Decizia Nr.1398 din 20.10.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor anexei nr. 1 la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, excepţie ridicată de Carmen Alina Girigan, Roxana Delia Vasilescu, Roxana Mosor şi Andreea Mihaela Marica în Dosarul nr. 37.624/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.724D/2010.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 14 aprilie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 37.624/3/2009, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor anexei nr. 1 la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, excepţie ridicată de Carmen Alina Girigan, Roxana Delia Vasilescu, Roxana Mosor şi Andreea Mihaela Marica, într-o cauză având ca obiect drepturi băneşti.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile criticate încalcă principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, deoarece valoarea de referinţă sectorială şi a coeficienţilor de multiplicare prevăzută în anexa nr. 1 la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 este diferită de cele prevăzute de lege pentru funcţiile de demnitate publică alese sau numite, din cadrul autorităţilor legislativă şi executivă.Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile anexei nr. 1 la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 7 aprilie 2006, care este intitulată Indemnizaţiile judecătorilor, procurorilor şi ale personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor potrivit Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care reglementează coeficienţii de multiplicare şi valoarea sectorială de referinţă în privinţa personalului din justiţie.În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei puterilor în stat.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:1. Prevederile legale criticate au fost abrogate prin art. 48 alin. (1) pct. 7 din partea III, cap. VI din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009. Soluţia legislativă criticată nu a fost preluată de noua reglementare legală, astfel încât potrivit anexei nr. VI/1 - Coeficienţii de ierarhizare pentru judecători, procurori, magistraţi-asistenţi şi personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, coeficienţii de multiplicare şi valoarea sectorială de referinţă în privinţa personalului din justiţie au fost înlocuite cu coeficienţi de ierarhizare, care au un alt cuantum (705 RON) decât valoarea sectorială de referinţă (292 RON).Totodată, Curtea reţine că prin Decizia nr. 1.114 din 23 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 711 din 26 octombrie 2010, a constatat că pentru anul 2010, în domeniul justiţiei, indemnizaţiile de încadrare se calculează în funcţie de indemnizaţia aflată în plată la 31 decembrie 2009, precum şi în funcţie de coeficienţii de multiplicare şi valoarea sectorială de referinţă reglementate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006, şi nu în funcţie de anexa nr. VI/1 din Legea-cadru nr. 330/2009. Această situaţie nu poate însă duce la angajarea competenţei Curţii Constituţionale în a controla constituţionalitatea unei ordonanţe de urgenţă abrogate expres şi care, în momentul de faţă, ultraactivează, deci doar produce efecte pe viitor în virtutea Legii-cadru nr. 330/2009. Astfel, textul criticat produce încă efecte juridice, întrucât constituie baza de calcul pe care s-au stabilit drepturile salariale prevăzute de Legea-cadru nr. 330/2009, precum şi scăderea şi creşterea cu 25%, respectiv cu 15%, stabilite de Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, şi Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010.Curtea, având în vedere Decizia nr. 1.114 din 23 septembrie 2010, prin care a observat că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 produc efecte ca urmare a ultraactivităţii deşi au fost abrogate, precum şi Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care a constatat că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, constată că este competentă să exercite controlul de constituţionalitate cu privire la dispoziţiile anexei nr. 1 la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006.2. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor criticate, Curtea constată că susţinerea potrivit căreia prevederile criticate încalcă principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, deoarece valoarea de referinţă sectorială şi a coeficienţilor de multiplicare prevăzută în anexa nr. 1 la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 este diferită de cele prevăzute de lege pentru funcţiile de demnitate publică alese sau numite, din cadrul autorităţilor legislativă şi executivă, nu poate fi reţinută.Nicio dispoziţie constituţională nu prevede că principiul echilibrului şi separaţiei puterilor în stat presupune egalitate în ceea ce priveşte remuneraţia reprezentanţilor acestora. De altfel, cu privire la principiul egalităţii, Curtea a reţinut în jurisprudenţa sa, că acesta presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. Or, sunt supuse aceluiaşi tratament toate persoanele aflate în ipoteza descrisă de textele de lege criticate.Astfel, legiuitorul originar sau delegat are competenţa constituţională de a stabili criterii diferite de salarizare în privinţa reprezentanţilor celor 3 puteri în stat, ceea ce, în final, se va reflecta asupra cuantumului diferit al indemnizaţiilor/ salariilor/soldelor la care personalul plătit din fonduri publice este îndreptăţit.În consecinţă, excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum este formulată, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor anexei nr. 1 la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, excepţie ridicată de Carmen Alina Girigan, Roxana Delia Vasilescu, Roxana Mosor şi Andreea Mihaela Marica în Dosarul nr. 37.624/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 octombrie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ioniţa Cochinţu