Decizia Nr.135 din 21.02.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) şi alin. (6) lit. c), art. 12 alin. (1), art. 18 alin. (2) lit. b), art. 19 alin. (2), art. 116 şi ale art. 138 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Jean Romulus Pîrvu în Dosarul nr. 45/63/2004 al Tribunalului Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ - Faliment şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 83D/2011.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 138 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, autorul solicitând modificarea normei criticate; în ceea ce priveşte celelalte dispoziţii legale criticate, excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea civilă nr. 1.872 din 16 decembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 45/63/2004, Tribunalul Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ - Faliment a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) şi alin. (6) lit. c), art. 12 alin. (1), art. 18 alin. (2) lit. b), art. 19 alin. (2), art. 116 şi ale art. 138 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.Excepţia a fost invocată de Jean Romulus Pîrvu într-o cauză având ca obiect procedura insolvenţei.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prin aplicarea dispoziţiilor legale criticate se aduce atingere intereselor acţionarilor, întrucât legea creează o serie de privilegii în beneficiul creditorilor şi al lichidatorului judiciar, în defavoarea debitorului.De asemenea, în opinia autorului excepţiei, este neconstituţional ca doar lichidatorul judiciar să aibă dreptul de a formula acţiuni în anulare, conform art. 79 şi art. 80 din Legea nr. 85/2006, în condiţiile în care revenirea imobilelor înstrăinate abuziv în patrimoniul societăţii falite ar profita atât creditorilor, cât şi acţionarilor, aceştia din urmă fiind exoneraţi de plata pasivului rămas neacoperit şi beneficiind, pe deasupra, şi de sumele rămase după acoperirea masei credale cu titlu de valoare reziduală.Tribunalul Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ - Faliment apreciază că textele legale criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale, deoarece administratorul special al debitoarei are posibilitatea atât de a exercita calea de atac a recursului, cât şi de a formula cereri în cadrul procedurii, cu respectarea garanţiilor procedurale.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 4 alin. (1) şi alin. (6) lit. c), art. 12 alin. (1), art. 18 alin. (2) lit. b), art. 19 alin. (2), art. 116 şi ale art. 138 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, care au următorul conţinut:– Art. 4 alin. (1) şi alin. (6) lit. c): „(1) Toate cheltuielile aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cele privind notificarea, convocarea şi comunicarea actelor de procedură efectuate de administratorul judiciar şi/sau de lichidator, vor fi suportate din averea debitorului.[...]
(6) Fondul prevăzut la alin. (4) va fi constituit prin: [...]c)preluarea a 2,0% din sumele recuperate în cadrul procedurilor de insolvenţă, inclusiv din fondurile obţinute din vânzarea bunurilor din averea debitorului, sumă care va fi inclusă în categoria cheltuielilor aferente procedurii în sensul alin. (1).“;– Art. 12 alin. (1): „Hotărârile judecătorului-sindic sunt definitive şi executorii. Ele pot fi atacate separat cu recurs.“; – Art. 18 alin. (2) lit. b): „(2) Administratorul special are următoarele atribuţii: [...] b)participă, în calitate de reprezentant al debitorului, la judecarea acţiunilor prevăzute la art. 79 şi 80.“;– Art. 19 alin. (2): „La recomandarea comitetului creditorilor, în cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor sau ulterior, creditorii care deţin cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor pot decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator, stabilindu-i şi remuneraţia. În cazul în care remuneraţia se va achita din fondul constituit conform prevederilor art. 4, aceasta va fi stabilită de către judecătorul-sindic, pe baza criteriilor stabilite prin legea privind profesia de practician în insolvenţă. Creditorii pot decide să confirme administratorul judiciar sau lichidatorul desemnat provizoriu de către judecătorul-sindic.“; – Art. 116: „(1) Lichidarea bunurilor din averea debitorului va fi efectuată de lichidator sub controlul judecătorului-sindic. Pentru maximizarea valorii averii debitorului, lichidatorul va face toate demersurile de expunere pe piaţă, într-o formă adecvată, a acestora, cheltuielile de publicitate fiind suportate din averea debitorului. (2) Lichidarea va începe îndată după finalizarea de către lichidator a inventarierii şi depunerea raportului de evaluare. Bunurile vor putea fi vândute în bloc - ca ansamblu în stare de funcţionare - sau individual. Metoda de vânzare a bunurilor, respectiv licitaţie publică, negociere directă sau o combinaţie a celor două, va fi aprobată de adunarea creditorilor, pe baza propunerii lichidatorului. Lichidatorul prezintă adunării generale a creditorilor şi regulamentul de vânzare corespunzător modalităţii de vânzare pentru care optează.