DECIZIE Nr.
1294 din 8 octombrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 37 alin. 1 din Codul de procedura
civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 737 din 29 octombrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 37 alin. 1 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Viorel Florin Creţu în Dosarul nr. 441/2/2009 al
Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercială.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
Constituţionale acordă cuvântul reprezentantului Ministerului
Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei
de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 23 februarie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 441/2/2009, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercială a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 37 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie
ridicată de Viorel Florin Creţu într-o cauză având ca obiect soluţionarea
cererii de strămutare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia consideră că textul de lege criticat contravine
Legii fundamentale, „deoarece prevede posibilitatea de a se cere strămutarea
cauzei numai în împrejurarea în care, la instanţa care judecă respectiva cauză,
funcţionează două persoane aflate în legătură de rudenie şi/sau afinitate cu
una dintre părţi, şi nu, de exemplu, o singură persoană."
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercială şi-a exprimat opinia, în sensul că dispoziţiile de lege criticate
sunt constituţionale. In acest sens, instanţa arată că motivul de strămutare
privind rudenia nu încalcă principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii,
deoarece dispoziţiile procedurale criticate nu stabilesc discriminări între mai
multe categorii de persoane care s-ar afla în aceeaşi situaţie. Astfel,
apreciază ca fiind excesivă susţinerea autorului excepţiei, cum că
reglementarea criteriului cantitativ care, de altfel, nu reprezintă singurul
criteriu stabilit de lege pentru admiterea unei cereri de strămutare, ar
încălca principiul egalităţii în faţa legii.
In acest context, legiuitorul a instituit, alături de
motivul de strămutare prevăzut de art. 37 alin. 1 din Codul de procedură
civilă, şi alte dispoziţii care privesc rudenia, cum sunt cele din art. 27 pct.
1, 2, 3 şi 4 din acelaşi cod, garanţii ale imparţialităţii judecătorului.
In final, se arată că nu este încălcat nici dreptul constituţional
la apărare sau dreptul la un proces echitabil, consacrat în art. 6 din
Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere
ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima
punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că textul de lege criticat este constituţional.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, art. 1 alin.
(2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta
excepţie de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl reprezintă dispoziţiile art. 37
alin. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora: „Când una din părţi
are două rude sau afini până la gradul al patrulea inclusiv printre magistraţii
sau asistenţii judiciari ai instanţei, cealaltă parte poate să ceară
strămutarea pricinii la o altă instanţă de acelaşi grad."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
observă că dispoziţiile art. 37 alin. 1 din Codul de procedură civilă sunt
criticate din perspectiva contrarietătii cu prevederile constituţionale ale
art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitoare la
tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1)-(3) ce
consacră accesul liber la justiţie, art. 24 alin. (1) privind dreptul la
apărare şi ale art. 124 referitoare la înfăptuirea justiţiei.
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că
reglementarea criticată este neconstituţională, „deoarece prevede posibilitatea
de a se cere strămutarea cauzei numai în împrejurarea în care, la instanţa care
judecă respectiva cauză, funcţionează două persoane aflate în legătură de
rudenie şi/sau afinitate cu una dintre părţi, şi nu, de exemplu, o singură
persoană."
In jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că strămutarea
procesului civil reprezintă un incident procedural referitor la instanţa
sesizată cu judecarea pricinii şi are ca finalitate înlăturarea suspiciunilor
ce ar putea să apară cu privire la independenţa sau imparţialitatea acesteia.
Hotărârea pronunţată de instanţă cu ocazia soluţionării cererii de strămutare
este rezultatul unui act de administrare a justiţiei, iar nu de soluţionare în
fond a unei cauze civile. Astfel, de vreme ce nu se judecă fondul pricinii, nu
se poate susţine că interesele celor în cauză ar fi prejudiciate.
Cu atât mai mult, stabilirea în conţinutul normei
procedurale criticate a unui criteriu cantitativ referitor la componenţa
instanţei care va decide asupra admisibilităţii cererii de strămutare nu
contravine prevederilor constituţionale invocate în susţinerea excepţiei,
această opţiune a legiuitorului conferind un element de garanţie suplimentar cu
privire la imparţialitatea actului de justiţie.
Totodată, Curtea reţine că, potrivit art. 126 alin. (2)
din Constituţie, stabilirea competenţei instanţelor şi a procedurii de judecată
constituie atributul exclusiv al legiuitorului, acesta fiind ţinut, desigur, ca
în procesul de legiferare să se circumscrie cadrului constituţional. Or, sub
acest aspect, textul de lege criticat este în deplină concordanţă cu
prevederile Legii fundamentale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 37 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată
de Viorel Florin Creţu în Dosarul nr. 441/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti -
Secţia a V-a comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 octombrie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora