DECIZIE Nr.
128 din 21 februarie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 6 alin. (5) din Legea arendarii nr.
16/1994
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 279 din 28 martie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu -
judecător
Ion Tiucă - procuror
Maria Bratu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 alin. (5) din Legea arendării nr.
16/1994, excepţie ridicată de Virgiliu Gonţea în Dosarul nr. 2. 323/2004 al
Judecătoriei Feteşti.
La apelul nominal răspunde Alexandru Stoica, lipsind
celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Partea prezentă solicită respingerea excepţiei,
depunând un număr de nouă înscrisuri.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu
contravine dispoziţiilor constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 31 august 2005, pronunţată în
Dosarul nr. 2. 323/2004, Judecătoria Feteşti a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6
alin. (5) din Legea arendării nr. 16/1994, excepţie ridicată de Virgiliu
Gonţea într-un proces având ca obiect o contestaţie la executare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textul de lege criticat contravine
dispoziţiilor art. 15 alin. (2) şi ale art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie,
deoarece în raport cu data încheierii contractului de arendare acest act nu
poate constitui un titlu executoriu, instanţa de judecată fiind cea competentă
să stabilească prin hotărâre judecătorească obligaţiile contractuale care
trebuie să fie executate de părţi. Mai susţine că prin acest text se creează o
situaţie privilegiată arendatorului, încălcându-se astfel principiul egalităţii
în drepturi.
Instanţa de judecată consideră
că excepţia este fondată, întrucât contractul de arendare nu poate constitui un
titlu executoriu, acesta neputând fi pus în executare dacă nu se referă la o
creanţă certă, lichidă şi exigibilă. Se arată că în clauzele contractului pot
fi stabilite obligaţii care pot duce la interpretări de natură să avantajeze pe
una din părţi în detrimentul celeilalte.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei
de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia este neîntemeiată, arătând că, de fapt, critica autorului excepţiei nu
vizează retroactivitatea textului legal criticat, ci aplicarea în timp a
acestor prevederi, aspect care excedează competenţei Curţii Constituţionale.
In ceea ce priveşte critica potrivit căreia învestirea
cu titlu executoriu a contractului de arendare este neconstituţională, Guvernul
precizează că acordarea de către legiuitor, prin lege specială, a unui asemenea
caracter anumitor acte juridice nu constituie un aspect de
neconstituţionalitate. De altfel, şi în alte domenii, spre exemplu în domeniul
bancar, legiuitorul a calificat contractul de credit bancar drept titlu executoriu.
Referitor la critica de neconstituţionalitate raportată
la art. 16 din Constituţie, se arată că prevederile legale criticate nu conţin
reglementări de natură să contravină acestui text constituţional.
Avocatul Poporului consideră
prevederile legale criticate ca fiind constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale
Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit
de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată
că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146
lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din
Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl
constituie prevederile art. 6 alin. (5) din Legea arendării nr. 16/1994,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 91 din 7 aprilie
1994, text introdus prin articolul unic pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 157/2002 pentru modificarea şi completarea Legii arendării nr.
16/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 850 din 25
noiembrie 2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 350/2003, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 22
iulie 2003.
Textul de lege criticat are următoarea redactare:
„Contractele de arendare încheiate în scris şi înregistrate la consiliul local
constituie titluri executorii pentru plata arendei la termenele şi modalităţile
stabilite în contract. "
Textele constituţionale considerate a fi încălcate sunt
cele ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii şi ale art. 16
alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi.
Autorul excepţiei consideră că prevederile art. 6 alin.
(5) din Legea arendării nr. 16/1994 sunt neconstituţionale, întrucât învestesc
contractul de arendare cu titlu executoriu, ceea ce în opinia sa contravine
principiului neretroactivitatii legii, precum şi principiului egalităţii în
drepturi.
Examinând criticile de neconstituţionalitate şi
argumentele aduse în susţinerea acestora, Curtea constată că acestea sunt
neîntemeiate pentru considerentele ce urmează.
Referitor la critica de neconstituţionalitate vizând
încălcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, Curtea observă că,
în realitate, aceasta priveşte aplicarea în timp a legii, adică stabilirea dacă
prevederile textului de lege criticat se aplică şi contractelor de arendare
încheiate anterior intrării în vigoare a Legii arendării nr. 16/1994. In
jurisprudenţa sa Curtea a statuat, în mod constant, că nu intră în competenţa
sa controlul aplicării dispoziţiilor unei legi sub raportul acţiunii în timp,
acest aspect fiind de competenţa instanţelor de judecată.
De asemenea, Curtea constată că nu este întemeiată nici
critica potrivit căreia textul de lege contravine dispoziţiilor art. 16 alin.
(1) şi (2) din Constituţie, întrucât reglementarea cuprinsă în acest text se
aplică deopotrivă tuturor persoanelor aflate în aceeaşi situaţie juridică.
De altfel, Curtea, în jurisprudenţa
sa, de exemplu Decizia nr. 82 din 10 februarie 2005, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 19 aprilie 2005, referindu-se la
caracterul de titlu executoriu al contractului de credit bancar, a statuat că
prin aceasta se face aplicaţia unui principiu consacrat de art. 372 din Codul
de procedură civilă, în sensul că executarea silită se poate face nu numai pe
baza unei hotărâri judecătoreşti învestite cu formulă executorie, ci şi în
virtutea unui titlu executoriu prevăzut de lege.
Aceste considerente sunt valabile şi în cauza de faţă,
având în vedere că nu au intervenit elemente noi de natură a determina o
reconsiderare a jurisprudenţei Curţii în această materie.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 6 alin. (5) din Legea arendării nr. 16/1994, excepţie
ridicată de Virgiliu Gonţea în Dosarul nr. 2. 323/2004 al Judecătoriei Feteşti.
Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 21
februarie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu