concordanta cu dispozitiile art. 126 si 129 din Constitutie, republicata, intrucat legiuitorul poate institui, in considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedura, precum si modalitati corespunzatoare de exercitare a drepturilor procedurale.
    De asemenea, nu se poate retine incalcarea prevederilor art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, textele legale criticate fiind in deplina concordanta cu principiul fundamental privind dreptul persoanei la un proces echitabil.
    In ceea ce priveste neconstitutionalitatea prevederilor legale criticate fata de dispozitiile art. 115 alin. (4) din Constitutie, republicata, se apreciaza ca numai Curtea Constitutionala are posibilitatea de a stabili daca Ordonanta Guvernului nr. 138/2002 a fost adoptata in conditiile prevazute de Constitutie.
    In concluzie, se apreciaza ca dispozitiile art. 401 alin. 1, art. 449, art. 516 pct. 8 si ale art. 518 - 522 din Codul de procedura civila sunt constitutionale.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutia Romaniei, republicata, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, asa cum acesta a fost formulat de autori, il constituie art. 401 alin. 1, art. 449, art. 516 pct. 8 si art. 518 - 522 din Codul de procedura civila, cu modificarile aduse prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 138/2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000, precum si prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 59/2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001. Textele legale criticate au urmatorul continut:
    - Art. 401 alin. 1: "Contestatia se poate face in termen de 15 zile de la data cand:
    a) contestatorul a luat cunostinta de actul de executare pe care-l contesta sau de refuzul de a indeplini un act de executare;
    b) cel interesat a primit, dupa caz, comunicarea ori instiintarea privind infiintarea popririi. Daca poprirea este infiintata asupra unor venituri periodice, termenul de contestatie pentru debitor incepe cel mai tarziu la data efectuarii primei retineri din aceste venituri de catre tertul poprit;
    c) debitorul care contesta executarea insasi a primit somatia ori de la data cand a luat cunostinta de primul act de executare, in cazurile in care nu a primit somatia sau executarea se face fara somatie.";
    - Art. 449: "In cazul vanzarilor facute in conditiile prezentei sectiuni nu este admisibila nici o cerere de desfiintare a vanzarii impotriva tertului adjudecatar care a platit pretul, in afara de cazul in care a existat frauda din partea acestuia.
    Cand adjudecatar a fost creditorul, vanzarea va putea fi desfiintata, daca exista temei de nulitate.";
    - Art. 516: "Dupa plata integrala a pretului sau a avansului prevazut de art. 515, daca imobilul a fost vandut cu plata in rate, executorul, pe baza procesului-verbal de licitatie, va intocmi actul de adjudecare, care va cuprinde urmatoarele mentiuni: [...]
    8. mentiunea ca actul de adjudecare este titlu de proprietate si ca poate fi inscris in cartea funciara, precum si faptul ca, pentru adjudecatar, constituie titlu executoriu impotriva debitorului, daca imobilul se afla in posesiunea acestuia din urma.";
    - Art. 518: "Prin actul de adjudecare proprietatea imobilului sau, dupa caz, un alt drept real care a facut obiectul urmaririi silite se transmite de la debitor la adjudecatar. De la aceasta data adjudecatarul are dreptul la fructe si venituri, datoreaza dobanzile pana la plata integrala a pretului si suporta toate sarcinile imobilului.
    Prin intabulare adjudecatarul dobandeste dreptul de a dispune de imobilul vandut, potrivit regulilor de carte funciara.
    De la data intabularii imobilul ramane liber de orice ipoteci sau alte sarcini privind garantarea drepturilor de creanta, creditorii putandu-si realiza aceste drepturi numai din pretul obtinut. Daca pretul de adjudecare se plateste in rate, sarcinile se sting la plata ultimei rate.
    Ipotecile si celelalte sarcini reale se vor radia din oficiu, afara de cele pentru care adjudecatarul ar conveni sa fie mentinute; de asemenea, vor fi radiate din oficiu drepturile reale intabulate ulterior inscrierii vreunei ipoteci, daca vanzarea s-a facut in conditiile prevazute de art. 509 alin. 4, toate notarile facute cu urmarirea silita, precum si interdictia de instrainare sau de grevare, daca exista.
    Daca imobilul a fost cumparat cu plata pretului in rate, cumparatorul nu il va putea instraina sau greva, fara incuviintarea creditorilor urmaritori, inainte de plata integrala a pretului.";
    - Art. 519: "Locatiunea si celelalte acte juridice privitoare la imobil raman in fiinta sau, dupa caz, inceteaza, potrivit legii.
    Platile facute inainte de scadenta de catre locatar sau alte persoane interesate sunt supuse dispozitiilor art. 498 alin. 3.";
    - Art. 520: "Orice cerere de evictiune, totala sau partiala, privind imobilul adjudecat se va prescrie in termen de 3 ani de la data inscrierii actului de adjudecare in cartea funciara. Aceasta prescriptie curge si impotriva disparutilor, minorilor si persoanelor puse sub interdictie.";
    - Art. 521: "In cazul in care cererea de evictiune este introdusa inainte de imparteala pretului de adjudecare, instanta de executare, la solicitarea adjudecatarului, va putea sa suspende, cu sau fara cautiune, imparteala pretului pana la judecarea definitiva a cererii de evictiune.";
    - Art. 522: "Daca a fost evins total sau partial, adjudecatarul il poate actiona pe debitorul urmarit pentru a fi despagubit.
    In masura in care nu se poate indestula de la debitor, adjudecatarul ii poate actiona pe creditorii care au incasat pretul de adjudecare, in limita sumei incasate de acestia."
    Autorii exceptiei sustin ca dispozitiile legale criticate incalca prevederile art. 4 alin. (2), art. 11, art. 16 alin. (1) si (2), art. 20 alin. (2), art. 21, art. 44 alin. (1), (2) si (3), art. 53, art. 115 alin. (4), art. 126 si art. 129 din Constitutia Romaniei, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 767 din data de 31 octombrie 2003. Textele constitutionale invocate au urmatorul continut:
    - Art. 4 alin. (2): "Romania este patria comuna si indivizibila a tuturor cetatenilor sai, fara deosebire de rasa, de nationalitate, de origine etnica, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenenta politica, de avere sau de origine sociala.";
    - Art. 11: "(1) Statul roman se obliga sa indeplineasca intocmai si cu buna-credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
    (2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.
    (3) In cazul in care un tratat la care Romania urmeaza sa devina parte cuprinde dispozitii contrare Constitutiei, ratificarea lui poate avea loc numai dupa revizuirea Constitutiei.";
    - Art. 16 alin. (1) si (2): "(1) Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.
    (2) Nimeni nu este mai presus de lege.";
    - Art. 20 alin. (2): "Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.";
    - Art. 21 alin. (1) si (2): "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
    (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.";
    - Art. 44 alin. (1), (2) si (3): "(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
    (2) Proprietatea privata este garantata si ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular. Cetatenii straini si apatrizii pot dobandi dreptul de proprietate privata asupra terenurilor numai in conditiile rezultate din aderarea Romaniei la Uniunea Europeana si din alte tratate internationale la care Romania este parte, pe baza de reciprocitate, in conditiile prevazute prin lege organica, precum si prin mostenire legala.
    (3) Nimeni nu poate fi expropriat decat pentru o cauza de utilitate publica, stabilita potrivit legii, cu dreapta si prealabila despagubire.";
    - Art. 53 alin. (1): "Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.";
    - Art. 115 alin. (4): "Guvernul poate adopta ordonante de urgenta numai in situatii extraordinare a caror reglementare nu poate fi amanata, avand obligatia de a motiva urgenta in cuprinsul acestora."
    - Art. 126 alin. (1), (2) si (5): "(1) Justitia se realizeaza prin Inalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege.
    (2) Competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata sunt prevazute numai prin lege. [...]
    (5) Este interzisa infiintarea de instante extraordinare. Prin lege organica pot fi infiintate instante specializate in anumite materii, cu posibilitatea participarii, dupa caz, a unor persoane din afara magistraturii.";
    - Art. 129: "Impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii."
    Autorii exceptiei considera ca textele de lege criticate incalca si urmatoarele prevederi din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale:
    - Art. 6 paragraful 1: "Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa. Hotararea trebuie sa fie pronuntata in mod public, dar accesul in sala de sedinta poate fi interzis presei si publicului pe intreaga durata a procesului sau a unei parti a acestuia in interesul moralitatii, al ordinii publice ori al securitatii nationale intr-o societate democratica, atunci cand interesele minorilor sau protectia vietii private a partilor la proces o impun, sau in masura considerata absolut necesara de catre instanta atunci cand, in imprejurari speciale, publicitatea ar fi de natura sa aduca atingere intereselor justitiei.";
    - Art. 13: "Orice persoana, ale carei drepturi si libertati recunoscute de prezenta conventie au fost incalcate, are dreptul sa se adreseze efectiv unei instante nationale, chiar si atunci cand incalcarea s-ar datora unor persoane care au actionat in exercitarea atributiilor lor oficiale."
    In acelasi timp, autorii exceptiei considera ca textele de lege criticate incalca si dispozitiile art. 17 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, care au urmatorul continut: "(1) Orice persoana are dreptul la proprietate atat singura, cat si in asociatie cu altii.
    (2) Nimeni nu poate fi lipsit in mod arbitrar de proprietatea sa."
    Se apreciaza ca se incalca si prevederile art. 1 alin. 1 din Protocolul aditional nr. 1 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, care are urmatorul cuprins: "Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international."
    Autorii exceptiei considera ca textele de lege criticate incalca si art. 14 pct. 1 din Pactul international privind drepturile civile si politice, care are urmatorul continut: "Toti oamenii sunt egali in fata tribunalelor si curtilor de justitie. Orice persoana are dreptul ca litigiul in care se afla sa fie examinat in mod echitabil si public de catre un tribunal competent, independent si impartial, stabilit prin lege, care sa decida fie asupra temeiniciei oricarei invinuiri penale indreptate impotriva ei, fie asupra contestatiilor privind drepturile si obligatiile sale cu caracter civil. Sedinta de judecata poate fi declarata secreta in totalitate sau pentru o parte a desfasurarii ei, fie in interesul bunelor moravuri, al ordinii publice sau al securitatii nationale intr-o societate democratica, fie, daca interesele vietii particulare ale partilor in cauza o cer, fie in masura in care tribunalul ar socoti acest lucru ca absolut necesar, cand datorita circumstantelor speciale ale cauzei publicitatea ar dauna intereselor justitiei; cu toate acestea, pronuntarea oricarei hotarari in materie penala sau civila va fi publica, afara de cazurile cand interesul minorilor cere sa se procedeze altfel sau cand procesul se refera la diferende matrimoniale ori la tutela copiilor."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate a art. 401 alin. 1 din Codul de procedura civila, Curtea constata ca textul de lege criticat da pe deplin expresie prevederilor constitutionale cuprinse in art. 21, retinand ca reglementarea de catre legiuitor, in limitele stabilite de Constitutie, a conditiilor de exercitare a unui drept - subiectiv sau procesual -, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrangere a exercitiului acestuia, ci doar o modalitate eficienta de a preveni exercitarea sa abuziva, in detrimentul altor titulari de drepturi, in egala masura ocrotite.
    In ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a art. 449, art. 516 pct. 8 si art. 518 - 522 din Codul de procedura civila, Curtea s-a mai pronuntat asupra constitutionalitatii textelor de lege criticate de aceiasi autori, prin Decizia nr. 56/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 215 din 11 martie 2004, ratiunile care au stat la baza adoptarii solutiei anterioare pastrandu-si valabilitatea si in prezent, astfel incat aceasta se impune a fi mentinuta.
    Cu privire la critica de neconstitutionalitate motivata prin lipsa caracterului exceptional si urgent al masurii emiterii Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 privind modificarea si completarea Codului de procedura civila, Curtea retine ca, asa cum rezulta si din punctul de vedere al Guvernului, cazul exceptional a constat in necesitatea adoptarii urgente a unor masuri care sa duca la imbunatatirea cadrului legislativ privind activitatea de infaptuire a justitiei, la cresterea calitatii actului de justitie si la degrevarea instantelor de judecata, in special prin asigurarea celeritatii in solutionarea procesului civil, respectiv prin simplificarea si accelerarea executarii silite.

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicata, precum si al art. 1, 2, 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 401 alin. 1, art. 449, art. 516 pct. 8 si ale art. 518 - 522 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Vasile Salariu si Lucia Salariu in Dosarul nr. 6.461/2003 al Tribunalului Iasi.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 23 martie 2004.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Mihaela Senia Costinescu