DECIZIE Nr.
1309 din 14 octombrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 120 din Legea nr. 46/2008 - Codul
silvic
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 748 din 9 noiembrie 2010
Acsinte Gaspar - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Marinela Mincă.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 120 din Legea nr. 46/2008 - Codul
silvic, excepţie ridicată de Băiuţ Niculescu în Dosarul nr. 781/240/2009 al
Judecătoriei Haţeg.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 26 ianuarie 2010, pronunţată în
Dosarul nr. 781/240/2009, Judecătoria Haţeg a sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 120 din Legea nr.
46/2008 - Codul silvic, excepţie ridicată de Băiuţ Niculescu.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 11
alin. (1) şi (2), art. 53, art. 73 alin. (3) lit. h), precum şi art. 6
paragraful' 1 şi art. 11 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 15 din Pactul internaţional cu
privire la drepturile civile
şi politice, deoarece sunt în contradicţie cu art. 181 din Codul penal, judecătorul
nemaiputând aprecia cu privire la gradul de pericol social concret al unei
infracţiuni silvice.
Judecătoria Haţeg lasă
soluţia la aprecierea Curţii Constituţionale.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 120 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 238 din 27 martie 2008, care au următorul conţinut: „Art. 120. - Faptele prevăzute la art. 106-113 prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni,
indiferent de modul şi de mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit,
de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar
fi putut produce, precum şi de persoana şi de conduita făptuitorului."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului său
din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei
nr. 1.001 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 6 august 2009, şi Deciziei
nr. 312 din 23 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 5 mai 2010, Curtea
Constituţională a respins ca nefondată excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 120 din Codul silvic, statuând că articolul 181 din Codul
penal, invocat în susţinerea criticilor formulate, se referă la fapte
antisociale care, prin conţinutul lor concret şi prin atingerea minimă adusă
valorilor sociale ocrotite de legea penală, nu prezintă gradul de pericol
social al unei infracţiuni. Aceasta este însă o reglementare care, în acord cu
dispoziţiile art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, ţine de domeniul
dreptului substanţial, legiuitorul având în vedere situaţia în care gradul de
pericol social concret al unei fapte penale este mai mic faţă de pericolul
social generic al infracţiunii tip incriminată de legiuitor.
Insă posibilitatea conferită judecătorului de a diminua
până la anihilare una din trăsăturile infracţiunilor silvice în funcţie de
atingerea minimă adusă uneia dintre valorile sociale apărate, de modul şi
mijloacele de săvârşire, de scopul urmărit, de persoana şi conduita
făptuitorului, precum şi de alte criterii intrinseci ale faptei, nu este de
rang constituţional, legiuitorul urmărind prin aceasta prezervarea pădurii ca
bun de interes public. Iată de ce nu se poate susţine că prin art. 120 din
Legea nr. 46/2008 se încalcă dispoziţiile art. 73 alin. (3) lit. h) din
Constituţie, Parlamentul, ca unica autoritate legislativă a ţării, fiind
singurul în drept să decidă cu privire la incriminarea faptelor ce aduc
atingere fondului forestier naţional, tocmai pentru a recunoaşte, între altele,
oricărei persoane dreptul la un mediu înconjurător sănătos şi echilibrat
ecologic.
Cât priveşte susţinerea potrivit căreia dispoziţiile
legale criticate contravin art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea constată
că nu poate fi primită, întrucât acestea se aplică tuturor celor aflaţi în
ipoteza normei contestate, fără niciun fel de considerente arbitrare.
De asemenea, nu este înfrânt nici dreptul consacrat de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece, pe de o parte, dispoziţiile
legale criticate nu conţin norme de procedură, ci de drept substanţial, iar, pe
de altă parte, şi în cazul infracţiunilor silvice accesul la justiţie este
asigurat prin respectarea tuturor regulilor şi garanţiilor procedurale
referitoare la un proces echitabil.
De asemenea, nu este înfrânt nici art. 53 din
Constituţie, deoarece, în absenţa afectării în vreun fel a drepturilor sau a
libertăţilor fundamentale, nu poate fi primită critica potrivit căreia acestea
din urmă suferă vreo restrângere.
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi,
de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele
deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 120 din Legea nr. 46/2008 - Codul
silvic, excepţie ridicată de Băiuţ Niculescu în Dosarul nr. 781/240/2009 al
Judecătoriei Haţeg.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 octombrie
2010.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru