DECIZIE Nr.
1409 din 3 noiembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 274 alin. 3 din Codul de procedura
civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 889 din 18 decembrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Fabian Niculae -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă,
excepţie ridicată de Ştefan Sârjiţă în Dosarul nr. 3.922/301/2008 al
Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă.
La apelul nominal se prezintă, pentru partea Ştefan
Sârjiţă, domnul avocat Ghiocel Onofrei, cu delegaţie depusă la dosar, lipsind
celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Preşedintele Curţii dispune a se face apelul şi în Dosarul
nr. 3.521 D/2009, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată
de Diana Elena Lazea în Dosarul nr. 9413.01/300/2008 al Tribunalului Bucureşti
-Secţia a IV-a civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Având în vedere obiectul identic al excepţiilor,
preşedintele pune în discuţia părţii prezente şi a reprezentantului
Ministerului Public cererea de conexare a Dosarului nr. 3.521 D/2009 la Dosarul
nr. 3.442D/2009. Atât reprezentantul părţii prezente, cât şi reprezentantul
Ministerului Public sunt de acord cu cererea de conexare. Deliberând, Curtea
decide conexarea Dosarului nr. 3.521 D/2009 la Dosarul nr. 3.442D/2009, care
este primul înregistrat.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 20 februarie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 3.922/301/2008, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă.
Prin Incheierea din 4 mai 2009, pronunţată în Dosarul
nr. 9413.01/300/2008, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.
274 alin. 3 din Codul de procedură civilă.
Excepţia a fost ridicată de Ştefan Sârjiţă într-un
dosar având ca obiect pretenţii şi de Diana Elena Lazea într-un dosar având ca
obiect reîncredinţarea unui minor.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că dispoziţiile criticate contravin flagrant
prevederilor art. 21 din Constituţie, potrivit cărora se garantează dreptul la
un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. La
încheierea contractului de asistenţă juridică, avocatul negociază cu clientul
onorariul pentru asistenţa juridică a clientului, pentru reprezentarea într-un
proces, contract care se încheie în formă scrisă şi cuprinde onorariul
negociat, în funcţie de complexitatea şi valoarea cauzei. Judecătorului nu îi
este permis să încalce contractul încheiat şi să stabilească cheltuielile de
judecată, dat fiind faptul că, înaintea reprezentării şi susţinerii cauzei de
către avocat, acesta susţine consultaţii juridice pentru client, pregăteşte
dosarul, formulează întâmpinări, excepţii, deci susţine o muncă laborioasă. Se
mai arată că prevederile articolului criticat nu îndeplinesc condiţiile
esenţiale ale clarităţii şi previzibilităţii legii, consacrate în numeroase
rânduri în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi care, în
temeiul art. 20 din Constituţia României, au aplicabilitate directă în dreptul
intern şi forţă juridică supraconstituţională, în măsura în care aceste
prevederi sunt mai favorabile decât cele constituţionale. Prevederile criticate
sunt neconstituţionale atâta vreme cât nu prevăd niciun criteriu clar pentru
instanţele judecătoreşti de a diminua sau nu onorariul avocatului şi creează
astfel posibilitatea pronunţării unor sentinţe arbitrare. Criteriile menţionate
de legiuitor în teza finală a art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă,
şi anume valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat, sunt extrem de vagi
şi largi şi nu sunt de natură să înlăture arbitrariul.
Tribunalului Bucureşti - Secţiile a III-a civilă şi
a IV-a civilă consideră că textele legale
criticate sunt constituţionale.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că prevederile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,'3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă, text de
lege care are următorul conţinut: „Judecătorii au însă dreptul să mărească
sau să micşoreze onorariile avocaţilor, potrivit cu cele prevăzute în tabloul
onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivite
de mici sau de mari, faţă de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de
avocat."
In opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate,
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse
în art. 20 alin. (2), art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil
şi art. 124 alin. (2) cu privire la înfăptuirea justiţiei.
Examinând excepţia, Curtea constată că s-a mai
pronunţat asupra constituţionalităţii acestor dispoziţii legale, în raport cu
critici asemănătoare. Astfel, prin Decizia nr. 401 din 14 iulie 2005, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 848 din 20 septembrie 2005,
Curtea Constituţională a reţinut că prerogativa instanţei de a cenzura, cu
prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocaţial
convenit, prin prisma proporţionalităţii sale cu amplitudinea şi complexitatea
activităţii depuse, este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu,
convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea
potrivnică, dacă a căzut în pretenţii, ceea ce presupune în mod necesar ca
acesta să îi fie opozabil. Or, opozabilitatea sa faţă de partea potrivnică,
care este terţ în raport cu convenţia de prestare a serviciilor avocaţiale,
este consecinţa însuşirii sale de instanţă prin hotărârea judecătorească, prin
al cărei efect creanţa dobândeşte caracter cert, lichid şi exigibil.
In sensul celor arătate este şi jurisprudenţa Curţii
Europene a Drepturilor Omului, care, învestită fiind cu soluţionarea
pretenţiilor la rambursarea cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse şi
onorariile avocaţiale, a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în
măsura în care constituie cheltuieli necesare, care au fost în mod real făcute,
în limita unui cuantum rezonabil.
Raţiunile care au stat la baza adoptării soluţiei
anterioare îşi păstrează valabilitatea şi în prezent, astfel încât aceasta se
impune a fi menţinută. De altfel, în ceea ce priveşte problema clarităţii şi
previzibilitătii legii, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a susţinut, în
Cauza Hertel contra Elveţiei din 25 august 1998 (§ 35), că
previzibilitatea legii nu trebuie să fie neapărat însoţită de certitudini
absolute. Certitudinea, chiar dacă este de dorit, este însoţită câteodată de o
rigiditate excesivă, or, dreptul trebuie să ştie să se adapteze schimbărilor de
situaţie. De asemenea, în Cauza Vogt contra Germaniei din 26 septembrie
1995, Curtea de la Strasbourg (§ 48) a mai afirmat că nivelul de precizie cerut
de legislaţia internă depinde într-o mare măsură de textul analizat, de
domeniul pe care îl acoperă şi de calitatea destinatarilor săi. Pe de altă
parte, revine în primul rând autorităţilor naţionale sarcina de a interpreta şi
aplica dreptul intern (Hotărârea Chorherr contra Austriei din 25 august
1993, §25).
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 274 alin. 3 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Ştefan Sârjiţă în Dosarul nr. 3.922/301/2008 al
Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi de Diana Elena Lazea în
Dosarul nr. 9413.01/300/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 noiembrie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae