DECIZIE Nr. 14 din 22 mai
2006
in conformitate cu
dispozitiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea
judiciara, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, s-a
intrunit pentru a examina recursul in interesul legii, declarat de procurorul
general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, cu privire
la stabilirea caracterului de „consecinte deosebit de grave" la care se
refera art. 146 din Codul penal, in cazul infractiunii continuate
ACT EMIS DE:
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 6 din 4 ianuarie 2007
Dosar nr. 3/2006
Sub preşedinţia domnului profesor universitar dr.
Nicolae Popa, preşedintele Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în
Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul
legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte
de Casaţie şi Justiţie, cu privire la stabilirea caracterului de „consecinţe
deosebit de grave" la care se referă art. 146 din Codul penal, în cazul
infracţiunii continuate.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea
prevederilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, fiind prezenţi 73 de judecători din totalul de 105 în
funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta
Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe
lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul
legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia în sensul de a se stabili că,
în cazul infracţiunii continuate, caracterul de „consecinţe deosebit de
grave" se determină prin totalizarea pagubelor materiale cauzate tuturor
persoanelor fizice sau juridice, prin toate acţiunile sau inacţiunile prin care
se realizează elementul material al laturii obiective a infracţiunii.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii,
constată următoarele:
In aplicarea dispoziţiilor art. 146 din Codul penal,
modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 207/2000 privind
modificarea şi completarea Codului penal şi a Codului de procedură penală,
astfel cum a fost aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 456/2001,
instanţele judecătoreşti nu au un punct de vedere unitar cu privire la
determinarea caracterului de „consecinţe deosebit de grave" în cazul
infracţiunii continuate.
Astfel, unele instanţe au considerat că, în cazul
infracţiunii patrimoniale continuate, cuantumul prejudiciilor produse prin
actele intrând în compunerea aceleiaşi infracţiuni continuate nu pot fi
totalizate decât în măsura în care privesc patrimoniul aceleiaşi persoane
fizice sau juridice, iar nu şi atunci când se referă la persoane vătămate
diferite.
Alte instanţe, dimpotrivă, s-au pronunţat în sensul că
pagubele materiale produse prin acte săvârşite la intervale de timp diferite,
dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii, chiar dacă sunt îndreptate împotriva
patrimoniilor mai multor persoane, trebuie totalizate într-un prejudiciu unic,
însumat, în măsura în care actele respective intră în conţinutul aceleiaşi
infracţiuni continuate, având ca urmare reţinerea caracterului deosebit de grav
al consecinţelor faptei în cazul întrunirii cerinţelor prevăzute în art. 146
din Codul penal.
Aceste din urmă instanţe au intrerpretat şi aplicat
corect dispoziţiile legii.
Potrivit art. 41 alin. 2 din Codul penal, infracţiunea
este continuată când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp, dar
în realizarea aceleiaşi rezoluţii, acţiuni sau inacţiuni care reprezintă,
fiecare, conţinutul aceleiaşi infracţiuni.
Din economia textului sus-menţionat rezultă că, în
structura conţinutului constitutiv al infracţiunii continuate, se identifică
elementele laturii obiective şi subiective ale oricărei infracţiuni, dar şi
acele particularităţi specifice care definesc şi caracterizează infracţiunea ca
formă a unităţii legale de infracţiune.
Recursul în interesul legii se referă punctual la
urmarea imediată ca element al laturii obiective a infracţiunii continuate, şi
anume la situaţii în care urmarea imediată a acţiunilor sau inacţiunilor
săvârşite de aceeaşi persoană, în realizarea aceleiaşi unice rezoluţii
infracţionale, se concretizează într-un rezultat constând într-un prejudiciu
produs prin totalitatea acţiunilor şi inacţiunilor ce alcătuiesc conţinutul
laturii obiective a infracţiunii continuate.
Intr-o asemenea situaţie, ca
aceea invocată în recursul în interesul legii, dacă prin acţiunile sau
inacţiunile autorului, săvârşite în realizarea aceleiaşi rezoluţii
infracţionale, prejudiciul total depăşeşte suma de 2 miliarde lei, ne găsim în
prezenţa unei infracţiuni continuate cu consecinţe deosebit de grave.
Astfel fiind, în cazul infracţiunii
continuate, caracterul de consecinţe deosebit de grave se determină întotdeauna
prin totalizarea pagubelor materiale cauzate tuturor persoanelor fizice sau juridice
prin toate acţiunile sau inacţiunile prin care se realizează elementul material
al laturii obiective a infracţiunii.
Aşadar, în cazul infracţiunii continuate, agravanta
„consecinţe deosebit de grave", în sensul prevederilor art. 146 din Codul
penal, va fi reţinută independent de numărul părţilor vătămate prin săvârşirea
unei atari infracţiuni, impunându-se ca toate pagubele materiale produse să fie
însumate, aşa cum obligă interpretarea corectă a prevederilor art. 42 alin. 1
din Codul penal.
Pentru identitate de raţiune, încadrarea juridică
într-o infracţiune continuată unică se impune şi atunci când fapta priveşte
patrimoniul unor persoane având proprietate comună, asupra bunurilor,
determinată pe cote-părţi,precum şi în cazul în care bunurile vizate sunt
proprietate comună, în devălmăşie, fără a fi cunoscute cotele-părţi ce revin
codevălmaşilor.
In consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 25 lit. a)
din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, şi ale art. 4142 din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în
interesul legii şi a se stabili că, în cazul infracţiunii continuate,
caracterul de „consecinţe deosebit de grave" se determină prin totalizarea
pagubelor materiale cauzate tuturor persoanelor fizice sau juridice, prin toate
acţiunile sau inacţiunile ce realizează elementul material al laturii obiective
a infracţiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
In numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de
procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie.
In aplicarea dispoziţiilor art. 146 din Codul penal, stabilesc:
In cazul infracţiunii continuate, caracterul de
„consecinţe deosebit de grave" se determină prin totalizarea pagubelor
materiale cauzate tuturor persoanelor fizice sau juridice, prin toate acţiunile
sau inacţiunile prin care se realizează elementul material al laturii obiective
a infracţiunii.
Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 2 din Codul de procedură penală.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 mai 2006.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei