DECIZIE Nr.
1376 din 16 decembrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 din Ordonanta Guvernului nr.
15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe
reteaua de drumuri nationale din Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 48 din 27 ianuarie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă -
procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr.
15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe
reţeaua de drumuri naţionale din România, excepţie ridicată de Lucica Nazare în
Dosarul nr. 3.115/180/2008 al Judecătoriei Bacău.
La apelul nominal răspunde mandatarul autoarei
excepţiei, domnul Cristian Călin Nazare, lipsind partea Inspectoratul Judeţean
al Poliţiei Municipiului Bacău, faţă de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere
a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că normele criticate nu încalcă
dispoziţiile constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 28 mai 2008, pronunţată în Dosarul
nr. 3.115/180/2008, Judecătoria Bacău a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Ordonanţa
Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului
de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, excepţie invocată
de Lucica Nazare.
In motivarea
excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în
esenţă, că normele criticate sunt neconstituţionale, întrucât este
discriminatorie definiţia dată de legiuitor utilizatorului unui autovehicul,
diferenţiind responsabilitatea achitării tarifului de rovinieta între cetăţenii
români şi străini. Se arată că, „în sensul definit de actul normativ,
utilizatorul român este proprietarul, pe când pentru cetăţenii străini -
conducătorul auto, aşa cum ar fi normal pentru constatarea contravenţiei, în condiţiile în care
titularul obligaţiei este utilizatorul, adică cel care pune în circulaţie pe
drumurile naţionale fără rovinieta valabilă, şi nu proprietarul".
Judecătoria Bacău apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât „este firesc
ca la situaţii diferite să fie o reglementare diferită, de vreme ce, în cazul
unui autovehicul străin, acestuia nu i se poate verifica proprietarul, fiind
înscris într-o bază de date la care autorităţile române nu pot avea acces decât
cu mare dificultate, în timp ce, în cazul unui autovehicul român, acesta fiind
înmatriculat în România, proprietarul poate fi identificat cu uşurinţă, nefiind
incidente dispoziţiile referitoare la discriminare".
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituţional, întrucât nu
încalcă principiul constituţional al egalităţii în drepturi.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea
tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri
naţionale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 424/2002, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie
2002, cu modificările ulterioare, având următorul cuprins: „Responsabilitatea
achitării tarifului de utilizare şi deţinerea rovinietei valabile revin în
exclusivitate, în cazul utilizatorilor români, deţinătorilor menţionaţi în
certificatul de înmatriculare, în cartea de identitate, în documentele vamale
sau în alte documente oficiale, iar în cazul utilizatorilor străini, acestea
revin în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului."
Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei
sunt cele ale art. 16 privind egalitatea în drepturi. Se invocă, de asemenea,
încălcarea dispoziţiilor Directivei nr. 43/2000/CE privind discriminarea, ale
Directivei nr. 78/2000/CE privind discriminarea, ale Ordonanţei Guvernului nr.
137/2000 pentru prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare,
ale Hotărârii Guvernului nr. 1.258/2004 pentru aprobarea Planului naţional de
acţiune pentru combaterea discriminării şi ale Legii nr. 48/2002 pentru
aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea
tuturor formelor de discriminare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum
a fost formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată şi urmează a fi
respinsă.
Instituirea în mod distinct a responsabilităţii
achitării tarifului de utilizare şi deţinere a rovinietei valabile pentru
utilizatorii români şi cei străini nu încalcă principiul egalităţii în drepturi
a cetăţenilor. Aşa cum a statuat în mod constant Curtea Constituţională în
jurisprudenţa sa, acest principiu constituţional nu are semnificaţia
uniformităţii, astfel încât dacă la situaţii egale trebuie să le corespundă un
tratament egal, situaţiilor diferite trebuie să le corespundă un tratament
diferit. In cauză, situaţia evident diferită a celor două categorii de
utilizatori, în funcţie de care distinge textul de lege criticat, justifică
tratamentul diferit stabilit de legiuitor.
Cât priveşte pretinsa contradicţie dintre normele
criticate şi alte norme din dreptul intern, respectiv din cel comunitar,
examinarea acesteia nu intră în competenţa Curţii, care, potrivit art. 2 alin.
(3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii
actelor cu privire la care a fost sesizată, aşadar nu şi cu privire la
contradicţiile existente între diverse acte normative.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea
tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri
naţionale din România, excepţie ridicată de Lucica Nazare în Dosarul nr.
3.115/180/2008 al Judecătoriei Bacău.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 decembrie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta