DECIZIE Nr.
1299 din 13 octombrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 21 alin. (1), (2) si (4) si art. 26
alin. (1) si (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile
preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 769 din 11 noiembrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Mihaela Ionescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate
a prevederilor art. 21 alin. (1), (2) şi '(4) şi art. 26 alin.' (1) şi (2) din
Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod
abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Dan
Constantin Popescu în Dosarul nr. 1.107/91/2007 al Curţii de Apel Galaţi -
Secţia civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 29 ianuarie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 1.107/91/2007, Curtea de Apel Galaţi - Secţia civilă a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.
21 alin. (1), (2) şi (4) şi art. 26 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6
martie 1945-22 decembrie 1989. Excepţia a fost ridicată de Dan Constantin
Popescu într-o cauză civilă având ca obiect o acţiune în revendicare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textele de lege criticate sunt neconstituţionale,
deoarece prevăd că, în situaţia în care bunul preluat abuziv de către stat a
fost înstrăinat către terţe persoane, restituirea în natură nu mai este
posibilă, urmând a fi acordate despăgubiri fostului proprietar. Arată că, prin
aceasta, se ocroteşte dreptul de proprietate al terţilor dobânditori, în
detrimentul foştilor proprietari.
Curtea de Apel Galaţi - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
având în vedere jurisprudenţa anterioară a Curţii Constituţionale.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile criticate sunt constituţionale. In acest sens, arată că acestea
nu contravin sub niciun aspect dreptului de proprietate privată, fiind
rezultatul opţiunii legiuitorului, care poate decide asupra modului de reparare
a injustiţiilor şi abuzurilor din legislaţia anterioară. Face referire la
Decizia Curţii Constituţionale nr. 322/2007.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei,
precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 21 alin. (1), (2) şi (4) şi art. 26 alin. (1) şi
(2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în
mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, care au
următorul conţinut:
- Art. 21: „(1) Imobilele - terenuri şi construcţii -
preluate în mod abuziv, indiferent de destinaţie, care sunt deţinute la data
intrării în vigoare a prezentei legi de o regie autonomă, o societate sau
companie naţională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a
administraţiei publice centrale sau locale este acţionar ori asociat majoritar,
de o organizaţie cooperatistă sau de orice altă persoană juridică de drept
public, vor fi restituite persoanei îndreptăţite, în natură, prin decizie sau,
după caz, prin dispoziţie motivată a organelor de conducere ale unităţii deţinătoare.
(2)Prevederile alin. (1) sunt aplicabile şi în cazul
în care statul sau o autoritate publică centrală sau locală ori o organizaţie
cooperatistă este acţionar sau asociat minoritar al unităţii care deţine
imobilul, dacă valoarea acţiunilor sau părţilor sociale deţinute este mai mare
sau egală cu valoarea corespunzătoare a imobilului a cărui restituire în natură
este cerută. [...]
(4) In cazul imobilelor deţinute de unităţile
administrativ-teritoriale restituirea în natură sau prin echivalent către persoana
îndreptăţită se face prin dispoziţia motivată a primarilor, respectiv a
primarului general al municipiului Bucureşti, ori, după caz, a preşedintelui
consiliului judeţean.";
- Art. 26: „(1) Dacă restituirea în natură nu este
posibilă, deţinătorul imobilului sau, după caz, entitatea învestită potrivit
prezentei legi cu soluţionarea notificării este obligată ca, prin decizie sau,
după caz, prin dispoziţie motivată, în termenul prevăzut la art. 25 alin. (1),
să acorde persoanei îndreptăţite în compensare alte bunuri sau servicii ori să
propună acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul
de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod
abuziv, în situaţiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta
nu este acceptată de persoana îndreptăţită.
(2)Dispoziţiile alin. (1) sunt aplicabile şi în
cazul imobilelor înstrăinate de persoanele juridice prevăzute la art. 21 alin.
(1), (2) şi (4)."
Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor
constituţionale ale art. 44 alin. (1) şi (2) referitoare la garantarea şi
ocrotirea dreptului de proprietate privată. Totodată, consideră că prevederile
de lege criticate contravin atât dispoziţiilor art. 1 din Primul Protocol
adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, referitoare la respectarea bunurilor, cât şi dispoziţiilor art.
17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, potrivit cărora nimeni nu va
fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine următoarele:
Prevederile art. 21 din Legea nr. 10/2001 au fost
supuse, de mai multe ori, controlului de constituţionalitate. De exemplu, prin
deciziile nr. 151 din 22 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 256 din 17 aprilie 2007, şi nr. 322 din 29 martie 2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 10 mai 2007,
Curtea a respins excepţia şi a statuat că scopul Legii nr. 10/2001 a fost acela
de a institui măsuri reparatorii în interesul proprietarilor ale căror imobile
au fost preluate în mod abuziv, nu numai prin restituirea în natură a acestora,
atunci când este posibil, ci şi prin stabilirea de măsuri reparatorii prin
echivalent. Prin urmare, textele de lege criticate sunt în deplină concordanţă
cu dispoziţiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit cărora
conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Pentru
aceleaşi considerente, Curtea a reţinut că prevederile criticate nu contravin
nici dispoziţiilor art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi
nici celor ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
In ceea ce priveşte prevederile art. 26 alin. (1) din
Legea nr. 10/2001, acestea au mai făcut obiect al controlului de
constituţionalitate, prin Decizia nr. 424 din 25 mai 2006, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 548 din 26 iunie 2006, Curtea
stabilind că acestea nu contravin dispoziţiilor constituţionale privind
garantarea şi ocrotirea proprietăţii private.
Totodată, cu privire la prevederile art. 26 alin. (2)
din Legea nr. 10/2001, se reţine că acestea reglementează situaţia în care
imobilele au fost înstrăinate de persoanele juridice prevăzute la art. 21 alin.
(1), (2) şi (3). In această ipoteză, întrucât nu mai este posibilă restituirea
în natură a bunului, fără a aduce atingere dreptului de proprietate dobândit de
către cumpărătorii imobilului cu respectarea dispoziţiilor legale de la data
încheierii contractului de vânzare-cumpărare, legiuitorul a instituit măsuri
reparatorii în echivalent, asigurându-se astfel respectarea drepturilor
dobândite cu bună-credinţă. Aşa fiind, textul de lege criticat este în
concordanţă atât cu prevederile art. 44 din Constituţie, cât şi cu dispoziţiile
din actele internaţionale invocate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 21 alin. (1), (2) şi (4) şi art. 26 alin. (1) şi (2) din
Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod
abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Dan
Constantin Popescu în Dosarul nr. 1.107/91/2007 al Curţii de Apel Galaţi -
Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 octombrie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu