DECIZIE Nr.
1326 din 19 octombrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 7201 din Codul de procedura civila si
art. 3 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 824 din 9 decembrie 2010
Augustin Zegrean
- preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 7201 din Codul de procedură civilă şi art. 3 alin. 2 din Decretul nr.
167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Romvasim Corn" - S.R.L.'din Craiova în Dosarul nr.
5.107/215/2009 al Judecătoriei Craiova - Secţia civilă şi în Dosarul nr.
23.911/215/2008 al Tribunalului Dolj - Secţia comercială.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra cauzelor şi arată că
autorul excepţiei de neconstituţionalitate a depus la dosar note scrise, prin
care susţine neconstituţionalitatea prevederilor de lege criticate, solicitând
admiterea excepţiei.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie problema conexării
dosarelor nr. 346D/2010 şi nr. 484D/2010, având în vedere obiectul acestora.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
conexarea acestor cauze.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 484D/2010
la Dosarul nr. 346D/2010, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată
următoarele:
Prin încheierile din 30 octombrie 2009, pronunţate în
Dosarul nr. 5.107/215/2009 şi în Dosarul nr. 23.911/215/2008, Judecătoria
Craiova - Secţia civilă şi Tribunalul Dolj - Secţia comercială au sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.
7201
din Codul de procedură civilă şi art. 3 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958
privitor la prescripţia extinctivă.
Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială
„Romvasim Corn" - S.R.L. din Craiova cu ocazia soluţionării unor cauze
comerciale având ca obiect pretenţii.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prin prevederile art. 3 alin. 2 din
Decretul nr. 167/1958 se aduce atingere principiului egalităţii în drepturi,
deoarece, în speţă, pârâta beneficiază de un termen de prescripţie mai
favorabil faţă de alte persoane şi faţă de alţi participanţi la actul de
justiţie. Totodată, arată că reglementarea criticată reprezintă o restrângere a
exerciţiului unor drepturi, şi anume dreptul acţionării în justiţie a unor
persoane, care nu este restrâns la un alt termen de prescripţie, altul decât
cel general, de 3 ani. In final, susţine că art. 7201 din Codul de procedură civilă este
neconstituţional, deoarece instituie o procedură administrativă şi deci
facultativă şi gratuită.
Tribunalul Dolj - Secţia comercială şi Judecătoria Craiova - Secţia civilă şi-au exprimat opinia
în sensul că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că prevederile art. 7201 din Codul de procedură civilă şi cele ale art. 3 alin. 2 din
Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă sunt constituţionale.
In acest sens, arată că derogarea de la dreptul comun în materia prescripţiei
extinctive reprezintă o normă juridică specială faţă de reglementarea generală,
ceea ce nu aduce însă atingere normelor din Legea fundamentală invocate în
susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate
la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost
legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 7201 din Codul de procedură civilă şi art. 3 alin. 2 din Decretul nr.
167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, publicat în Buletinul Oficial al
României, Partea I, nr. 19 din 21 aprilie 1958.
Art. 7201 din Codul
de procedură civilă are următorul cuprins:
„In procesele şi cererile în materie comercială
evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată,
reclamantul va încerca soluţionarea litigiului prin conciliere directă cu
cealaltă parte.
In scopul arătat la alin. 1, reclamantul va convoca
partea adversă, comunicându-i în scris pretenţiile sale şi temeiul lor legal,
precum şi toate actele doveditoare pe care se sprijină acestea. Convocarea se
va face prin scrisoare recomandată cu dovadă de primire, prin telegramă, telex,
fax sau orice alt mijloc de comunicare care asigură transmiterea textului
actului şi confirmarea primirii acestuia. Convocarea se poate face şi prin
înmânarea înscrisurilor sub semnătură de primire.
Data convocării pentru conciliere nu se va fixa mai
devreme de 15 zile de la data primirii actelor comunicate potrivit alin. 2.
Rezultatul concilierii se va consemna într-un
înscris cu arătarea pretenţiilor reciproce referitoare la obiectul litigiului
şi a punctului de vedere al fiecărei părţi.
Inscrisul despre rezultatul concilierii ori, în
cazul în care pârâtul nu a dat curs convocării prevăzute la alin. 2, dovada că
de la data primirii acestei convocări au trecut 30 de zile se anexează la
cererea de chemare în judecată."
Alin. 2 al art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la
prescripţia extinctivă a fost introdus prin art. I pct. 1 din Decretul nr. 218/1960 pentru modificarea Decretului nr.
167/1958 şi prevede că:
„Prin derogare de la dispoziţiile alineatului
precedent, în raporturile ce izvorăsc din asigurare, termenul de prescripţie
este de 2 ani, în afara acelor raporturi ce izvorăsc din asigurările de
persoane în care obligaţiile devin exigibile prin ajungerea la termen sau prin
amortizare; cu privire la primele de asigurare datorate în temeiul asigurărilor
prin efectul legii, sunt aplicabile dispoziţiile art. 23."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16
privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie şi
art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
1. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că este neîntemeiată critica referitoare la neconstituţionalitatea
prevederilor art. 3 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia
extinctivă.
Astfel, Curtea reţine că prin art. 3 alin. 1 din
Decretul nr. 167/1958 legiuitorul instituie termenul general de prescripţie
extinctivă de 3 ani, aplicabil raporturilor civile obligaţionale, termen ce se
aplică ori de câte ori nu îşi găseşte aplicaţie un termen special de
prescripţie.
In alin. 2 al art. 3, prin derogare de la alin. 1,
legiuitorul a prevăzut un termen special de prescripţie de 2 ani în raporturile
ce izvorăsc din asigurare, în afara acelor raporturi ce izvorăsc din
asigurările de persoane. Cum în cauzele de faţă asigurarea are ca obiect
bunuri, termenul de prescripţie este cel de 2 ani, fapt ce nu este însă de
natură a aduce atingere art. 16 şi 21 din Constituţie.
De altfel, aşa cum Curtea a statuat în jurisprudenţa
sa, exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, stabilit de
legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, cărora li se subsumează şi
instituirea unor termene.
Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a
decis, în Cauza Z şi alţii contra Regatului Unit al Marii Britanii (2001),
că „dreptul de acces la tribunale nu este un drept absolut" şi că „acesta
poate fi supus unor restricţii legitime, cum ar fi termenele legale de
prescripţie sau ordonanţele care impun depunerea unei cauţiuni".
2. De asemenea, Curtea constată că nu poate fi primită
nici critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7201 din Codul de procedură civilă.
Asupra constituţionalităţii acestui text de lege,
Curtea s-a pronunţat în repetate rânduri, în acest sens fiind Decizia nr. 807
din 3 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 562 din 25 iulie 2008, Decizia nr. 1.153 din 6 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 884 din 29
decembrie 2008, Decizia nr. 800 din 19 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 418 din 18 iunie 2009 sau
Decizia nr. 1.536 din 17 noiembrie 2009, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 12
februarie 2010.
In cuprinsul acestor decizii, Curtea a statuat că „prin
instituirea procedurii prealabile de conciliere legiuitorul a urmărit să
transpună în practică principiul celerităţii soluţionării litigiilor dintre
părţi şi să degreveze activitatea instanţelor de judecată. Astfel, rolul normei
procedurale criticate este acela de a reglementa o procedură extrajudiciară
care să ofere părţilor posibilitatea de a se înţelege asupra eventualelor
pretenţii ale reclamantului, fără implicarea autorităţii judecătoreşti
competente. Faţă de aceste raţiuni majore, condiţionarea sesizării instanţei de
parcurgerea procedurii de conciliere cu partea potrivnică nu poate fi
calificată ca o îngrădire a accesului liber la justiţie sau a dreptului la un
recurs efectiv.
Totodată, Curtea a mai reţinut că, pentru aceleaşi
considerente, prevederile art. 7201 din Codul de procedură civilă sunt în concordanţă cu dispoziţiile
constituţionale referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al
unor libertăţi."
Considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate sunt
valabile şi în cauza de faţă, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură
a determina o reconsiderare a jurisprudenţei în materie a Curţii
Constituţionale.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi
al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958
privitor la prescripţia extinctivă şi art. 7201 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Romvasim Corn" - S.R.L. din Craiova în Dosarul nr.
5.107/215/2009 al Judecătoriei Craiova - Secţia civilă şi în Dosarul nr.
23.911/215/2008 al Tribunalului Dolj - Secţia comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 octombrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora