DECIZIE Nr.
1390 din 26 octombrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 2 din Codul penal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 832 din 13 decembrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskâs Valentin Zoltân -judecător
Tudorel Toader -judecător
Afrodita Laura Tutunaru -
magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror luliana Nedelcu.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 2 din Codul penal,
excepţie ridicată de Lucian Boisan în Dosarul nr. 3.733/233/2008 al Curţii de
Apel Galaţi - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de
judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public,
care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 29 martie
2010, pronunţată în Dosarul nr. 3.733/233/2008, Curtea de Apel Galaţi -
Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 215 alin. 2 din Codul penal, excepţie
ridicată de Lucian Boisan.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 23 alin. (12) referitoare la legalitatea
pedepsei şi art. 20 alin. (2) referitoare la prioritatea reglementărilor
internaţionale privitoare la drepturile omului, precum şi ale art. 4 din
Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale referitoare la Dreptul de a nu fi judecat sau
pedepsit de două ori, deoarece instituie o dublă incriminare cu regim sancţionator
diferit, atâta vreme cât infracţiunea de înşelăciune în modalitatea prevăzută
şi pedepsită de art. 215 alin. 2 din Codul penal este o infracţiune complexă,
care cuprinde în conţinutul său ca element constitutiv o acţiune care
reprezintă prin ea însăşi o faptă prevăzută de legea penală.
Curtea de Apel Galaţi - Secţia penală opinează că excepţia formulată este nefondată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru
a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie
dispoziţiile art. 215 alin. 2 din Codul penal - Inşelăciunea, care au
următorul conţinut:
„Inşelăciunea săvârşită prin folosire de nume sau
calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu
închisoare de la 3 la 15 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi
o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului său
din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei
nr. 855 din 24 iunie 2010, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 541 din 3 august
2010, şi Deciziei nr. 566 din 27 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 982
din 4 noiembrie 2005, Curtea Constituţională a statuat că „înşelăciunea, în
oricare dintre variantele sale, este o infracţiune contra patrimoniului,
constând în înşelarea încrederii participanţilor la raporturile juridice
patrimoniale, fapt absolut intolerabil în cadrul acestora, In toate sistemele
de drept înşelăciunea ori escrocheria este o faptă incriminată şi sever
sancţionată. Scopul acestei reglementări este acela de a-i proteja pe cei ce
îşi exercită cu bună-credinţă drepturile şi libertăţile economice, comerciale,
inclusiv pe cele contractuale".
Drept urmare, prin încriminarea ca infracţiune de
înşelăciune a faptei săvârşite prin folosire de nume sau calităţi mincinoase
ori de alte mijloace frauduloase, precum şi a faptei de inducere sau menţinere
în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract,
săvârşită în aşa fel încât, fără această eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat
sau executat contractul în condiţiile stipulate, textul de lege criticat nu
încalcă prevederile art. 20 şi art. 23 alin. (12) din Legea fundamentală,
referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi la
principiul legalităţii pedepselor.
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi
de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele
deciziilor mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
Distinct de acestea, Curtea mai constată că textul
legal criticat instituie în teza a doua concursul de infracţiuni atunci când
mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune. Or, o asemenea reglementare nu este de natură
a contraveni în vreun fel dispoziţiilor invocate, întrucât necesitatea ei
izvorăşte tocmai din respectarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin.
(3), potrivit cărora în România, ca stat de drept, dreptatea reprezintă o
valoare supremă. De altfel, concursul de infracţiuni reprezintă o formă a
pluralităţii de fapte penale, care constă în aceea că una şi aceeaşi persoană
săvârşeşte două sau mai multe
infracţiuni înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele. In
cazul de faţă, legiuitorul, în acord cu dispoziţiile art. 23 alin. (12) din
Constituţie, a înţeles să dea eficienţă scopului procesului penal prin aceea că
nu a lăsat nesancţionată o faptă care, deşi este rezultatul unei singure
acţiuni, lezează deopotrivă două valori sociale ocrotite de legea penală.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 2 din Codul penal,
excepţie ridicată de Lucian Boisan în Dosarul nr. 3.733/233/2008 al Curţii de
Apel Galaţi - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 octombrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru