DECIZIE Nr.
1405 din 3 noiembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuta din
Legea nr. 53/2003 - Codul muncii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 893 din 21 decembrie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din
Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Petrom" - S.A. din Bucureşti şi Societatea Comercială „PSV Company"
- S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 199/120/2008 al Tribunalului Dâmboviţa -
Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele
nr. 2.843D/2009, nr. 2.844D/2009, nr. 3.220D/2009 - nr. 3.233D/2009, nr.
3.337D/2009, nr. 3.578D/2009 - nr. 3.592D/2009, nr. 3.870D/2009 - nr.
3.876D/2009, nr. 4.040D/2009 şi nr. 4.041 D/2009 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate
a prevederilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 - Codul
muncii. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Petrom" - S.A.
din Bucureşti şi de Societatea Comercială „PSV Company" - S.A. din Bucureşti
în dosarele nr. 1.046/120/2009, nr. 1.541/120/2009, nr. 400/120/2008, nr.
1.543/120/2009, nr. 971/120/2009, nr. 30/120/2009, nr. 5.785/120/2008, nr.
739/120/2009, nr. 1.130/120/2009 şi nr. 4.145/120/2008 ale Tribunalului
Dâmboviţa - Secţia civilă, în dosarele nr. 529/90/2009, nr. 528/90/2009, nr.
526/90/2009, nr. 523/90/2009, nr. 132/90/2009, nr. 873/90/2009, nr.
3.066/90/2008, nr. 180/90/2009, nr. 181/90/2009, nr. 3.484/90/2008, nr.
872/90/2009, nr. 2.143/90/2009, nr. 3.780/90/2008, nr. 869/90/2009, nr. 606/90/2009,
nr. 2.911/90/2008, nr. 2.917/90/2008, nr. 2.918/90/2008, nr. 2.922/90/2008, nr.
2.924/90/2008, nr. 2.925/90/2008, nr. 3.118/90/2008, nr. 3.235/90/2008, nr.
3.952/90/2008, nr. 663/90/2009, nr. 605/90/2009, nr. 1.391/90/2009, nr.
871/90/2009 şi nr. 604/90/2009 ale Tribunalului Vâlcea - Secţia civilă şi în
dosarele nr. 305/42/2009 şi nr. 311/42/2009 ale Curţii de Apel Ploieşti -
Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
La apelul nominal răspund personal părţile Valentin
Bădoi, Victor Bobe şi Marian Zorilă. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere că excepţiile de
neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 2.803D/2009, nr. 2.843D/2009,
nr. 2.844D/2009, nr. 3.220D/2009 - nr. 3.233D/2009, nr. 3.337D/2009, nr.
3.578D/2009 - nr. 3.592D/2009, nr. 3.870D/2009 - nr. 3.876D/2009, nr.
4.040D/2009 şi nr. 4.041 D/2009 au obiect identic, pune în discuţie, din
oficiu, problema conexării cauzelor.
Părţile prezente nu se opun conexării dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr.
47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune
conexarea dosarelor nr. 2.843D/2009, nr. 2.844D/2009, nr. 3.220D/2009 - nr.
3.233D/2009, nr. 3.337D/2009, nr. 3.578D/2009 - nr. 3.592D/2009, nr.
3.870D/2009 - nr. 3.876D/2009, nr. 4.040D/2009 şi nr. 4.041 D/2009 la Dosarul
nr. 2.803D/2009, care este primul înregistrat.
Cauza este în stare de judecată.
Preşedintele acordă cuvântul părţilor prezente.
Părţile Valentin Bădoi, Victor Bobe şi Marian Zorilă
solicită soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate astfel încât să
faciliteze obţinerea drepturilor băneşti pe care le revendică de la Societatea
Comercială „Petrom" - S.A. din Bucureşti.
Reprezentantul Ministerului Public, invocând
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere
a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine
următoarele:
Prin încheierile din 25 martie 2009, 13, 27, 29 aprilie
2009, pronunţate în dosarele nr. 1.046/120/2009, nr. 1.541/120/2009, nr.
400/120/2008, nr. 1.543/120/2009, nr. 971/120/2009, nr. 30/120/2009, nr.
5.785/120/2008, nr. 739/120/2009, nr. 1.130/120/2009 şi nr. 4.145/120/2008, Tribunalul
Dâmboviţa - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din
Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.
Prin încheierile din 28 aprilie, 4 şi 8 mai 2009,
pronunţate în dosarele nr. 529/90/2009, nr. 528/90/2009, nr. 526/90/2009, nr.
523/90/2009, nr. 132/90/2009, nr. 873/90/2009, nr. 3.066/90/2008, nr.
180/90/2009, nr. 181/90/2009, nr. 3.484/90/2008, nr. 872/90/2009, nr. 2.143/90/2009,
nr. 3.780/90/2008, nr. 869/90/2009, nr. 606/90/2009, nr. 2.911/90/2008, nr.
2.917/90/2008, nr. 2.918/90/2008, nr. 2.922/90/2008, nr. 2.924/90/2008, nr.
2.925/90/2008, nr. 3.118/90/2008, nr. 3.235/90/2008, nr. 3.952/90/2008, nr.
663/90/2009, nr. 605/90/2009, nr. 1.391/90/2009, nr. 871/90/2009 şi nr.
604/90/2009, Tribunalul Vâlcea - Secţia civilă a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298
alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.
Prin încheierile din 29 aprilie 2009, pronunţate în
dosarele nr. 305/42/2009 şi nr. 311/42/2009, Curtea de Apel Ploieşti -
Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională
pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298
alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.
Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială
„Petrom" - S.A. din Bucureşti şi Societatea Comercială „PSV Company"
- S.A. din Bucureşti cu prilejul soluţionării unor acţiuni civile având ca
obiect drepturi băneşti.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că art. 298 alin. (2) ultima
liniuţă din Codul muncii, care prevede că orice dispoziţie contrară acestui act
normativ se abrogă, încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (4)
şi (5) care consacră principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat şi
obligaţia respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, ale art.
73 alin. (3) lit. p) care stabilesc că regimul general privind raporturile de
muncă, sindicatele, patronatele şi protecţia socială se reglementează prin lege
organică, şi ale art. 79 alin. (1) privind atribuţiile Consiliului Legislativ,
precum şi prevederile art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Consideră că textul de lege criticat, prin formularea sa imprecisă, poate
ridica dificultăţi de interpretare şi aplicare a legii. In acest sens, autorii
excepţiei fac referire la normele procedurale aplicabile în speţele lor, care
au ca obiect conflicte de muncă, arătând că art. 298 alin. (2) ultima liniuţă
din Codul muncii nu este în măsură să clarifice care dintre acestea urmează să
se aplice. Astfel, arată că prevederile art. 72 din Legea nr. 168/1999 privind
soluţionarea conflictelor de muncă sunt diferite de cele ale art. 284 din Codul
muncii, care reglementează aceeaşi materie, respectiv instanţa competentă să
soluţioneze aceste conflicte. Cu toate că, din perspectiva principiilor de
aplicare a legii în timp, în speţă ar trebui să fie incidente reglementările
mai noi, respectiv cele ale Codului muncii, caracterul special pe care îl are
Legea nr. 168/1999 faţă de dreptul comun în materie, reglementat de Codul
muncii, poate conduce la o concluzie contrară, potrivit căreia incidente ar fi
dispoziţiile legii speciale. Toate aceste argumente sprijină concluzia pe care
autorii excepţiei o consideră esenţială pentru motivarea lor, anume că
prevederile art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Codul muncii încalcă
principiul efectivităţii juridice, consacrat de Curtea Europeană a Drepturilor
Omului. Acest principiu presupune că legiuitorul are obligaţia de a asigura
adoptarea unor dispoziţii legale eficiente care să fie coerente (cauza Unedic
contra Franţei - 2008), să evite paralelismul legislativ (cauza Katz
contra României - 2009), să aibă vocaţia de a respecta drepturile şi
libertăţile fundamentale ale cetăţenilor şi să aibă o aplicabilitate practică
uniformă, pentru a se evita o jurisprudenţa neuniformă (cauza Santo Pinto
contra Portugaliei - 2008). In plus faţă de acestea, autorul excepţiei
aminteşte că, prin dispoziţiile art. 62 alin. (1) şi art. 63 alin. (3) din
Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea
actelor normative, legiuitorul a impus cu caracter imperativ abrogarea expresă
directă, excluzând, prin urmare, abrogarea implicită. Acest mod de abordare a
fost determinat atât pentru a asigura coerenţa sistemului legislativ, cât şi
pentru a asigura eficacitatea principiului separaţiei puterilor în stat,
întrucât nu permite judecătorului să legifereze expres unde legiuitorul a
tăcut, respectiv să constate abrogarea, deşi legiuitorul nu a făcut-o.
Nerespectarea prevederilor Legii nr. 24/2000 prin reglementarea unei norme care
are un efect abrogator implicit, precum textul de lege criticat, are
semnificaţia încălcării art. 1 alin. (5) din Constituţie care prevede
obligativitatea respectării Constituţiei şi a legilor, obligaţie căreia trebuie
să i se supună inclusiv Parlamentul, întrucât textul constituţional nu face
nicio distincţie cu privire la destinatarii normei.
Tribunalul Dâmboviţa - Secţia civilă şi Tribunalul Vâlcea - Secţia civilă consideră că excepţia
de neconstituţionalitate nu este întemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. In acest sens, arată că
modul de abrogare reglementat de art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Codul
muncii, utilizat şi în alte acte normative, reprezintă o treaptă intermediară
între abrogarea expresă şi abrogarea tacită, nefiind de natură a încălca vreo
prevedere constituţională. De asemenea, arată că, din modalitatea de susţinere
a criticii, reiese în mod evident faptul că aspectele invocate vizează probleme
de interpretare şi aplicare a legii în timp, aspecte ce excedează competenţei
Curţii Constituţionale.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 - Codul
muncii sunt constituţionale. In acelaşi timp, arată că motivele invocate de
autorul excepţiei privesc, în esenţă, modul de interpretare şi de aplicare a
legii, ceea ce excedează competenţei Curţii Constituţionale, interpretarea
normei juridice în procesul de aplicare a legii fiind un atribut exclusiv al
instanţei de judecată. Menţionează că prevederile art. 79 alin. (1) din
Constituţie nu au incidenţă în cauză.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum
şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională este competentă, potrivit
dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2),
ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003
- Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72
din 5 februarie 2003, având următorul cuprins: „(2) Pe data intrării în
vigoare a prezentului cod se abrogă: [...] - orice alte dispoziţii
contrare."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi
de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale
art. 1 alin. (4) şi (5) care consacră principiul separaţiei şi echilibrului
puterilor în stat şi obligaţia respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi
a legilor, ale art. 73 alin. (3) lit. p) care stabilesc că regimul general
privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele şi protecţia socială se
reglementează prin lege organică, respectiv ale art. 79 alin. (1) privind
atribuţiile Consiliului Legislativ, precum şi a prevederilor art. 6 referitoare
la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de
constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi prevederi din Constituţie şi
din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, invocate de autorii excepţiei şi în prezenta cauză, şi cu o
motivare identică. Astfel, prin Decizia nr. 1.016 din 7 iulie 2009, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 14 august 2009, Curtea
a respins ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, reţinând
că, în esenţă, aspectele invocate în motivarea excepţiei reprezintă, în
realitate, probleme de interpretare şi aplicare a legii, ce sunt de competenţa
instanţelor de judecată, iar nu a instanţei de contencios constituţional.
De asemenea, Curtea a reţinut că eventualele necorelări
de ordin legislativ dintre dispoziţiile Legii nr. 168/1999 şi cele ale Legii
nr. 53/2003 - Codul muncii nu pot forma obiect al controlului de
constituţionalitate şi nici nu pot fi invocate drept argument în sprijinul
susţinerii neconstituţionalităţii unor reglementări. Examinarea acestora nu
intră în sfera de competenţă a Curţii Constituţionale, ci în competenţa
exclusivă a Parlamentului de a interveni pe calea unor modificări, completări
sau abrogări pentru a asigura ordinea juridică necesară.
Intrucât nu au apărut elemente noi, de natură a
determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi
considerentele deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de
fată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 - Codul
muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Petrom" - S.A. din
Bucureşti şi Societatea Comercială „PSV Company" - S.A. din Bucureşti în
dosarele nr. 1.046/120/2009, nr. 1.541/120/2009, nr. 400/120/2008, nr.
1.543/120/2009, nr. 971/120/2009, nr. 30/120/2009, nr. 5.785/120/2008, nr.
739/120/2009, nr. 1.130/120/2009 şi nr. 4.145/120/2008 ale Tribunalului
Dâmboviţa - Secţia civilă, în dosarele nr. 529/90/2009, nr. 528/90/2009, nr.
526/90/2009, nr. 523/90/2009, nr. 132/90/2009, nr. 873/90/2009, nr.
3.066/90/2008, nr. 180/90/2009, nr. 181/90/2009, nr. 3.484/90/2008, nr.
872/90/2009, nr. 2.143/90/2009, nr. 3.780/90/2008, nr. 869/90/2009, nr.
606/90/2009, nr. 2.911/90/2008, nr. 2.917/90/2008, nr. 2.918/90/2008, nr.
2.922/90/2008, nr. 2.924/90/2008, nr. 2.925/90/2008, nr. 3.118/90/2008, nr.
3.235/90/2008, nr. 3.952/90/2008, nr. 663/90/2009, nr. 605/90/2009, nr.
1.391/90/2009, nr. 871/90/2009 şi nr. 604/90/2009 ale Tribunalului Vâlcea -
Secţia civilă, şi în dosarele nr. 305/42/2009 şi nr. 311/42/2009 ale Curţii de
Apel Ploieşti - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 noiembrie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu