DECIZIE   Nr. 141 din 13 iulie 2000

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 60 alin. 3 din Codul penal

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 508 din 17 octombrie 2000

    Lucian Mihai             - presedinte
    Costica Bulai            - judecator
    Constantin Doldur        - judecator
    Kozsokar Gabor           - judecator
    Lucian Stangu            - judecator
    Florin Bucur Vasilescu   - judecator
    Romul Petru Vonica       - judecator
    Iuliana Nedelcu          - procuror
    Maria Bratu              - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 60 alin. 3 din Codul penal, exceptie ridicata de Danut Carpaci in Dosarul penal nr. 898/2000 al Judecatoriei Gherla.
    La apelul nominal lipseste Danut Carpaci, autorul exceptiei, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata, cu sustinerea ca dispozitiile art. 60 alin. 3 din Codul penal, in redactarea anterioara modificarilor aduse prin Legea nr. 140/1996, nu contravin prevederilor art. 16 din Constitutie. In jurisprudenta sa Curtea Constitutionala a statuat in mod constant ca egalitatea nu inseamna uniformitate si ca pentru situatii diferite se impun solutii juridice diferite.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 17 aprilie 2000, pronuntata in Dosarul penal nr. 898/2000, Judecatoria Gherla a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 60 alin. 3 din Codul penal, in redactarea anterioara modificarii acestuia prin Legea nr. 140/1996, exceptie ridicata de Danut Carpaci.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca textul de lege, care prevede conditii diferite pentru obtinerea liberarii conditionate si care este incident in cauza, dispozitiile sale fiind mai favorabile, creeaza o situatie de inegalitate intre condamnatii care presteaza munca si, prin aceasta, realizeaza mai repede fractiunea de pedeapsa ceruta de lege pentru obtinerea liberarii conditionate, pe de o parte, si condamnatii care, din cauze independente de vointa lor, nu participa la munca si de aceea trebuie sa execute efectiv fractiunile de pedeapsa, pe de alta parte, ceea ce contravine, in opinia sa, prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, conform carora "Cetatenii sunt egal in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari". El arata ca incapacitatea sa de munca, determinata de cauze independente de vointa sa, l-a adus in situatia de a nu realiza fractiunea de pedeapsa necesara liberarii conditionate, in timp ce condamnatii sanatosi, care au putut presta munca in penitenciar, se pot libera conditionat. Dupa parerea sa, art. 60 alin. 3 din Codul penal creeaza o discriminare fatisa intre, pe de o parte, cei care vor sa lucreze, dar din cauze obiective nu pot sa o faca si, pe de alta parte, cei care vor sa lucreze si pot sa o faca pentru ca sanatatea le permite. Se ajunge astfel la situatia ca un om bolnav care ar dori sa lucreze, dar nu poate, sa aiba mai putine sanse de a fi liberat conditionat decat unul sanatos. Textul art. 60 alin. 3 ingradeste dreptul la liberare conditionata al detinutilor care nu au putut presta munca datorita unei boli grave de care sufera, creand o situatie de inegalitate intre persoanele care pot munci si cele care nu pot munci din motive independente de vointa lor.
    Exprimandu-si opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate, instanta de judecata arata ca aceasta este neintemeiata. Dispozitiile art. 60 alin. 3 din Codul penal, inainte de modificarea adusa prin Legea nr. 140/1996, text aplicabil in speta, are, in principiu, aceeasi formulare ca si actualul text al art. 60 alin. 1, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 140/1996. In practica sa judiciara Curtea Constitutionala a decis in mod constant ca principiul egalitatii in drepturi, consacrat prin art. 16 alin. (1) din Constitutie, nu inseamna aplicarea aceluiasi regim juridic unor situatii care prin specificul lor sunt diferite. Se citeaza in acest sens Decizia nr. 139 din 19 noiembrie 1996, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 7 din 20 ianuarie 1997. Liberarea conditionata, arata instanta, este un mijloc de individualizare a executarii pedepsei inchisorii in faza executarii acesteia. Ea nu constituie un drept, ci doar o vocatie a condamnatului, dupa cum nu constituie o obligatie, ci doar o facultate pentru instanta.
    Staruinta in munca si disciplina constituie conditii exprese dupa executarea de catre condamnat a fractiei din pedeapsa inchisorii prevazute pentru acordarea liberarii conditionate. Cand condamnatul este bolnav si nu a putut fi folosit la munca, prima conditie se rezuma doar la "dovezi temeinice de disciplina". Prin reglementarea de catre legiuitor a modului de calculare a fractiilor de pedeapsa ce trebuie executate, prin includerea in aceste fractii a partii din durata pedepsei care se considera, potrivit legii, ca executata pe baza muncii prestate, nu se creeaza un regim favorabil condamnatilor care au prestat munca, in comparatie cu cei care, din motive de sanatate sau din cauze obiective, nu sunt folositi la munca. Pe de o parte, condamnatii care muncesc trebuie sa execute efectiv o fractie din pedeapsa, iar pe de alta parte, aceiasi condamnati pot fi mai bine cunoscuti dupa modul in care isi indeplinesc obligatiile de munca, dupa rezultatele obtinute, din atitudinea lor fata de regulile de disciplina a muncii, din dorinta de a-si completa cunostintele generale si profesionale si din atitudinea fata de regulamentul de ordine interioara a locului de detentie.
    In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a Curtii Constitutionale a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului Romaniei, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza exceptia ca fiind neintemeiata, aratand ca aplicarea unui tratament diferentiat persoanelor condamnate, in cazul liberarii conditionate, dupa criteriul muncii prestate, nu aduce atingere principiului egalitatii in drepturi a cetatenilor, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constitutie, deoarece principiul egalitatii nu inseamna uniformitate. In acest sens este citata jurisprudenta Curtii Constitutionale, mentionandu-se deciziile nr. 70/1993, nr. 79/1994 si nr. 139/1996.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Textul de lege, considerat de autorul exceptiei ca fiind neconstitutional, este acela al art. 60 alin. 3 din Codul penal, anterior modificarii acestuia prin Legea nr. 140/1996, cu urmatorul continut: "Condamnatul care din cauza sanatatii sau din alte cauze nu a fost niciodata folosit la munca ori nu mai este folosit, poate fi liberat conditionat dupa executarea fractiunilor de pedeapsa aratate in art. 59 sau, dupa caz, in alin. 1 si 2 din prezentul articol, daca da dovezi temeinice de disciplina si de indreptare".
    Textul art. 60 alin. 3 din Codul penal in redactarea anterioara modificarii, criticat de autorul exceptiei ca fiind neconstitutional, este preluat, in principiu, in art. 60 alin. 1 din Codul penal, in urma modificarii acestuia prin Legea nr. 140/1996, si are urmatorul continut: "Condamnatul care, din cauza starii sanatatii sau din alte cauze, nu a fost niciodata folosit la munca ori nu mai este folosit, poate fi liberat conditionat dupa executarea fractiunilor de pedeapsa aratate in art. 59 sau, dupa caz in art. 59^1, daca da dovezi temeinice de disciplina si de indreptare." In temeiul art. 15 alin. (2) din Constitutie si al art. 13 din Codul penal, avand in vedere ca prin Legea nr. 140/1996 au fost modificate, in sens restrictiv, conditiile de acordare a liberarii conditionate, astfel incat sunt mai favorabile condamnatului reglementarile anterioare modificarii, rezulta ca in cauza de fata sunt incidente dispozitiile art. 60 alin. 3 din Codul penal, in redactarea anterioara.
    Dispozitiile art. 60 alin. 3 din Codul penal, in redactarea anterioara, sunt considerate de autorul exceptiei ca fiind contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, referitoare la egalitatea in drepturi, deoarece creeaza o inegalitate intre, pe de o parte, condamnatii care participa la munca si obtin un numar de zile considerate ca executate pe baza muncii prestate si pot obtine mai repede liberarea conditionata si, pe de alta parte, condamnatii care din cauza sanatatii sau din alte cauze nu sunt sau nu mai sunt folositi la munca si, datorita acestui fapt, pot fi liberati conditionat numai dupa executarea efectiva a fractiunilor din pedeapsa.
    Sustinerile autorului exceptiei, in sensul ca dispozitiile legale criticate ar infrange principiul egalitatii in drepturi, inscris in art. 16 alin. (1) din Constitutie, nu pot fi primite. In jurisprudenta sa Curtea Constitutionala a subliniat in mod constant ca egalitatea nu inseamna uniformitate si ca pentru situatii diferite se impun solutii juridice diferite. Astfel, in Decizia nr. 139 din 19 noiembrie 1996, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 7 din 20 ianuarie 1997, Curtea Constitutionala a aratat ca principiul egalitatii in drepturi nu inseamna "eo ipso" aplicarea aceluiasi regim juridic unor situatii care, prin specificul lor, sunt diferite. De asemenea, in Decizia nr. 256 din 17 iunie 1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 134 din 2 aprilie 1998, Curtea Constitutionala a statuat ca principiul egalitatii nu presupune uniformitate, asa incat toate situatiile sa fie tratate in acelasi fel, ci presupune ca la situatii egale sa corespunda un tratament egal, iar la situatii diferite sa existe un tratament diferit. Principiul egalitatii nu se opune ca o lege sa stabileasca reguli diferite in raport cu persoane care se afla in situatii diferite.
    Este firesc si echitabil ca legiuitorul sa ii stimuleze pe condamnatii care desfasoara o munca utila, sunt staruitori in munca si dau dovada prin aceasta ca s-au indreptat. Cei care satisfac aceste conditii se bucura de acest tratament fara discriminari, dupa cum cei care nu presteaza munca, indiferent din ce cauza, sunt supusi altui tratament, tot fara discriminari. Este atributul exclusiv al legiuitorului de a stabili conditiile in care poate fi acordata liberarea conditionata, mijloacele de stimulare a condamnatilor in vederea indeplinirii scopurilor pedepsei etc.
    Liberarea conditionata nu este un drept al condamnatilor, ci doar o vocatie pe care o au, prin vointa legiuitorului, toti condamnatii care, dupa ce au executat fractiunile de pedeapsa stabilite de lege, dupa criteriile aratate, indeplinesc, de asemenea, si conditia de a fi disciplinati si de a da dovezi temeinice de indreptare, inclusiv atunci cand nu presteaza munca.
    Nu se poate sustine, asadar, ca dispozitiile art. 60 alin. 3 din Codul penal, in redactarea anterioara si, in mod corespunzator, nici dispozitiile art. 60 alin. 1, in redactarea data prin Legea nr. 140/1996, ar fi contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie.
    De altfel, admiterea exceptiei de neconstitutionalitate ar conduce la rezultatul ca nici condamnatii care pot munci sa nu beneficieze de o mai rapida liberare conditionata, ceea ce ar fi contrar scopurilor politicii penale.

    Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 60 alin. 3 din Codul penal, exceptie ridicata de Danut Carpaci in Dosarul penal nr. 898/2000 al Judecatoriei Gherla.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 13 iulie 2000.

           PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       LUCIAN MIHAI

                              Magistrat asistent,
                              Maria Bratu