DECIZIE Nr. 131 din 18 martie 2004
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 118 alin.
2 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 352 din 22 aprilie 2004
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Dana Titian - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 118 alin. 2 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata
de Sanda Bogatu, respectiv de Pauna Tue si Mariana Stoenescu, in dosarele nr.
4.314/2003 si nr. 10.794/2003 ale Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.
La apelul nominal se prezinta partile Paul Stanescu si Cristian Stanescu,
lipsind autoarele exceptiei si celelalte parti, fata de care procedura de
citare este legal indeplinita.
Curtea, din oficiu, pune in discutie conexarea Dosarului nr. 576D/2003 la
Dosarul nr. 575D/2003, avand in vedere ca obiectul exceptiilor de
neconstitutionalitate ridicate in aceste dosare este identic.
Reprezentantul Ministerului Public apreciaza ca fiind intrunite conditiile
conexarii. In consecinta, in temeiul art. 164 din Codul de procedura civila si
al art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea dispune conexarea
dosarelor anterior mentionate, pentru o mai buna administrare a justitiei.
Cauza fiind in stare de judecata, partile prezente sustin netemeinicia
exceptiei de neconstitutionalitate, aratand ca autoarele criticii au urmarit un
scop exclusiv dilatoriu, de tergiversare a judecarii dosarului de fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate, aratand ca textul de lege criticat nu contravine
prevederilor constitutionale invocate, intrucat instanta are obligatia de a
pune in vedere paratului toate mijloacele de aparare care pot fi folosite de
acesta si, la cerere, poate acorda un termen pentru pregatirea apararii. Norma
de procedura asigura judecarea cauzei cu celeritate, in acest sens existand o
constanta jurisprudenta a Curtii, care se impune a fi mentinuta si in cauza de
fata.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 1 iulie 2003, pronuntata in Dosarul nr. 4.314/2003, si
prin Incheierea din 25 noiembrie 2003, pronuntata in Dosarul nr. 10.794/2003,
Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia
de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 118 alin. 2 din Codul de
procedura civila, exceptie ridicata de Sanda Bogatu, Pauna Tue si Mariana
Stoenescu.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arata ca, prin norma
procedurala reglementata de art. 118 alin. 2 din Codul de procedura civila, se
incalca dreptul la aparare al paratului, intrucat legiuitorul instituie un
termen de decadere arbitrar si inutil, ce creeaza inegalitati de tratament
intre cetateni in fata legii si a instantelor de judecata. Se arata ca nici o
dispozitie din Codul de procedura civila nu poate complini institutia
propunerii si discutarii probelor in contradictoriu la prima zi de infatisare,
in acest sens dispozitiile art. 103 din Codul de procedura civila reprezentand
o situatie extrema, cu aplicabilitate redusa.
Se sustine ca, la prima zi de infatisare, intotdeauna paratul are dreptul
de a propune probe concludente, pertinente si utile solutionarii cauzei, chiar
daca nu a depus intampinare, insa conditionat de solicitarea reclamantului de a
administra probe (care este admisa), pentru ca "astfel nu se pricinuieste
amanarea judecarii cauzei". In opinia autoarelor exceptiei, acest fapt
releva imprejurarea ca in mod neconstitutional se creeaza diferente de
tratament intre persoanele participante la actul de justitie, prin instituirea
unui termen de decadere "ab initio" in detrimentul paratului,
limitandu-se si accesul acestuia la justitie.
Mai mult, autoarele exceptiei retin ca dispozitiile criticate genereaza
diferentieri intre persoanele care, desi nu depun intampinare, se prezinta in
fata instantelor de judecata neasistate de avocat si pot propune probe, si cele
care, fiind asistate de avocat, nu pot depune probe.
Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti apreciaza ca dispozitiile art. 118 alin.
2 din Codul de procedura civila constituie o garantie legala a dreptului la
aparare al partilor, precum si un mijloc prin care se asigura "egalitatea
de arme" in procesul civil.
Nu se poate retine o identitate de situatii intre imprejurarea in care
partile, asistate sau reprezentate de avocat, sunt decazute din dreptul de a
mai propune probe in cazul nedepunerii intampinarii in termenul legal, pe de-o
parte, si, pe de alta parte, imprejurarea in care, partilor neasistate sau
nereprezentate de aparator, atunci cand dovezile nu au fost cerute din pricina
nestiintei sau a lipsei de pregatire, nu li se aplica sanctiunea prevazuta de
dispozitiile legale criticate.
De asemenea, art. 118 alin. 2 din Codul de procedura civila nu contravine
dreptului partii de a fi judecata de catre o instanta independenta si
impartiala, in mod public si intr-un termen rezonabil, ci, dimpotriva, intreaga
reglementare a Codului de procedura civila privind intampinarea a fost
instituita in vederea indeplinirii exigentei judecarii cu celeritate a cauzelor
in spiritul principiilor enuntate.
In ceea ce priveste sustinerile autoarelor exceptiei, potrivit carora
dispozitiile art. 118 alin. 2 din Codul de procedura civila contravin art. 21
din Constitutie, se apreciaza ca acestea sunt nefondate, deoarece liberul acces
la justitie nu este ingradit, textul de lege criticat instituind doar o
sanctiune pentru nerespectarea unei reguli menite sa ordoneze desfasurarea
procesului civil.
Prin urmare, instanta judecatoreasca apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 118 alin. 2 din Codul de procedura
civila este nefondata.
Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula punctele de
vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata. De asemenea,
in conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu
modificarile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al Avocatului
Poporului.
Guvernul apreciaza ca dispozitiile art. 118 alin. 2 din Codul de procedura
civila isi au temeiul in prevederile art. 126 alin. (2) din Constitutia
republicata, potrivit carora competenta instantelor judecatoresti si procedura
de judecata sunt prevazute numai prin lege.
Se arata ca, tinand seama de importanta intampinarii, s-a instituit
sanctiunea decaderii din dreptul de a mai propune probe si de a invoca
exceptii, daca nu s-a respectat termenul de depunere a acesteia. Consecintele
decaderii sunt insa limitate, astfel ca legiuitorul ofera, prin dispozitiile
Codului de procedura civila, posibilitatea paratului de a se apara, potrivit
art. 171, discutand in fapt si in drept temeinicia pretentiilor si a dovezilor
partii potrivnice, de a invoca, in conformitate cu art. 118 alin. 2, exceptiile
de ordine publica sau de a solicita, potrivit art. 138, administrarea unei
probe noi cand necesitatea acesteia a reiesit din dezbateri si partea nu o
putea prevedea, cand administrarea ei nu pricinuieste amanarea judecatii ori
cand nu a fost ceruta, in conditiile legii, din pricina nestiintei sau lipsei
de pregatire a partii, care nu a fost reprezentata sau asistata de avocat.
Se constata ca si dispozitiile art. 103 din Codul de procedura civila ofera
o garantie a dreptului la aparare, prin aceea ca dau posibilitatea oricarei
parti de a solicita instantei repunerea in termen in cazul in care, dintr-o
imprejurare mai presus de vointa sa, nu a efectuat un act de procedura, cum
este depunerea intampinarii, in termenul prevazut de lege.
Avocatul Poporului considera ca paratul care nu este reprezentat sau
asistat de avocat si paratul care beneficiaza de asistenta juridica se afla in
situatii diferite, care justifica aplicarea unor tratamente juridice diferite.
Astfel, persoana care nu beneficiaza de asistenta juridica este indreptatita la
acordarea unui tratament mai favorabil in raport cu persoana reprezentata sau
asistata de avocat. In acest sens sunt si prevederile art. 118 alin. 3 din
Codul de procedura civila, care stipuleaza ca presedintele ii va pune in vedere
paratului, la prima zi de infatisare, sa arate exceptiile, dovezile si toate
mijloacele sale de aparare, iar instanta poate acorda un termen pentru
pregatirea apararii si depunerea intampinarii.
Se arata ca prevederile art. 118 alin. 2 din Codul de procedura civila
contribuie la urgentarea solutionarii cauzei si la prevenirea exercitarii
abuzive sau cu intarziere a drepturilor procesuale de catre parat, fara a
ingradi accesul la justitie al acestuia. Se constata ca legiuitorul a limitat
consecintele drastice ale decaderii, oferind posibilitatea paratului, potrivit
art. 171 din Codul de procedura civila, de a se apara, discutand temeinicia
sustinerilor si a dovezilor partii adverse, sau de a cere administrarea unei
dovezi noi, in conditiile prevazute de art. 138 din Codul de procedura civila.
Referitor la neconstitutionalitatea textului de lege criticat fata de
dispozitiile art. 6 din Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului
si a libertatilor fundamentale, se apreciaza ca depunerea intampinarii are ca
scop solutionarea cauzei cu celeritate, evitarea tergiversarii judecatii si realizarea
conditiilor unui proces echitabil.
In ceea ce priveste neconstitutionalitatea prevederilor criticate fata de
dispozitiile art. 20 si 53 din Constitutia republicata, se constata ca textele
constitutionale invocate nu au incidenta in cauza.
In consecinta, Avocatul Poporului considera ca dispozitiile art. 118 alin.
2 din Codul de procedura civila sunt in deplina concordanta cu prevederile
constitutionale.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, rapoartele intocmite de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146
lit. d) din Constitutia Romaniei, republicata, ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3,
12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie art. 118 alin. 2
din Codul de procedura civila, asa cum a fost modificat si completat prin
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 138/2000, publicata in Monitorul Oficial
al Romaniei, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000. Textul legal criticat are
urmatorul continut:
- Art. 118 alin. 2: "Nedepunerea intampinarii in termenul prevazut de
lege atrage decaderea paratului din dreptul de a mai propune probe si de a
invoca exceptii, in afara celor de ordine publica".
Autoarele exceptiei sustin ca dispozitiile legale criticate incalca
prevederile art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (1), art. 21 si art. 49 din
Constitutie, care, ulterior sesizarii, a fost modificata si completata prin
Legea de revizuire a Constitutiei Romaniei nr. 429/2003, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, republicata de
Consiliul Legislativ, in temeiul art. 152 din Constitutie, in Monitorul Oficial
al Romaniei, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, cu reactualizarea
denumirilor si dandu-se textelor o noua numerotare. Dupa republicare, textele
constitutionale invocate au urmatoarea numerotare si continut:
- Art. 16 alin. (1): "Cetatenii sunt egali in fata legii si a
autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.";
- Art. 20 alin. (1): "Dispozitiile constitutionale privind drepturile
si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu
Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate
la care Romania este parte.";
- Art. 21 alin. (1) si (2): "(1) Orice persoana se poate adresa
justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale
legitime.
(2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.";
- Art. 53: "(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate
fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea
securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a
drepturilor si a libertatilor cetatenilor, desfasurarea instructiei penale;
prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale
unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrangerea poate fi dispusa numai daca este necesara intr-o societate
democratica. Masura trebuie sa fie proportionala cu situatia care a
determinat-o, sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere
existentei dreptului sau a libertatii".
Autoarele exceptiei considera ca se incalca si art. 6 paragraful 1 din
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale,
care are urmatorul cuprins:
"Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod
public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta
independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie asupra
incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra
temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa.
Hotararea trebuie sa fie pronuntata in mod public, dar accesul in sala de
sedinta poate fi interzis presei si publicului pe intreaga durata a procesului
sau a unei parti a acestuia, in interesul moralitatii, al ordinii publice ori
al securitatii nationale intr-o societate democratica, atunci cand interesele
minorilor sau protectia vietii private a partilor la proces o impun, sau in
masura considerata absolut necesara de catre instanta, atunci cand, in
imprejurari speciale, publicitatea ar fi de natura sa aduca atingere
intereselor justitiei."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea
Constitutionala constata ca dispozitiile criticate au mai fost supuse controlului
de constitutionalitate sub aspectul incalcarii principiilor constitutionale al
liberului acces la justitie si al dreptului la aparare. Astfel, prin Decizia
nr. 128 din 16 aprilie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea
I, nr. 370 din 31 mai 2002, sau prin Decizia nr. 17 din 21 ianuarie 2003,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 129 din 27 februarie
2003, Curtea s-a pronuntat asupra constitutionalitatii dispozitiilor legale
criticate.
Cu acest din urma prilej, s-a retinut ca "textul de lege dedus
controlului releva o evidenta utilitate in cadrul procesului civil. Astfel,
prin instituirea obligativitatii intampinarii, se asigura de plano echilibrul
procesual al partilor in litigiu, reclamantul avand posibilitatea de a cunoaste
apararile paratului, precum si probele utilizate in sustinerea lor,
posibilitate de care paratul beneficiaza prin luarea la cunostinta a actiunii
introductive a reclamantului.
Pe de alta parte, textul criticat contribuie la urgentarea solutionarii
cauzei si la prevenirea exercitarii abuzive sau cu intarziere a drepturilor
procesuale, instanta fiind in masura de a cunoaste, inca de la inceput, cadrul
procesual, iar reclamantul isi poate pregati apararile, in cunostinta de cauza,
in raport de sustinerile paratului, cuprinse in intampinare.
Instituirea obligativitatii depunerii intampinarii, cu consecinta decaderii
paratului, in caz de nerespectare, din dreptul de a mai propune probe si de a
invoca exceptii, in afara celor de ordine publica, se circumscrie domeniului de
reglementare a competentei instantelor si a procedurii de judecata, rezervat,
potrivit art. 125 alin. (3) din Constitutie, legiuitorului ordinar, care a
actionat deci in limitele prerogativelor sale constitutionale.
Dincolo de utilitatea evidenta a reglementarii cuprinse in art. 118 din
Codul de procedura civila, Curtea nu poate retine incalcarea dreptului la
aparare, cu atat mai mult cu cat alin. (2) al articolului criticat instituie
obligatia pentru instanta judecatoreasca, in cazul in care paratul nu este
reprezentat sau asistat de avocat, de a-i pune in vedere, la prima zi de
infatisare, sa arate exceptiile, dovezile si toate mijloacele sale de aparare
ce vor fi consemnate in incheierea de sedinta, acordand, la cerere, un termen
pentru pregatirea apararii si depunerea intampinarii.
Daca totusi, desi protejat, in aceasta maniera, impotriva consecintelor
prejudiciabile ale propriei lipse de diligenta sau insuficientei mijloacelor
materiale care l-au impiedicat sa apeleze la serviciile unui avocat, paratul nu
intelege sa-si execute obligatia de depunere a intampinarii, el isi asuma, in
deplina cunostinta de cauza, riscurile decurgand din propria sa culpa si, in
consecinta, potrivit unui principiu de aplicare generala, nemo auditur propriam
turpitudinem allegans, nu poate pretinde incalcarea dreptului sau la
aparare."
In ceea ce priveste incalcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din
Constitutie, Curtea constata ca, in masura in care reglementarea dedusa
controlului se aplica tuturor celor aflati in situatia prevazuta in ipoteza
normei legale, fara nici o discriminare pe considerente arbitrare, critica
avand un atare obiect nu este intemeiata.
Exercitarea unui drept de catre titularul sau nu poate avea loc decat
intr-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor
exigente, carora li se subsumeaza si instituirea unor termene, dupa a caror
expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibila. Asa fiind,
Curtea constata ca, departe de a constitui o negare a dreptului in sine,
asemenea exigente dau expresie ordinii de drept, absolutizarea exercitiului
unui anume drept avand consecinta fie negarea, fie amputarea drepturilor sau
intereselor legitime ale altor persoane, carora statul este tinut sa le acorde
ocrotire, in egala masura, in deplina concordanta cu dispozitiile art. 53 din
Constitutia republicata.
In sfarsit, pentru argumentele aratate in prealabil, Curtea nu poate retine
nici criticile referitoare la incalcarea de catre art. 118 alin. 2 din Codul de
procedura civila a art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Solutia adoptata in deciziile anterioare, precum si considerentele pe care
aceasta se intemeiaza isi mentin valabilitatea si in cauza de fata, intrucat nu
au aparut imprejurari noi care sa determine schimbarea jurisprudentei Curtii
Constitutionale in aceasta materie.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al
art. 147 alin. (4) din Constitutia republicata, precum si al art. 1 - 3, al
art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 118 alin. 2
din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Sanda Bogatu, respectiv
Pauna Tue si Mariana Stoenescu, in dosarele nr. 4.314/2003 si nr. 10.794/2003
ale Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 18 martie 2004.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Mihaela Senia Costinescu