Decizia Nr.132 din 10.03.2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 18 alin. (3) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 324 din 13 mai 2015

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Simona-Maya Teodoroiu	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Claudia-Margareta Krupenschi	- magistrat-asistent

Cu participarea în şedinţa publică a reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 18 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, excepţie ridicată de Mirela Iordache în Dosarul nr. 310/93/2014 al Tribunalului Ilfov - Secţia civilă şi care constituie obiectul Dosarului nr. 899D/2014 al Curţii Constituţionale.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând, în esenţă, că stabilirea duratei şi a condiţiilor de acordare a dreptului la indemnizaţia pentru creşterea copilului şi a stimulentului de inserţie, prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010, reprezintă aspecte ce ţin de opţiunea legiuitorului şi politica sa socială şi că acestea nu sunt drepturi fundamentale pentru a se putea susţine încălcarea vreunei norme cuprinse în Constituţie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 10 iulie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 310/93/2014, Tribunalul Ilfov - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 18 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, excepţie ridicată de Mirela Iordache într-o cauză având ca obiect pretenţii constând în acordarea stimulentului de inserţie prevăzut de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia arată că dispoziţiile legale criticate încalcă normele cuprinse la art. 20, art. 44 alin. (1) şi art. 53 din Constituţie şi la art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece „condiţionează păstrarea unui bun de depunerea unei cereri de reluare a drepturilor într-un termen“ de 60 de zile, care este nejustificat şi „total nerezonabil“. Se arată că mama cu un copil mai mic de 1 an care se întoarce la serviciu se află într-o condiţie specială şi nu are la dispoziţie timpul necesar să se adreseze personal autorităţilor competente în materia acordării indemnizaţiilor şi dreptului la stimulentul de inserţie.6. Tribunalul Ilfov - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.8. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. Drepturile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 (indemnizaţii şi stimulente de inserţie), chiar dacă pot fi încadrate în noţiunea de „bun“, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, suspendarea acordării acestora nu are semnificaţia unei ingerinţe de natură să afecteze dreptul de proprietate, întrucât drepturile sunt reluate în funcţie de data la care a fost formulată cererea. Întrucât nu se poate constata încălcarea vreunei prevederi constituţionale, nu poate fi primită nici critica referitoare la înfrângerea art. 53 din Legea fundamentală.9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost sesizată Curtea, îl constituie prevederile art. 18 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2010. Din expunerea argumentelor şi circumstanţele litigiului, Curtea constată că autoarea excepţiei critică, în realitate, doar dispoziţiile art. 18 alin. (3) lit. a) din ordonanţa de urgenţă menţionată, astfel că prin prezenta decizie, Curtea urmează a se pronunţa cu privire la constituţionalitatea acestora, care au următorul conţinut: „(3) Reluarea plăţii drepturilor suspendate în situaţiile prevăzute la art. 16 alin. (2) şi art. 17 alin. (2) şi (3) se face la cerere, după cum urmează:a)începând cu ziua următoare pentru situaţiile prevăzute la art. 16 alin. (2) lit. i) şi art. 17 alin. (3), dacă cererea a fost depusă în termen de 60 de zile de la acea dată.“12. Dispoziţiile art. 17 alin. (3), incidente în cauză şi la care face trimitere textul legal criticat, au următorul cuprins: „(3) Dreptul la stimulentul de inserţie prevăzut la art. 7 se suspendă începând cu ziua următoare celei în care beneficiarul nu mai realizează venituri supuse impozitului şi solicită concediul pentru creşterea copilului.“ 13. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 44 alin. (1) privind dreptul de proprietate privată, art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, precum şi prevederile art. 1 - Protecţia proprietăţii din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că autoarea critică dispoziţiile art. 18 alin. (3) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 din perspectiva termenului de 60 de zile prevăzut pentru depunerea cererii de reluare a plăţii stimulentului de inserţie, suspendată ca urmare a reintrării în concediu de creştere a copilului, apreciind, în acest sens, că dreptul la plata stimulentului de inserţie se afla deja în patrimoniul său de la momentul primei reveniri în activitatea profesională. 15. Curtea constată că aceste critici sunt neîntemeiate, excepţia de neconstituţionalitate urmând a fi respinsă. Dreptul la stimulentul de inserţie este reglementat de art. 7 din ordonanţa de urgenţă şi se cuvine persoanelor care, în perioada în care sunt îndreptăţite să beneficieze de concediul (şi indemnizaţia lunară aferentă) pentru creşterea copilului, obţin venituri supuse impozitului. Se cuvine, deci, persoanelor îndreptăţite care revin în activitate înainte de epuizarea concediului pentru creşterea copilului, solicitat, după caz, pentru 1, 2, respectiv 3 ani, şi se acordă pentru perioada rămasă până la împlinirea vârstei de 2, respectiv 3 ani a copilului. Curtea reţine că, în general, drepturile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 se acordă la cerere şi cu îndeplinirea unor condiţii (a se vedea în acest sens art. 12), iar cele referitoare la stimulentul de inserţie, în special, se acordă, potrivit art. 13 alin. (1), pe bază de cerere, însoţită în mod obligatoriu de o serie de acte şi documente având rolul de a dovedi îndeplinirea condiţiilor prevăzute în acest sens de lege. Totodată, art. 7 alin. (3) din ordonanţă prevede că: „(3) În cazul persoanelor care beneficiază de indemnizaţia lunară şi solicită dreptul la stimulent de inserţie, plata acestei indemnizaţii se suspendă“, iar art. 17 alin. (3) precizează că: „(3) Dreptul la stimulentul de inserţie prevăzut la art. 7 se suspendă începând cu ziua următoare celei în care beneficiarul nu mai realizează venituri supuse impozitului şi solicită concediul pentru creşterea copilului.“ 16. Sintetizând cele de mai sus şi raportându-le la natura criticilor de constituţionalitate, Curtea conchide că dreptul la indemnizaţia lunară pentru creşterea copilului şi cel la stimulentul de inserţie nu pot coexista, ele putând fi acordate, în mod evident, doar alternativ. Prin urmare, este absolut necesar ca fiecare modificare a oricărei condiţii ce atrage acordarea sau, dimpotrivă, suspendarea/încetarea unuia dintre cele două drepturi să fie notificată autorităţii competente pentru ca aceasta să fie în măsură a stabili, după caz, data şi, în consecinţă, suma cuvenită beneficiarului. Pentru evidenţa instituţională şi acordarea în concret a acestor beneficii legale, legiuitorul a prevăzut, la art. 15, că drepturile respective se acordă la cerere, aceasta fiind depusă, în general, într-un termen de 60 de zile de la data la care dreptul cuvenit a devenit exigibil. Totodată, pentru situaţia în care este depăşit acest termen, legiuitorul a stabilit, la art. 15 alin. (1) lit. d), faptul că drepturile prevăzute de ordonanţa de urgenţă se stabilesc de la data depunerii cererii. Tot spre înştiinţarea autorităţii competente, actul normativ stabileşte, la art. 19 alin. (1), obligaţia beneficiarului drepturilor prevăzute de acesta de a comunica în scris primăriei orice modificare intervenită în situaţia sa, de natură să determine încetarea sau suspendarea plăţii drepturilor, în termen de 15 zile lucrătoare de la apariţia acesteia. 17. În concluzie, Curtea reţine că cerinţa prevăzută de art. 18 alin. (3) lit. a) din ordonanţa de urgenţă nu constituie o excepţie de la specificul procedurii reglementate de acest act normativ. Atât acordarea iniţială a drepturilor prevăzute de ordonanţa de urgenţă criticată, cât şi reluarea plăţii acestora ca urmare a încetării motivelor de suspendare pot surveni oricând pe perioada cât acestea se cuvin persoanei îndreptăţite, depind de îndeplinirea anumitor condiţii şi orice modificare a situaţiei de fapt trebuie adusă la cunoştinţa autorităţii competente, într-un anumit termen rezonabil, fără ca această cerinţă să aibă caracter excesiv. 18. Dreptul de a beneficia de stimulentul de inserţie nu poate fi asimilat, aşa cum susţine autoarea excepţiei, unui drept de creanţă al beneficiarului împotriva statului şi implicit, unui „bun“ în sensul art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţie. Una dintre trăsăturile unei creanţe pentru a putea fi valorificată - aceea de a fi certă - nu se verifică în contextul dreptului invocat, de a beneficia de stimulentul de inserţie, deoarece, aşa cum s-a arătat deja, acesta poate fi oricând suspendat sau poate înceta, în funcţie de îndeplinirea anumitor condiţii legale care îl şi determină. Sub acest aspect, dreptul la acordarea stimulentului de inserţie reprezintă un beneficiu legal, astfel că nu poate intra în sfera de protecţie constituţională a dreptului de proprietate. 19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate şi constată că dispoziţiile art. 18 alin. (3) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Ilfov - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 10 martie 2015. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Claudia-Margareta Krupenschi