DECIZIE   Nr. 1305 din 2 decembrie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 100 alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 113 din 25 februarie 2009

Ioan Vida                                      - preşedinte

Nicolae Cochinescu                     -judecător

Aspazia Cojocaru                        -judecător

Acsinte Gaspar                            -judecător

Petre Lăzăroiu                             -judecător

Ion Predescu                               -judecător

Tudorel Toader                            -judecător

Puskas Valentin Zoltan                -judecător

Augustin Zegrean                        -judecător

Antonia Constantin                      - procuror

Maria Bratu                                  - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 100 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Petru Gheorghe Dubă în Dosarul nr. 4.176/55/2008 al Judecătoriei Arad - Secţia civilă.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Incheierea din 18 iunie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 4.176/55/2008, Judecătoria Arad - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 100 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Petru Gheorghe Dubă.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile de lege contravin art. 20 din Constituţie şi art. 4 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece pentru aceeaşi contravenţie sunt prevăzute două sancţiuni, şi anume amenda şi suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 30 de zile.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Judecătoria Arad - Secţia civilă consideră excepţia neîntemeiată.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 100 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările şi completările ulterioare, cu următoarea redactare: „Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancţiuni contravenţionale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârşirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte:

a) depăşirea coloanelor de vehicule oprite la culoarea roşie a semaforului sau la trecerile la nivel de cale ferată;

b) neacordarea priorităţii de trecere pietonilor angajaţi în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate şi semnalizate, aflaţi pe sensul de deplasare a autovehiculului şi tramvaiului;

c) neacordarea priorităţii de trecere vehiculelor care au acest drept;

d) nerespectarea semnificaţiei culorii roşii a semaforului;

e) nerespectarea regulilor privind depăşirea;

f) nerespectarea semnalelor, indicaţiilor şi dispoziţiilor poliţistului rutier aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu;

g) neprezentarea la unitatea de poliţie competentă pe raza căreia s-a produs un accident de circulaţie din care au rezultat numai pagube materiale, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 79 alin. (2)."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine că art. 4 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, invocat ca temei al criticilor de neconstituţionalitate formulate, consacră principiul de drept procesual penal non bis in idem, potrivit căruia nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit încă o dată pentru aceeaşi faptă pentru care a fost deja urmărit sau condamnat. Condiţia fundamentală pentru a putea fi invocat dreptul pe care acest text îl consacră este ca persoana în cauză să fi suferit o condamnare, să fi fost achitată sau să se fi dispus încetarea urmăririi penale pentru fapta cu privire la care este din nou urmărită sau judecată. Or, art. 100 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, criticat în prezenta cauză, nu reglementează o nouă pedeapsă pentru o infracţiune pentru care persoana în cauză a fost deja achitată sau condamnată printr-o hotărâre definitivă conform legii, ci stabileşte faptele care constituie contravenţii la regulile de circulaţie, care se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancţiuni şi, respectiv, suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.

Aşa fiind, art. 4 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu este incident în cauză, principiul non bis in idem vizând o altă ipoteză decât cea a textului de lege criticat.

Asupra constituţionalităţii prevederilor art. 100 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 1.047 din 13 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 816 din 29 noiembrie 2007, reţinând că, în cazul săvârşirii unor contravenţii la regulile de circulaţie rutieră, reglementarea prin lege, pe lângă sancţiunea principală - amenda, şi a uneia sau a mai multor sancţiuni complementare nu este de natură a încălca dispoziţiile constituţionale, aceste sancţiuni având drept scop înlăturarea stării de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii altor fapte interzise de lege.

Considerentele şi soluţia deciziei menţionate sunt valabile şi în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare ajurisprudenţei Curţii.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 100 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Petru Gheorghe Dubă în Dosarul nr. 4.176/55/2008 al Judecătoriei Arad - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 decembrie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu