DECIZIE   Nr. 1372 din 26 octombrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 2 si 3 din Codul penal

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 801 din 30 noiembrie 2010

Augustin Zegrean                             - presedinte

Aspazia Cojocaru                             -judecator

Acsinte Gaspar                                 -judecator

Petre Lazaroiu                                  -judecator

Mircea Stefan Minea                        -judecator

Ion Predescu                                    -judecator

Puskas Valentin Zoltan                     -judecator

Tudorel Toader                                 -judecator

Afrodita Laura Tutunaru                   - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 2 si 3 din Codul penal, exceptie ridicata de Relu Teodorescu în Dosarul nr. 925/271/2006 al Curtii de Apel Oradea - Sectia penala si pentru cauze cu minori.

La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinita.

Cauza fiind în stare de judecata, presedintele acorda cuvântul   reprezentantului   Ministerului   Public,   care   pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiata.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:

Prin Incheierea din 26 ianuarie 2010, pronuntata în Dosarul nr. 925/271/2006, Curtea de Apel Oradea - Sectia penala si pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 215 alin. 2 si 3 din Codul penal, exceptie ridicata de Relu Teodorescu.

In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca prevederile legale mentionate încalca dispozitiile constitutionale ale art. 20 Tratatele internationale privind drepturile omului, precum si ale art. 11 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice referitoare la interdictia întemnitarii pentru persoanele care nu sunt în masura sa execute o obligatie contractuala, deoarece pentru faptele retinute în sarcina sa exista sanctiunea prevazuta de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 asupra Cecului.

Curtea de Apel Oradea - Sectia penala si pentru cauze cu minori nu si-a exprimat opinia cu privire la fondul exceptiei formulate.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 215 alin. 2 si 3 din Codul penal - Inselaciunea, care au urmatorul continut:

„Inselaciunea savârsita prin folosire de nume sau calitati mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseste cu închisoare de la 3 la 15 ani. Daca mijlocul fraudulos constituie prin el însusi o infractiune, se aplica regulile privind concursul de infractiuni.

Inducerea sau mentinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executarii unui contract, savârsita în asa fel încât, fara aceasta eroare, cel înselat nu ar fi încheiat sau executat contractul în conditiile stipulate, se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta în alineatele precedente, dupa distinctiile acolo aratate."

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca dispozitiile legale criticate au mai fost supuse controlului sau din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronuntarii deciziilor nr. 855 din 24 iunie 2010, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 541 din 3 august 2010, si Deciziei nr. 566 din 27 octombrie 2005, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 982 din 4 noiembrie 2005, Curtea Constitutionala a statuat ca „înselaciunea, în oricare dintre variantele sale, este o infractiune contra patrimoniului, constând în înselarea încrederii participantilor la raporturile juridice patrimoniale, fapt absolut intolerabil în cadrul acestora. In toate sistemele de drept înselaciunea ori escrocheria este o fapta incriminata si sever sanctionata. Scopul acestei reglementari este acela de a-i proteja pe cei ce îsi exercita cu buna-credinta drepturile si libertatile economice, comerciale, inclusiv pe cele contractuale.

[...] Drept urmare, prin incriminarea ca infractiune de înselaciune a faptei savârsite prin folosire de nume sau calitati mincinoase ori de alte mijloace frauduloase, precum si a faptei de inducere sau mentinere în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executarii unui contract, savârsita în asa fel încât, fara aceasta eroare, cel înselat nu ar fi încheiat sau executat contractul în conditiile stipulate, textul de lege criticat nu încalca prevederile art. 11 si 20 din Legea fundamentala, referitoare la «dreptul international si dreptul intern», respectiv la «tratatele internationale privind drepturile omului»."

De asemenea, asa cum rezulta din chiar continutul textului criticat, elementul material al infractiunii de înselaciune are drept premisa o actiune si, respectiv, o omisiune, care induce co-contractantul într-o eroare determinanta la încheierea ori executarea actului. Daca eroarea nu ar fi existat, contractul nu s-ar fi încheiat sau executat în conditiile respective. Prin urmare, nu poate fi confundata infractiunea de înselaciune cu neexecutarea unei obligatii contractuale. De aceea, invocarea dispozitiilor constitutionale mentionate, precum si a celor ale art. 11 din Pactul International cu privire la drepturile civile si politice referitoare la interdictia întemnitarii pentru persoanele care nu sunt în masura sa execute o obligatie contractuala este nepertinenta.

Deoarece pâna în prezent nu au intervenit elemente noi de natura sa determine schimbarea acestei jurisprudente, considerentele deciziilor mai sus mentionate îsi pastreaza valabilitatea si în cauza de fata.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUTIONALA

In numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiata exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 2 si 3 din Codul penal, exceptie ridicata de Relu Teodorescu în Dosarul nr. 925/271/2006 al Curtii de Apel Oradea - Sectia penala si pentru cauze cu minori.

Definitiva si general obligatorie.

Pronuntata în sedinta publica din data de 26 octombrie 2010.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru