DECIZIE Nr.
1347 din 19 octombrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 817 din 7 decembrie 2010
Augustin Zegrean -
preşedinte
Aspazia
Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskâs Valentin Zoltân -judecător
Valentina Bărbăţeanu -
magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Dumitru Dumitru şi Florica
Dumitru în Dosarul nr.' 4.123/303/2007 (13/2010) al Curţii de Apel Bucureşti -
Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că nu se impune
reconsiderarea jurisprudenţei în această materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 4 martie 2010, pronunţată în
Dosarul nr. 4.123/303/2007 (13/2010), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a
III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4
alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Excepţia a
fost ridicată de Dumitru
Dumitru şi Florica Dumitru într-o cauză privind soluţionarea unui recurs
formulat într-o acţiune având ca obiect obligaţia de a face.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii excepţiei au susţinut, prin reprezentantul legal, în faţa
instanţei de judecată, că dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004
sunt criticate „numai sub aspectul posibilităţii conferite de lege părţii de a
ridica excepţia de nelegalitate oricând în proces, chiar şi în faza
recursului", „având în vedere şi dispoziţiile art. 22-23 din Constituţia
României".
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi
pentru cauze cu minori şi familie opinează că
textul de lege criticat este constituţional. Totodată, observă că articolele
din Constituţie precizate în şedinţa publică de apărătorul recurenţilor, şi
anume art. 22 şi 23, nu au legătură cu problema pusă în discuţie pe calea
excepţiei şi constată că, „în lipsa unei motivări coerente a excepţiei în acest
sens, nu reiese de ce dispoziţiile legale vizate prin excepţie ar fi de natură
să aducă atingere unor drepturi şi libertăţi fundamentale".
Potrivit prevederilor art. 30
alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ
nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificate
de art. I pct. 5 din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea Legii
contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Textul de lege criticat are
următoarea redactare:
- Art. 4. alin. (1): „Legalitatea unui act
administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul
unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate.
In acest caz, instanţa, constatând că de actul administrativ depinde
soluţionarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanţa
de contencios administrativ competentă şi suspendă cauza. Incheierea de
sesizare a instanţei de contencios administrativ nu este supusă niciunei căi de
atac, iar încheierea prin care se respinge cererea de sesizare poate fi atacată
odată cu fondul. Suspendarea cauzei nu se dispune în ipoteza în care instanţa
în faţa căreia s-a ridicat excepţia de nelegalitate este instanţa de contencios
administrativ competentă să o soluţioneze."
Potrivit susţinerilor orale ale apărătorului autorilor
excepţiei, consemnate în încheierea de sesizare, textul de lege menţionat
contravine prevederilor constituţionale ale art. 22 - Dreptul la viaţă şi la
integritate fizică şi psihică şi ale art. 23 - Libertatea individuală.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că textul de lege supus controlului de constituţionalitate instituie posibilitatea contestării legalităţii
unui act administrativ unilateral cu caracter individual pe calea excepţiei de
nelegalitate, care poate fi ridicată oricând în cadrul unui proces, din oficiu
sau la cererea părţii interesate. Autorii prezentei excepţii de
neconstituţionalitate îşi raportează critica la dispoziţiile din Legea
fundamentală care garantează dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi
psihică şi libertatea individuală. Curtea Constituţională este chemată să
verifice conformitatea normelor legale ce formează obiect al excepţiei de neconstituţionalitate
cu dispoziţiile sau principiile statuate prin Legea fundamentală. Or, analizând
conţinutul prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ
nr. 554/2004, Curtea constată că dispoziţiile constituţionale menţionate nu au
incidenţă în soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Este
evidentă lipsa de legătură între textul de lege criticat şi temeiul
constituţional la care autorii excepţiei de neconstituţionalitate înţeleg să
facă referire, fiind pur aleatorie invocarea dispoziţiilor constituţionale care
garantează dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică şi a celor
privitoare la libertatea individuală, în contextul contestării
constituţionalităţii unei prevederi legale care consacră instituţia excepţiei
de nelegalitate a actelor administrative unilaterale cu caracter individual.
Prin urmare, Curtea reţine că, în lipsa unei motivări minimale a excepţiei de
neconstituţionalitate, sesizarea nu întruneşte condiţia de admisibilitate
impusă de prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, întrucât simpla
enumerare a unor dispoziţii constituţionale, fără a se preciza motivele pe care
se întemeiază pretinsa contrarietate cu Legea fundamentală, nu satisface
condiţia motivării excepţiei.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Dumitru Dumitru şi Florica
Dumitru în Dosarul nr. 4.123/303/2007 (13/2010) al Curţii de Apel Bucureşti -
Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 octombrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăteanu