Decizia Nr.139 din 08.02.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 73 din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie, republicată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Alro“ - S.A. din Slatina în Dosarul nr. 4.040/109/2008 al Tribunalului Argeş - Secţia civilă.La apelul nominal se prezintă pentru autorul excepţiei domnul avocat Valeriu Stoica, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, şi partea Ioan Bodic. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia. Astfel, în opinia sa, dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât instituie o discriminare între autorul unei invenţii şi autorul unei realizări tehnice. În practică, acesta din urmă se bucură de o protecţie mai extinsă, prin faptul că în ceea ce priveşte drepturile patrimoniale ce i se cuvin nu se instituie o limitare în timp. Se ajunge astfel la o restrângere a dreptului de proprietate prin prevederi legale care sunt imprevizibile.Partea Ioan Bodic susţine că prevederile legale criticate sunt constituţionale şi solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 12 ianuarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 4.040/109/2008, Tribunalul Argeş - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 73 din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie, republicată.Excepţia a fost invocată de Societatea Comercială „Alro“ - S.A. din Slatina într-un dosar având ca obiect soluţionarea unei cereri în materia brevetelor de invenţie.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 73 din Legea nr. 64/1991 sunt neconstituţionale, întrucât creează un privilegiu permanent, o servitute continuă în favoarea autorului unei realizări tehnice, care, prin modul în care este reglementată, contravine principiilor constituţionale ale egalităţii în drepturi şi restrângerii exerciţiului unor drepturi şi libertăţi.Tribunalul Argeş - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, dispoziţiile legale criticate ocrotesc în egală măsură pe inventator şi pe autorul unei realizări tehnice, dând acestuia din urmă posibilitatea să-şi valorifice drepturile nepatrimoniale născute din recunoaşterea calităţii pretinse şi să îşi apere drepturile patrimoniale în condiţiile în care se constată o conduită culpabilă a unităţii.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 73 din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 541 din 8 august 2007, care au următorul conţinut: „(1) Drepturile băneşti ale autorului unei realizări tehnice, care este nouă la nivelul unei unităţi şi utilă acesteia, se stabilesc prin contract încheiat între autor şi unitate.
(2) Unitatea care aplică această realizare tehnică are obligaţia să ateste calitatea de autor.
(3) Încălcarea prevederilor alin. (1) şi (2) atrage obligaţia unităţii de a plăti despăgubiri autorului potrivit dreptului comun. Despăgubirile se determină în funcţie de rezultatele economice obţinute de unitate.“În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice şi art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi şi al unor libertăţi. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că textul legal criticat, pretins a fi în contradicţie cu prevederile constituţionale evocate de autorul excepţiei, stabileşte că - în vederea determinării drepturilor băneşti ale autorului unei realizări tehnice (care este nouă şi utilă beneficiarului care acceptă să o aplice) - trebuie să se încheie un contract între autor şi unitatea beneficiară. În lipsa unui asemenea contract, unitatea care aplică realizarea tehnică va putea fi obligată la plata unor despăgubiri în favoarea autorului realizării tehnice, despăgubiri a căror valoare va fi stabilită - de către instanţa de judecată - în funcţie de rezultatele economice obţinute de unitate. Or, un contract încheiat în conformitate cu dispoziţiile art. 73 din Legea nr. 64/1991 reuneşte voinţele ambelor părţi (în condiţiile în care legea nu le impune niciun fel de clauze speciale, restrictive etc.) şi, prin urmare, nu poate fi vorba nici despre încălcarea prevederilor art. 16 şi nici ale art. 53 din Constituţie, întrucât acordul de voinţă al părţilor înlătură posibilitatea oricărei inegalităţi şi – în acelaşi timp – exclude orice restrângere a drepturilor acestora. Dispoziţiile legale criticate sunt de natură a ocroti şi prezerva, în egală măsură, drepturile părţilor contractante, care, semnând actul juridic, trebuie să accepte toate clauzele acestuia, precum şi consecinţele care decurg din executarea lui cu bună-credinţă. Pentru cazul în care unitatea ar proceda la utilizarea realizării tehnice fără a conveni cu autorul acesteia asupra drepturilor băneşti cuvenite, textul criticat stabileşte, în mod firesc, condiţiile în care titularul realizării tehnice poate să obţină valorificarea drepturilor sale de autor. Celelalte afirmaţii ale autorului excepţiei privesc chestiuni legate de interpretarea şi aplicarea legii, ceea ce este exclusiv de competenţa instanţei de judecată şi nu a Curţii Constituţionale care, potrivit art. 2 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992, realizează un control de constituţionalitate al dispoziţiilor legale atacate. Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 73 din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Alro“ - S.A. din Slatina în Dosarul nr. 4.040/109/2008 al Tribunalului Argeş - Secţia civilă. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 februarie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Fabian Niculae