DECIZIE Nr. 141 din 13 iulie 2000
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 60 alin.
3 din Codul penal
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 508 din 17 octombrie 2000
Lucian Mihai - presedinte
Costica Bulai - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Lucian Stangu - judecator
Florin Bucur Vasilescu - judecator
Romul Petru Vonica - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 60 alin. 3 din Codul penal, exceptie ridicata de Danut
Carpaci in Dosarul penal nr. 898/2000 al Judecatoriei Gherla.
La apelul nominal lipseste Danut Carpaci, autorul exceptiei, fata de care
procedura de citare este legal indeplinita.
Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public pune
concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind
neintemeiata, cu sustinerea ca dispozitiile art. 60 alin. 3 din Codul penal, in
redactarea anterioara modificarilor aduse prin Legea nr. 140/1996, nu contravin
prevederilor art. 16 din Constitutie. In jurisprudenta sa Curtea
Constitutionala a statuat in mod constant ca egalitatea nu inseamna
uniformitate si ca pentru situatii diferite se impun solutii juridice diferite.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 17 aprilie 2000, pronuntata in Dosarul penal nr.
898/2000, Judecatoria Gherla a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 60 alin. 3 din Codul penal, in
redactarea anterioara modificarii acestuia prin Legea nr. 140/1996, exceptie
ridicata de Danut Carpaci.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca
textul de lege, care prevede conditii diferite pentru obtinerea liberarii
conditionate si care este incident in cauza, dispozitiile sale fiind mai
favorabile, creeaza o situatie de inegalitate intre condamnatii care presteaza
munca si, prin aceasta, realizeaza mai repede fractiunea de pedeapsa ceruta de lege
pentru obtinerea liberarii conditionate, pe de o parte, si condamnatii care,
din cauze independente de vointa lor, nu participa la munca si de aceea trebuie
sa execute efectiv fractiunile de pedeapsa, pe de alta parte, ceea ce
contravine, in opinia sa, prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie,
conform carora "Cetatenii sunt egal in fata legii si a autoritatilor
publice, fara privilegii si fara discriminari". El arata ca incapacitatea
sa de munca, determinata de cauze independente de vointa sa, l-a adus in
situatia de a nu realiza fractiunea de pedeapsa necesara liberarii
conditionate, in timp ce condamnatii sanatosi, care au putut presta munca in
penitenciar, se pot libera conditionat. Dupa parerea sa, art. 60 alin. 3 din
Codul penal creeaza o discriminare fatisa intre, pe de o parte, cei care vor sa
lucreze, dar din cauze obiective nu pot sa o faca si, pe de alta parte, cei
care vor sa lucreze si pot sa o faca pentru ca sanatatea le permite. Se ajunge
astfel la situatia ca un om bolnav care ar dori sa lucreze, dar nu poate, sa
aiba mai putine sanse de a fi liberat conditionat decat unul sanatos. Textul
art. 60 alin. 3 ingradeste dreptul la liberare conditionata al detinutilor care
nu au putut presta munca datorita unei boli grave de care sufera, creand o
situatie de inegalitate intre persoanele care pot munci si cele care nu pot
munci din motive independente de vointa lor.
Exprimandu-si opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate,
instanta de judecata arata ca aceasta este neintemeiata. Dispozitiile art. 60
alin. 3 din Codul penal, inainte de modificarea adusa prin Legea nr. 140/1996,
text aplicabil in speta, are, in principiu, aceeasi formulare ca si actualul
text al art. 60 alin. 1, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 140/1996.
In practica sa judiciara Curtea Constitutionala a decis in mod constant ca
principiul egalitatii in drepturi, consacrat prin art. 16 alin. (1) din
Constitutie, nu inseamna aplicarea aceluiasi regim juridic unor situatii care
prin specificul lor sunt diferite. Se citeaza in acest sens Decizia nr. 139 din
19 noiembrie 1996, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 7
din 20 ianuarie 1997. Liberarea conditionata, arata instanta, este un mijloc de
individualizare a executarii pedepsei inchisorii in faza executarii acesteia.
Ea nu constituie un drept, ci doar o vocatie a condamnatului, dupa cum nu
constituie o obligatie, ci doar o facultate pentru instanta.
Staruinta in munca si disciplina constituie conditii exprese dupa
executarea de catre condamnat a fractiei din pedeapsa inchisorii prevazute
pentru acordarea liberarii conditionate. Cand condamnatul este bolnav si nu a
putut fi folosit la munca, prima conditie se rezuma doar la "dovezi
temeinice de disciplina". Prin reglementarea de catre legiuitor a modului
de calculare a fractiilor de pedeapsa ce trebuie executate, prin includerea in
aceste fractii a partii din durata pedepsei care se considera, potrivit legii,
ca executata pe baza muncii prestate, nu se creeaza un regim favorabil condamnatilor
care au prestat munca, in comparatie cu cei care, din motive de sanatate sau
din cauze obiective, nu sunt folositi la munca. Pe de o parte, condamnatii care
muncesc trebuie sa execute efectiv o fractie din pedeapsa, iar pe de alta
parte, aceiasi condamnati pot fi mai bine cunoscuti dupa modul in care isi
indeplinesc obligatiile de munca, dupa rezultatele obtinute, din atitudinea lor
fata de regulile de disciplina a muncii, din dorinta de a-si completa
cunostintele generale si profesionale si din atitudinea fata de regulamentul de
ordine interioara a locului de detentie.
In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a Curtii Constitutionale a fost comunicata
presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului Romaniei,
pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de
neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza exceptia ca fiind
neintemeiata, aratand ca aplicarea unui tratament diferentiat persoanelor
condamnate, in cazul liberarii conditionate, dupa criteriul muncii prestate, nu
aduce atingere principiului egalitatii in drepturi a cetatenilor, consacrat de
art. 16 alin. (1) din Constitutie, deoarece principiul egalitatii nu inseamna
uniformitate. In acest sens este citata jurisprudenta Curtii Constitutionale,
mentionandu-se deciziile nr. 70/1993, nr. 79/1994 si nr. 139/1996.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul
intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale
criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii
nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este
competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si
ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992,
republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Textul de lege, considerat de autorul exceptiei ca fiind neconstitutional,
este acela al art. 60 alin. 3 din Codul penal, anterior modificarii acestuia
prin Legea nr. 140/1996, cu urmatorul continut: "Condamnatul care din
cauza sanatatii sau din alte cauze nu a fost niciodata folosit la munca ori nu
mai este folosit, poate fi liberat conditionat dupa executarea fractiunilor de
pedeapsa aratate in art. 59 sau, dupa caz, in alin. 1 si 2 din prezentul
articol, daca da dovezi temeinice de disciplina si de indreptare".
Textul art. 60 alin. 3 din Codul penal in redactarea anterioara
modificarii, criticat de autorul exceptiei ca fiind neconstitutional, este
preluat, in principiu, in art. 60 alin. 1 din Codul penal, in urma modificarii
acestuia prin Legea nr. 140/1996, si are urmatorul continut: "Condamnatul
care, din cauza starii sanatatii sau din alte cauze, nu a fost niciodata
folosit la munca ori nu mai este folosit, poate fi liberat conditionat dupa executarea
fractiunilor de pedeapsa aratate in art. 59 sau, dupa caz in art. 59^1, daca da
dovezi temeinice de disciplina si de indreptare." In temeiul art. 15 alin.
(2) din Constitutie si al art. 13 din Codul penal, avand in vedere ca prin
Legea nr. 140/1996 au fost modificate, in sens restrictiv, conditiile de
acordare a liberarii conditionate, astfel incat sunt mai favorabile
condamnatului reglementarile anterioare modificarii, rezulta ca in cauza de
fata sunt incidente dispozitiile art. 60 alin. 3 din Codul penal, in redactarea
anterioara.
Dispozitiile art. 60 alin. 3 din Codul penal, in redactarea anterioara,
sunt considerate de autorul exceptiei ca fiind contrare prevederilor art. 16
alin. (1) din Constitutie, referitoare la egalitatea in drepturi, deoarece
creeaza o inegalitate intre, pe de o parte, condamnatii care participa la munca
si obtin un numar de zile considerate ca executate pe baza muncii prestate si
pot obtine mai repede liberarea conditionata si, pe de alta parte, condamnatii
care din cauza sanatatii sau din alte cauze nu sunt sau nu mai sunt folositi la
munca si, datorita acestui fapt, pot fi liberati conditionat numai dupa
executarea efectiva a fractiunilor din pedeapsa.
Sustinerile autorului exceptiei, in sensul ca dispozitiile legale criticate
ar infrange principiul egalitatii in drepturi, inscris in art. 16 alin. (1) din
Constitutie, nu pot fi primite. In jurisprudenta sa Curtea Constitutionala a
subliniat in mod constant ca egalitatea nu inseamna uniformitate si ca pentru
situatii diferite se impun solutii juridice diferite. Astfel, in Decizia nr.
139 din 19 noiembrie 1996, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea
I, nr. 7 din 20 ianuarie 1997, Curtea Constitutionala a aratat ca principiul
egalitatii in drepturi nu inseamna "eo ipso" aplicarea aceluiasi
regim juridic unor situatii care, prin specificul lor, sunt diferite. De
asemenea, in Decizia nr. 256 din 17 iunie 1997, publicata in Monitorul Oficial
al Romaniei, Partea I, nr. 134 din 2 aprilie 1998, Curtea Constitutionala a statuat
ca principiul egalitatii nu presupune uniformitate, asa incat toate situatiile
sa fie tratate in acelasi fel, ci presupune ca la situatii egale sa corespunda
un tratament egal, iar la situatii diferite sa existe un tratament diferit.
Principiul egalitatii nu se opune ca o lege sa stabileasca reguli diferite in
raport cu persoane care se afla in situatii diferite.
Este firesc si echitabil ca legiuitorul sa ii stimuleze pe condamnatii care
desfasoara o munca utila, sunt staruitori in munca si dau dovada prin aceasta
ca s-au indreptat. Cei care satisfac aceste conditii se bucura de acest
tratament fara discriminari, dupa cum cei care nu presteaza munca, indiferent
din ce cauza, sunt supusi altui tratament, tot fara discriminari. Este
atributul exclusiv al legiuitorului de a stabili conditiile in care poate fi
acordata liberarea conditionata, mijloacele de stimulare a condamnatilor in
vederea indeplinirii scopurilor pedepsei etc.
Liberarea conditionata nu este un drept al condamnatilor, ci doar o vocatie
pe care o au, prin vointa legiuitorului, toti condamnatii care, dupa ce au
executat fractiunile de pedeapsa stabilite de lege, dupa criteriile aratate,
indeplinesc, de asemenea, si conditia de a fi disciplinati si de a da dovezi
temeinice de indreptare, inclusiv atunci cand nu presteaza munca.
Nu se poate sustine, asadar, ca dispozitiile art. 60 alin. 3 din Codul
penal, in redactarea anterioara si, in mod corespunzator, nici dispozitiile
art. 60 alin. 1, in redactarea data prin Legea nr. 140/1996, ar fi contrare
prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie.
De altfel, admiterea exceptiei de neconstitutionalitate ar conduce la
rezultatul ca nici condamnatii care pot munci sa nu beneficieze de o mai rapida
liberare conditionata, ceea ce ar fi contrar scopurilor politicii penale.
Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin.
(2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al
art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 60 alin. 3
din Codul penal, exceptie ridicata de Danut Carpaci in Dosarul penal nr.
898/2000 al Judecatoriei Gherla.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 13 iulie 2000.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat asistent,
Maria Bratu