(3) În vederea evaluării bunurilor din averea debitorului, lichidatorul poate fie să angajeze în numele debitorului un evaluator, fie, cu acordul comitetului creditorilor, să utilizeze un evaluator propriu. Evaluatorii trebuie sa fie membri ai Asociaţiei Naţionale a Evaluatorilor din România, iar evaluarea trebuie efectuată în conformitate cu standardele internaţionale de evaluare.(4) Bunurile din averea debitorului vor fi evaluate atât în bloc, cât şi individual. Evaluarea în bloc are în vedere fie evaluarea totalităţii bunurilor din averea debitorului, fie evaluarea subansamblurilor funcţionale. Prin subansamblu funcţional se înţelege acele bunuri ale debitorului care, împreună, asigură realizarea unui produs finit, de sine stătător, sau permit desfăşurarea unei afaceri independente. Un subansamblu este considerat funcţional numai dacă are asigurat accesul la drumul public şi la folosirea utilităţilor.“;– Art. 138 alin. (2): „Aplicarea dispoziţiilor alin. (1) nu înlătură aplicarea legii penale pentru faptele care constituie infracţiuni.“În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (1) - Accesul liber la justiţie, art. 24 alin. (1) - Dreptul la apărare şi art. 44 - Dreptul de proprietate privată. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor legale prin mai multe decizii şi, răspunzând unor critici asemănătoare, a statuat constant că textele de lege criticate sunt în acord cu prevederile Legii fundamentale. Astfel, prin Decizia nr. 726 din 7 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 496 din 17 iulie 2009, Curtea a stabilit cu valoare de principiu că, în cadrul procedurii falimentului, administratorul judiciar sau lichidatorul are o poziţie şi o situaţie deosebite faţă de toate părţile şi faţă de toţi ceilalţi participanţi la procedură, ei nefiind parte în proces, ci participanţi la procedură, cu rol şi atribuţii determinate de lege. Aceştia nu acţionează în interes personal, ci în interesul bunei desfăşurări a întregii proceduri, în interesul debitorului insolvabil, pentru reîntregirea patrimoniului acestuia, cât şi în interesul creditorilor, pentru ca aceştia să îşi poată valorifica creanţele în cât mai mare măsură şi cât mai operativ. De asemenea, prin Decizia nr. 1.075 din 20 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 7 ianuarie 2008, Curtea a stabilit că, „în cadrul procedurii insolvenţei, creditorii pot folosi toate mijloacele procedurale puse la dispoziţie de lege pentru realizarea drepturilor lor. În legătură cu acestea, se observă că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul are competenţa exclusivă de a stabili procedura de judecată, iar situaţia specifică avută în vedere la reglementarea procedurii insolvenţei a justificat instituirea unor norme de procedură speciale. Acest fapt nu înseamnă, însă, că nu se asigură o garanţie efectivă drepturilor creditorilor.“ Prin alte decizii Curtea a statuat că, deşi adunarea creditorilor desemnează administratorul judiciar sau lichidatorul, stabilindu-i şi remuneraţia, sau confirmă administratorul judiciar ori lichidatorul desemnat provizoriu de către judecătorul-sindic, nu se poate susţine încălcarea principiului liberului acces la justiţie sau a dreptului la apărare, deoarece această desemnare este confirmată de judecătorul-sindic prin încheiere, iar ceilalţi creditori o pot contesta la judecătorul-sindic, pentru motive de nelegalitate, în condiţiile art. 19 alin. (3) din Legea nr. 85/2006. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. Pe de altă parte, Curtea observă că o parte din criticile formulate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate vizează interpretarea şi aplicarea textelor de lege criticate care reglementează atribuţiile şi drepturile administratorului special. Or, în ceea ce priveşte sesizările ce au ca obiect constatarea neconstituţionalităţii unei anumite interpretări şi aplicări date de instanţele judecătoreşti prevederilor legale, Curtea a reţinut că, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta asigură controlul de constituţionalitate a legilor, a ordonanţelor Guvernului, a tratatelor internaţionale şi a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispoziţiile şi principiile Constituţiei. Aşadar, nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curte aplicarea şi interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanţei de judecată care judecă fondul cauzei, precum şi, eventual, al instanţelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) şi alin. (6) lit. c), art. 12 alin. (1), art. 18 alin. (2) lit. b), art. 19 alin. (2), art. 116 şi ale art. 138 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Jean Romulus Pîrvu în Dosarul nr. 45/63/2004 al Tribunalului Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ - Faliment. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 februarie 2012. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent-şef, Mihaela Senia Costinescu